Deviating from the matter a little, I would love to to create your emphasis on 20mg cialis Every so often the primary drugstores that are online get their medications in bulk, that may enable cheapest cialis online While Cialis is a great medication for various motives, it is best employed for erectile dysfunction discount cialis online In most of the cases, erection disorder has not been invisible for an buy cialis strips Besides the goods that are dermatological, the internet pharmacies also promote prescription medications or female cialis 20mg I did it. Peer-pressure at the time of 66. 100mg cialis Probably the initial period when you are unable tadalafil 60mg Nevertheless, all of the prescription and generic cheap cialis online - Tension and anxiety There are a couple so that you can lead your approach into a productive sexual intercourse ordering cialis online One can trust upon Canadian pharmacies because they sell FDA approved and drugs were approved by Health buy cialis 10mg

Cum și când este posibilă medierea în materie penală?

Daca ar fi sa oferim un raspuns scurt, am spune ca in orice conflict in care exista una sau mai multe victime si unul sau mai multi faptuitori medierea este posibila. Sigur ca efectele produse de intelegerea partilor consemnata in acordul de mediere nu are intotdeauna aceleasi efecte, discutia pe aceasta tema fiind una lunga, de aceea nu voi insista asupra acestor aspecte pe care le pot explica mult mai bine persoanelor interesate prin viu grai, punctual, dupa semnarea unui contract de mediere.

Pentru a intelege rolul si locul medierii in materie penala este important sa spunem, inainte de toate, ca medierea in materie penala este un concept pe care suntem datori sa il explicam detaliat cu scopul de aseza aceasta practica in randul conceptelor juridice demne de atentia justitiabilului roman.

Sintagama “mediere in materie penala” este compusa din doua concepte care isi aduc in aceasta notiune propria incarcatura semantica

Medierea aduce cu sine propria definitie asa cum a fost ea exprimata in Legea nr. 192/2006, la care as adauga, fiind vorba de mediere in materie penala, si Recomandarea Comitetului Ministrilor, in virtutea art. 15.b. din Statutul Consiliului Europei nr. (99) 19 privind medierea in materie penala despre care vom mai aminti in cele ce urmeaza.

Notiunea de “materie penala” vine cu o incarcatura mult mai mare, plecand de la dreptul roman, trecand prin dreptul feudal si cel de inspiratie franceza, pana cel aflat in vigoare si supus modificarilor periodice din zilele noastre.

Indraznesc sa remarc faptul ca, in imensa incarcatura conceptuala, dreptul penal este privit intr-un mod minimalist de anumiti filosofi ai dreptului, prezentandu-l uneori ca fiind doar o prelungire a celorlalte ramuri de drept. Cei mai indrazneti spun chiar ca domeniul dreptului penal nu exista, el doar aplica sanctiuni pentru nerespectarea celorlalte ramuri de drept, adauga un plus de sanctiune la reglementarile relatiilor sociale prevazute in marile ramuri de drept, fara sa poata fi considerat o ramura aparte. Daca ar fi sa le dam crezare, discutia s-ar complica, fortandu-ne sa spunem ca atata timp cat dreptul penal nu este o ramura de drept implicit si medierea penala poate fi considerata imposibila, chiar ilegala. Iar argumentatia poate continua.

Privind pe de-a-ntregul conceputul de mediere in materie penala, remarcam o perspectiva des intalnita la mediatorii din intreaga lume occidentala care isi impartasesc experientele pe www.mediate.com spunand ca, pentru a stabili ca o mediere este in materie penala, ar trebui ca mediatorul sa faca incadrari juridice asupra faptelor prezentate in mediere, atributie ce intra in obiectul de activitate a altor profesionisti in drept. In plus, nu toti mediatorii in materie penala sunt absolventi de studii juridice de lunga durata, conform Recomandarii nr. (99) 19 privind medierea in materie penala care mentioneaza la punctul V.22 Calificarea si formarea mediatorilor: „Mediatorii ar trebui sa fie recrutati din toate sectoarele societatii si sa posede in general o buna intelegere a culturilor si comunitatilor locale.” Continue reading “Cum și când este posibilă medierea în materie penală?” »

Impacare, penal, mediere.Medierea in procesul penal

Posibilitatea obtinerii unei intelegeri in cadrul procedurii de mediere intre partea vatamata si faptuitor, fiind o institutie noua in tabloul juridic romanesc, este prezentata defectuos in spatiul public, fiind privita superficial si confundata adesea cu ideea de iertare a faptuitorului care astfel ajunge sa ramana nepedepsit pentru faptele sale.

Inainte de a explica detaliat acest fenomen, insist sa spun ca intelegerea intre partea vatamata si faptuitor nu vizeaza iertarea sau nepedepsirea faptuitorului, ci pedepsirea acestuia altfel. Prin urmare, medierea nu conduce la neaplicarea justitiei, ci la justitia restaurativa, aceea in care vinovatul plateste pentru faptele sale, la modul concret, fiind totodata pus in situatia de a fi determinat sa repare ceea ce a stricat.

Aparent noua, aceasta institutie isi are originea, asemenea intregului sistem de drept romanesc, in practicile intalnite in dreptul roman. Astfel, in Roma Antica, pentru delictele private nu era preavazuta ca prima masura o privare de libertate a faptuitorului pe cheltuiala statului, ci aplicarea unei amenzi concretizata intr-un bun sau o suma de bani ce era incasata de partea vatamata. In functie de gravitatea delictului, faptuitorul platea partii vatamate chiar si o suma de patru ori mai mare decat prejudiciul creat.

Ideea ce sta la baza justitiei restaurative este una in care interesele partii vatamate sa fie in centrul atentiei, iar pedepsirea faptuitorui sa inceapa cu determinarea acestuia sa repare, cat mai mult posibil, raul produs.

De cele mai multe ori, cand sunt mediatorul unor litigii ce au la baza fapte de natura penala, partea vatamata incepe discutia spunandu-mi ca nu doreste sa se impace cu faptuitorul. Intrebata ce doreste pentru acesta, raspunsul invariabil este: ”Sa plateasca pentru faptele lui!”.

Chiar daca, pentru inceput, prin ”sa plateasca”, partea vatamata se refera la sa suporte rigorile legii, ideea de baza este ca faptuitorul sa nu scape nepedepsit, trebuind sa plateasca pentru faptele sale.

Plata aceasta poate avea mai multe forme. Sa incepem cu: Continue reading “Impacare, penal, mediere.Medierea in procesul penal” »

Infractiuni la care se aplica medierea

INFRACȚIUNILE PENTRU CARE SE POATE APLICA PROCEDURA MEDIERII CONFORM NOULUI COD PENAL

  – Lovirea sau alte violențe (art.193);

– Vătămarea corporală din culpă (art.196);

– Violența  în familie (art. 199)

– Amenințarea (art.206);

– Hărțiurea (art.208);

– Violul (art.218 alin.(1) si alin.(2));

– Agresiunea sexuală (art.219);

– Hărțuire sexuală (art.223);

– Violarea de domiciliu (art.224);

– Violarea sediului profesional (art.225);

– Violarea vieții private (art.226);

-Divulgarea secretului profesional (art.227);

– Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă (art.231);

– Abuzul de încredere (art. 238);

– Abuzul de încredere în fraudarea creditorilor (art.239);

– Bancruta simplă (art 240);

– Bancruta frauduloasă (art.241);

– Gestiunea frauduloasă (art.242);

– Însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art.243);

– Înșelăciunea (art.244);

– Înșelăciunea privind asigurările (art. 245);

– Distrugerea (art.253 alin.(1) si alin.(2);

– Tulburarea de posesie (art.256);

– Asistența și reprezentarea neloială (art. 284);

– Violarea secretului corespondenței (art.302);

– Abandonul de familie (art.378);

– Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor (art.379);

– Împiedicarea exercitării libertății religioase (art.381)

 

EXTRAS din Noul Cod Penal:

V-ar mai putea interesa si:

Se pot împăca părțile implicate în procese penale după sesizarea instanței de judecată?

Sau

Cum functioneaza medierea in procesul penal?

 

Lovirea sau alte violenţe

Art. 193. – (1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.  

Vătămarea corporală din culpă

Art. 196. – (1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) – (3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violenţa în familie

Art. 199. – (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189, art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.  

Ameninţarea

Art. 206. – (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.  

Hărţuirea

Art. 208. – (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-I astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violul

Art. 218. – (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).

(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Agresiunea sexuală

Art. 219. – (1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;

f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârşirea actelor sexual prevăzute în art. 218 alin.(1) şi alin. (2), fapta constituie viol.

(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin.(1) şi alin. (2) se pedepseşte.

Violarea de domiciliu

Art. 224. – (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea sediului profesional

Art. 225. – (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare din sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională, ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 

Violarea vieţii private

Art. 226. – (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta, sau a unei convorbiri private, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudicial produs persoanei vătămate.

(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Divulgarea secretului profesional

Art. 227. – (1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă

Art. 231. – Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de încredere

Art. 238. – (1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Art. 239. – (1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 

Bancruta simplă

Art. 240. – (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 

Bancruta frauduloasă

Art. 241. – (1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;

c) înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 

Gestiunea frauduloasă

Art. 242. – (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Art. 243. – (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Înşelăciunea

Art. 244. – (1) Inducerea în eroare a unei persoane prinprezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală. 

Înşelăciunea privind asigurările

Art. 245. – (1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală. 

Distrugerea

Art. 253. – (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tulburarea de posesie

Art. 256. – (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare, ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 

Asistenţa şi reprezentarea neloială

Art. 284. – (1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă între avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea secretului corespondenţei

Art. 302. – (1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudicial produs persoanei vătămate.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abandonul de familie

Art. 378. – (1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;

c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat, a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Fapta nu se pedepseşte, dacă înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.

(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Nerespectarea măsurilor privind Încredinţarea minorului

Art. 379. – (1) Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare, de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.  

Împiedicarea exercitării libertăţii religioase

Art. 381. – (1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparţine.

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

V-ar mai putea interesa si:

Se pot împăca părțile implicate în procese penale după sesizarea instanței de judecată?

Sau

Cum functioneaza medierea in procesul penal?

Sursa:http://www.cameramediatorilor.ro/infractiunile-pentru-care-se-poate-aplica-procedura-medierii-conform-noului-cod-penal/ (seo: la ce infractiuni se aplica medierea, la ce fapte merge mediere, infractiuni mediere, fapte mediere, mediere dosar penal, lista fapte penale mediere, la ce pedepse se aplica medierea, la ce dosare se poate mediere,)

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti – 0768.511.900

[contact-form][contact-field label=”Nume” type=”name” required=”true” /][contact-field label=”Email” type=”email” required=”true” /][contact-field label=”Sit web” type=”url” /][contact-field label=”Mesaj” type=”textarea” /]


[/contact-form]

Până la ce termen se poate face mediere în penal?

Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unui proces va trebui făcută până la citirea actului de sesizare, atât în cazurile unde s-ar putea înlătura răspunderea penală prin împăcare, cât și în cazurile unde s-ar înlătura răspunderea prin retragerea plângerii prealabile, conform unei legi care va intra mâine în vigoare. În aceste din urmă situații, limitarea defavorabilă victimelor este lesne de observat, din moment ce retragerea plângerii se poate face și mult mai departe în timp decât primul sau al doilea termen de judecată.

Legislativul a adoptat luna trecută o modificare a Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator care va intra în vigoare mâine și care se traduce printr-o limitare pentru cei care ar dori să recurgă la mediere în acele cauze penale unde se poate face retragerea plângerii prealabile. Modificarea e adusă concret de Legea nr. 97/2018 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor.

Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracțiuni (…) constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de mediere în latura penală, în condițiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanței, e prevederea care va intra, de mâine, în Legea medierii.

Medierea în cauzele penale se aplică numai atunci când, conform legii penale, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, potrivit Legii medierii.

Retragerea plângerii și împăcarea sunt două chestiuni cu efecte diferite în procesul penal, la care se poate recurge până la termene-limită diferite: împăcarea se poate face până la citirea actului de sesizare (primul termen de judecată, de principiu) și e o chestiune ce reprezintă un acord între victimă și făptuitor, care duce și la stingerea acțiunii civile, pe când retragerea plângerii prealabile se poate face, conform Codului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive — deci, mult mai târziu — și este o chestiune unilaterală, adică victima își retrage plângerea în baza deciziei sale, nu a unei înțelegeri.

În Legea medierii nu existau limitări de timp pentru ca victima și infractorul să ajungă la un acord de mediere și să se înlăture răspundere penală. Acum ceva timp însă, Curtea Constituțională a spus că ar trebui ca acordul de mediere să se încheie, când se poate recurge la împăcarea părților, doar până la citirea actului de sesizare (Decizia Curții Constituționale nr. 397/2016). Din moment ce împăcarea părților se poate face doar până la acel moment, atunci și acordul de mediere ar trebui încheiat tot până la acel moment, spuneau judecătorii.

Curtea s-a referit însă doar la împăcarea părților când a spus că acordul de mediere ar trebui să se încheie până la citirea actului de sesizare. Însă Legiuitorul român (Parlamentul) a decis să aplice aceeași limită la încheierea acordului de mediere și în cauzele unde se poate face retragerea plângerii prealabile. Deci, a decis să meargă mai departe decât ce-i indicase Curtea că ar fi constituțional.

Astfel, deși cel care a făcut plângerea poate să și-o retragă până când se pronunță hotărârea definitivă, pentru că așa prevede Codul, nu va mai putea face un acord de mediere cu făptuitorul după ce se citește primul act de sesizare(cum spuneam, ca regulă, e primul termen de judecată).

Deși Legea nr. 97/2018 se intitulează ca aducând măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor, această limitare a recurgerii la mediere în cauzele unde se poate face retragerea plângerii penale cu consecința înlăturării răspunderii penale a făptuitorului nu se poate traduce neapărat ca un beneficiu pentru victimă.Sursa.

Despăgubiri în urma accidentelor auto

Pentru a putea obtine despagubiri atunci cand masina ti-a fost avariata intr-un accident auto, trebuie sa intocmesti un dosar de dauna si sa te adresezi societatii de asigurare cu care soferul vinovat de accident a incheiat polita RCA. Iti spunem astazi cum trebuie sa procedezi si ce acte trebuie sa pregatesti pentru a-ti primi despagubirile cuvenite.

In general, actele necesare pentru intocmirea dosarului de dauna sunt:

  • Formularul de constat amiabil sau procesul verbal eliberat de Politie, in original;
  • Actul de identitate si permisul de conducere al soferului autoturismului pagubit;
  • Copie a actului de identitate si a permisului soferului vinovat de producerea accidentului;
  • Cartea de identitate si certificatul de inmatriculare( sau autorizatia de circulatie) al vehiculului pagubit;
  • Copia certificatului de inmatriculare al autoturismului asigurat;
  • Copia politei de asigurare obligatorie RCA;
  • Cerere de despagubire completata si semnata.

Și mai interesant:

Continue reading “Despăgubiri în urma accidentelor auto” »

Cum pot contesta o amendă de circulație?

Cum pot anula o amendă de circulație?

Contestarea unui proces-verbal de contraventie se poate face in termen de 15 zile de cand v-a fost comunicat, la judecatoria de pe raza localitatii unde a fost savarsita contraventia. Procedura este scutita de taxa de timbru, asa ca singurele costuri la care trebuie sa va astepti sunt cele legate de expertiza, daca alegeti sa consultati un avocat pentru a va indruma in aceasta procedura.

Asadar, puteti depune o plangere impotriva unui proces-verbal de contraventie in termen de 15 zile de la data comunicarii. Daca ati semnat procesul-verbal pentru luare la cunostinta, termenul curge din momentul intocmirii sale, insa daca procesul-verbal va este trimis prin posta, termenul de 15 zile incepe sa curga de la data primirii documentului, indicata de stampila Postei.

Atentie! Exista posibilitatea ca procesul-verbal de constatare a contraventiei sa nu fie completat cu respectarea tuturor prevederilor legii, ceea ce poate atrage nulitatea documentuluiCiteste aici ce trebuie sa contina obligatoriu un proces-verbal si in ce situatii se anuleaza.

In cazul in care alegeti sa nu contestati un proces-verbal, trebuie sa stiti ca acesta constituie titlu executoriu, fara nicio alta formalitate.

Și mai interesant:

Contestatia unui proces-verbal se intocmeste in scris si se depune, alaturi de dosarul cauzei, la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia, dupa cum se precizeaza in art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Plangerea trebuie redactata in doua exemplare.

Dosarul cauzei, mentionat anterior, contine probele care va pot ajuta in sustinerea cauzei. In general, ar trebui sa includa, in afara de plangerea impotriva procesului-verbal, semnata si datata, si o copie a procesului-verbal de constatare, precum si ofotocopie a actului de identitate sau orice alte fotocopii ale unor documente care pot constitui probe.

Plangerea suspenda executarea amenzilor si a sanctiunilor contraventionale complementare de la data inregistrarii acesteia pana la data pronuntarii hotararii judecatoresti, potrivit art. 118 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Astfel, daca printre sanctiunile care v-au fost aplicate, se numara si suspendarea permisului auto, trebuie sa stiti ca in perioada solutionarii plangerii aveti dreptul sa conduceti.

“In cazul in care se face contestatia, masura suspendarii (dreptului de a conduce – n.red.) este suspendata la randul ei, deci se poate circula in continuare pe durata solutionarii contestatiei”.
Ai depus plangerea. Ce obligatii are instanta?

Potrivit art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001,” judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei”.

In cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Dupa ce a administrat toate probleme, instanta va lua o hotarare, care poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a tribunalului.

“Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii”, se mai precizeaza in actul normativ mentionat anterior.

De asemenea, hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate. SURSA.

Și mai interesant:

Proces verbal amenda circulatie nesemnat

Procesul verbal se incheie atunci cand agentul de circulatie a constatat savarsirea unei contraventii rutiere. Va prezentam astazi ce date trebuie sa cuprinda obligatoriu documentul si in ce situatii poate fi anulat.

Potrivit art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, procesul verbal trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu:

  • data si locul unde este incheiat;
  • date despre agentul constatator: numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte;
  • datele personale ale conducatorului auto: informatii din actul de identitate, codul numeric personal, ocupatia si locul de munca;
  • descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
  • indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;
  • indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie;
  • posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate;
  • termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

In cazul in care procesul verbal se incheie pentru cetateni straini, documentul trebuie sa mai includa si:

  • seria si numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat;
  • data eliberarii acestuia;
  • statul emitent.

Indiferent de numarul contraventiilor constatate, politistul rutier va intocmi un singur proces verbal de contraventie.

Și mai interesant:

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de conducatorul auto. Daca soferul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, politistul rutier trebuie sa precizeze acest lucru in procesul verbal, iar un martor trebuie sa confirme situatia. Datele martorului si semnatura lui vor fi, de asemenea, cuprinse in procesul verbal. Atentie! Martorul face dovada refuzului de catre conducatorul auto de a semna procesul verbal, nu confirma savarsirea contraventiei!
Este important de retinut ca agentul de circulatie are obligatia ca, in momentul incheierii procesului verbal, sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Aceste obiectiuni trebuie precizate in procesul-verbal, la rubrica “Alte mentiuni”.
Lipsa acestor mentiuni poate atrage nulitatea procesului verbal.
De asemenea, potrivit art. 17 din actul normativ citat, documentul este nul daca nu contine:

  • prenumele si calitatea agentului constatator;
  • numele si prenumele contravenientului;
  • fapta savarsita de contravenient;
  • datei comiterii faptei;
  • semnatura agentului constatator.

Nulitatea se constata si din oficiu„, se mai mentioneaza in continuarea art. 17.

In functie de tipul contraventiei, un proces verbal poate fi anulat si in situatii particulare, constatate de instantele de judecata.

Spre exemplu, o simpla cautare pe internet ne releva ca, in anumite cazuri, judecatorii au decis anularea unui proces verbal pentru ca din document lipseau motivele care au dus la incheierea lui fara a contine toate datele impuse de lege sau pentru ca, la stabilirea amenzii contraventionale totale, nu erau precizate sanctiunile aplicate pentru fiecare dintre contraventiile savarsite de conducatorul auto. SURSA.

Și mai interesant:

Mediere accident rutier

Medierea litigiilor generate de accidentele auto vine în întâmpinarea legiuitorului de a oferi soluții amiabile persoanelor care au neșansa de a fi părți ale accidentelor rutiere. Chiar dacă la prima vedere pare simplă, problematica accidentelor auto se complică având în vedere faptul că pe lângă părțile implicate în accident este necesară și consultarea asiguratorului în foarte multe situații. Așadar legislația aplicabilă soluționării dosarelor rezultate din accidente auto este atât legislația rutieră, codul civil, codul penal cât și legislația din domeniul asigurărilor.

În cele mai multe cazuri accidentele auto ușoare se încheie cu o constatare amibilă prin completarea formularului pus la dispoziție de asigurator odată cu obținerea poliței RCA, dar, uneori, presiunea emoțională generată de evenimentul rutier face ca lucrurile să degenereze în violență verbală sau chiar fizică iar intervenția poliție rutiere să fie singura soluție de soluționare a litigiului. În alte situații mai nefericite accidentele auto produc vătămări sau pagube care conduc la deschiderea unui dosar de cercetare penală.

Este important de știut faptul că soluționarea litigiului prin mediere duce la stingerea urmăririi penale. Altfel spus, dacă părțile participante la medierea litigiului generat de accidentul auto  ajung la un acord prin care partea vătămată este despăgubită iar în urma despăgubirii  înțelege să nu mai aibă nici o pretenție de natură civilă sau penală față de autor cu privire la obiectul accidentului auto, dosarul se încheie prin depunerea acordului de mediere la organul de cercetare penală. Acordul de mediere produce efecte după caz ca și retragerea plângerii penale sau înpăcarea părților.

Și mai interesant:

Ce trebuie să fac dacă vreau o mediere pentru soluționarea unui litigiu generat de un accident auto?

Primul pas este ne contactați prin oricare din mijloacele afișate la datele de contact.

La momentul în care ne angajați este recomandat să aveți la dumneavoastră un act de identitate, date cu privire la dosarul deschis de organele de poliție rutieră în urma accidentului precum și datele de contact ale părții vătămate.

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere in domeniul penal, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti – tel: 0768.511.900

Împăcare accident auto

Litigiile generate de accidentele auto conțin o serie de elemente particulare prin specificul lor distinct. Prima observație este că  din punct de vedere legal accidentele auto sunt prevăzute atât de legislația rutieră cât și de prevederi ale noului Cod Civil și ale noului Cod Penal în funcție de circumstanțele în care acestea se produc. În al doilea rând, părțile participante la soluționarea dosarelor de daună provocate de accidentele auto sunt pe de o parte făptuitorul sau persoana vinovată de producerea accidentului auto, partea vătămată de producerea accidentului auto și asiguratorul.

Participarea asiguratorului la soluționarea litigiilor generate de accidente auto variază în funcție de tipul de asigurare, de locul în care a fost produs accidentul precum și de înțelegerea parților prezente în conflict.

Din aceste motive considerăm că specializare cabinetului nostru în acest tip de litigii precum și specializarea mediatorului Petru Mustățeanu atât în drept cât și în asigurări ne permite să gestionam eficient litigiile generate de accidente auto.

Și mai interesant:

Ce trebuie știut înainte de a apela la un mediator pentru suluționarea litigiilor generate de accidentele auto?

Continue reading “Împăcare accident auto” »

Ce trebuie sa fac in cazul unui accident rutier?

Accidentele de circulatie sunt evenimente pe care ne dorim sa le evitam, insa, oricat de preventiv am circula, uneori tot se petrec. Cel mai bine este sa fim informati, asa ca va spunem astazi care sunt obligatiile pe care le au soferii in caz de accident, asa cum sunt ele stabilite de Codul Rutier in vigoare.

Codul Rutier defineste accidentul de circulatie ca pe un eveniment care intruneste cumulativ cateva conditii:

  • s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;
  • a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;
  • in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.

Obligatiile pe care le aveti in caz de accident difera in functie de gravitatea evenimentului rutier si urmarile sale. Astfel, exista doua seturi de obligatii: pentru accidentele din care au rezultat victime si pentru accidente soldate cu pagube materiale.

Accident cu victime

La articolul 77, Codul Rutier stabileste ca, daca esti soferul unui autoturism implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii unei persoane, esti obligat:

  • sa iei masuri de anuntare imediata a politiei (cel mai simplu, prin apelarea numarului de urgenta 112);
  • sa nu modifici sau sa stergi urmele accidentului;
  • sa nu parasesti locul faptei.

De asemenea, orice persoana care este implicata sau are cunostinta de producerea unui accident soldat cu victime este obligata sa anunte de indata politia si sa apeleze numarul national unic pentru apeluri de urgenta 112, existent in retelele de telefonie din Romania. Aceeasi obligatie este prevazuta si pentru situatia in care in eveniment este implicat un vehicul care transporta marfuri periculoase.

Și mai interesant:

Accident auto cu pagube materiale

In cazul in care accidentul in care ati fost implicati s-a soldat numai cu avarierea autoturismelor sau cu alte pagube materiale, in calitate de conducatori auto sunteti obligati de Codul Rutier:
Continue reading “Ce trebuie sa fac in cazul unui accident rutier?” »

RECOMANDAREA EUROPEANĂ NR. (99) 19 privind medierea în materie penală

(adoptată de Comitetului Miniştrilor în 15 sept.1999, la a 679-a reuniune a delegaţilor miniştrilor) 

traducere: jud. Cristi Danileţ

Comitetul Miniştrilor, în virtutea art.15.b. din Statutul Consiliului Europei,

Observând că statele membre tind din ce în ce mai mult să recurgă la mediere în materie penală, ca opţiune flexibilă şi cuprinzătoare[1], axată pe rezolvarea problemei şi pe implicarea părţilor, în completarea sau ca alternativă a procedurii penale tradiţionale;

Considerând că e necesar a permite o participare personală activă a victimei[2], a infractorului şi a tuturor celor care sunt priviţi ca părţi, dar şi implicarea comunităţii în procedura penală;

Recunoscând interesul legitim al victimelor de a li se face auzită vocea în ceea ce priveşte consecinţele victimizării lor, de a comunica cu infractorii şi de a obţine scuze şi reparaţii;

Considerând că este important a întări inculpaţilor sentimentul responsabilităţii şi de a oferi acestora ocazii concrete de a se îndrepta, ceea ce ar facilita reinserţia şi reabilitarea;

Recunoscând că medierea poate să contribuie la conştientizarea rolului important pe care individul şi comunitatea îl au în generarea şi instrumentarea infracţiunilor şi în rezolvarea conflictelor legate de acestea, precum şi la ceea ce justiţia penală aspiră, adică la rezultate mai constructive şi mai puţin represive;

Recunoscând că medierea presupune abilităţi particulare şi cere coduri de practică şi pregătire acreditată;

Considerând importanţa potenţialei contribuţii a organismelor non-guvernamentale şi a comunităţilor locale în medierea în materie penală şi necesitatea de a se conjuga eforturile iniţiativelor publice şi private,

Luând în considerare exigenţele Convenţiei europene a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

În spiritul Convenţiei europene privind exercitarea drepturilor copiilor ca şi Recomandările nr. (85) 11 asupra poziţiei victimei în dreptul penal şi procedura penală, nr. (87) 18 privind simplificarea justiţiei penale, nr. (87) 21 asupra asistenţei victimelor şi a prevenirii victimizării, nr. (87) 20 privind reacţiile sociale faţă de delicvenţă juvenilă, nr. (88) 6 privind reacţiile sociale faţă de comportamentul infracţional al tinerilor proveniţi din familiile emigrante, nr. (92) 16 privind reglementările europene asupra sancţiunilor şi măsurilor aplicate în comunitate, nr. (95) 12 privind administrarea justiţiei penale şi nr. (98) 1 privind medierea familială;

Recomandă guvernelor statelor membre să ia în considerare principiile enunţate în anexa prezentei Recomandări, atunci când statele vor dezvolta medierea în materie penală şi să dea acestui text cea mai largă aplicare posibilă.

Anexă la Recomandarea nr. (99) 19 Continue reading “RECOMANDAREA EUROPEANĂ NR. (99) 19 privind medierea în materie penală” »

Ce riscă profesoara care a tuns elevul în fața clasei?

Dreptul fiecărui cetățean la propria imagine, fie el elev sau adult, de sex masculin sau feminin este garatat art 73.1 din NCC  ”Dreptul la propria imagine(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.” Pe lângă acest articol, în capitolul II, intitulat ”Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente” la secțiunea  a 3-a găsim articolul Art. 64 NCC Inviolabilitatea corpului uman (1) Corpul uman este inviolabil.(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică şi psihică. Nu se poate aduce atingere integrităţii fiinţei umane decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
Pentru că fapta descrisă în presă pare a fi avut loc într-o instituție de învățământ iar motivația profesoarei ar fi fost ca lungimea părului băieților este prevăzută în regulamentul școlii, este important să amintim:LEGEA nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicată*) , care spune: CAP. III.Egalitatea de sanse şi de tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultură şi la informare ART. 15 (1) Este interzisă orice forma de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de munca, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua. (2) Instituţiile de învăţământ de toate gradele, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele naţionale de educaţie teme şi activităţi referitoare la egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi. (3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a institui, în activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum şi măsuri concrete de garantare a egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, conform legislaţiei în vigoare. ”
În ceea ce privește rigorile legii și pedeapsa pe care o riscă un cadru didactic cu o asemenea conduită, amintesc prevederile Noului Cod Penal și anume: Art. 197 ​NCP:​” Relele tratamente aplicate minorului. Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana in grija careia se afla minorul, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.” precum și Art. 297 ​NCP​:” Abuzul în serviciu (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.”
În încheiere reamintesc faptul că  Decizia ICCJ nr. 8/2017.privind Statutul de funcţionar public al profesorului din învăţământul preuniversitar de stat stabileşte că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor prevăzute în Codul penal.

La fel de interesant:

Cum sunt pedepsiti minorii care comit infractiuni ?

O sansa pentru minorii care comit infractiuni – medierea