Avocatii si medierea: o carte si un interviu

 

Profesor Bryan CLARK
Interviu realizat de Mihai Sandru pentru Revista Romana de Drept al Afacerilor.

Mihai Sandru: Stimate domnule profesor Bryan Clark, in primul rand, dorim sa va multumim pentru faptul ca ati acceptat sa ne acordati un interviu. In al doilea rand, trebuie sa spunem publicului roman ca sunteti profesor la Universitatea Strathclyde (Scotia), unde intreprindeti cercetari practice (mediere si industria scotiana de constructii) si unde predati drept comercial, dreptul societatilor comerciale, dreptul comparat al societatilor comerciale, mediere.

In Romania, medierea se afla inca la inceputuri, inregistrandu-se, desigur, anumite evolutii legislative si institutionale. Asadar, aveti vreun sfat pentru promovarea medierii intr-un atare context?

Bryan Clark: Experienta internationala sugereaza ca este foarte dificil ca, in general, evolutiile in domeniul medierii, sa creasca. In pofida faptului ca dovezile sugereaza ca medierea inregistreaza, in general, succes in sensul solutionarii litigiilor si al satisfactiei partilor etc., indeobste este dificil sa determini partile sa se supuna medierii pentru intaia oara. Exista o gama de factori care reprima evolutiile privind medierea, inclusiv bariere culturale si economice in profesia juridica, ignoranta si imprejurarea ca partile litigiului nu considera deseori ca perspectiva medierii este atragatoare, indiferent de cat de stabila si de polarizata poate fi la acel moment. Astfel, pentru dezvoltarea medierii, este necesara o combinatie de initiative descendente si ascendente, precum sensibilizarea si educarea publicului in cadrul profesiei juridice, a sistemului judiciar si a clientelei, dar si promovarea prin reguli aplicabile instantelor, norme de drept procesual si norme profesionale etc.

M.S: Este medierea o procedura prejudiciara sau o procedura extrajudiciara? Care este motivul pentru care considerati ca medierea este atrasa in domeniul judiciar si nu este restransa la solutionarea privata a litigiului dintre parti?

B.C.: Depinde de perspectiva asupra medierii. In cadrul evolutiei istorice, in SUA, de exemplu, in anii 1960, existau in comunitate persoane care considerau medierea ca alternativa autentica la mecanismele traditionale de solutionare a litigiilor. Ei o considerau ca proces care se situa in afara sistemului judiciar formal si care nu interactiona cu el. In anumite contexte, aceasta este inca situatia – de exemplu, in regimurile de mediere comunitara si locala, precum si in medierea litigiilor de munca. Cu toate acestea, realitatea este ca majoritatea regimurilor care se situeaza in afara sferei juridice formale nu au putut atrage un volum suficient de cauze pentru a le face viabile. Asadar, medierea a inceput sa fie din ce in ce mai legata de sistemul judiciar formal, iar trimiterea cauzelor de la instante (ca procedura prejudiciara) a devenit foarte comuna. In jurisdictiile avansate, precum SUA, Anglia si Tara Galilor, in majoritatea cazurilor medierea are loc astfel in umbra procedurii judiciare formale. Medierea este apreciata si in sensul eficientei, ca modalitate de reducere a cheltuielilor judiciare si a timpului prin atragerea cauzelor care ar obstructiona altfel sistemul judiciar.

M.S: Care credeti ca sunt avantajele unei medieri profesionale realizate de avocati? Are aceasta un aport de natura judiciara, necesar acordului acordului incheiat de parti?

B.C.: Este foarte disputata implicarea avocatilor in mediere, atunci cand actioneaza ca mediatori. Pe de o parte, se poate sustine ca rolul traditional al avocatului este anatema pentru rolul mediatorului – de exemplu, atunci cand avocatul se dedica analizarii aspectelor de ordin juridic ale unui litigiu, indrumand clientii in privinta celui mai adecvat mod de a proceda si adoptand un punct de vedere partizan. Un mediator trebuie mai curand sa faciliteze solutionarea litigiului intre parti, acestea avand pozitia de control si considerand dreptul ca una dintre posibilitatile de solutionare a litigiului (impreuna cu o gama larga de interese ale celeilalte parti); in mediere, o varietate mare de solutii (dincolo de solutiile in drept) sunt posibile, iar avocatii tind sa aiba in vedere solutii juridice (sau tranzactii pecuniare). Cu toate acestea, avocatii pot fi si sunt mediatori excelenti. Ei au insusiri analitice excelente, sunt negociatori buni, isi pastreaza calmul, pot fi considerati de incredere, sunt buni comunicatori etc. (toate acestea pot fi instrumente utile pentru mediatori). In plus, atunci cand avocatii actioneaza ca mediatori, ei se pot asigura ca intelegerile pe care le ghideaza sunt conforme cu legea si se pot afla intr-o pozitie mai buna pentru a proteja partile nereprezentate de incheierea unor intelegeri inechitabile.

M.S: Care ar putea fi avantajele/dezavantajele unei medieri obligatorii?

B.C.: Aceasta este o sabie cu doua taisuri. Cunoastem ca, in general, medierea functioneaza si ca are potential de a reduce cheltuielile si timpul partilor si suprima viitorul conflict, insa proble ma este aceea ca este dificil sa se convinga partile si avocatii lor sa o il incerce. Pe de o parte, asadar, medierea obligatorie este atragatoare, nu doar in sensul ca ea impune angajarea in mediere. Desi exista pericolul ca partile obligate sa participe la mediere si sa piarda timp si bani, si/sau utilizeaza tactic procedura, exista dovezi ca, si partile care nu doresc sa participe la mediere participa in fapt in mod semnificativ in procedura si, in fapt, isi solutioneaza diferendele si sunt multumite de experienta avuta in cadrul procedurii.

Cu toate acestea, intuitiv, pare gresita obligarea partilor sa participe intr-un proces, al carui etos se intemeiaza pe acordul voluntar si pe o dorinta de solutionare a diferendelor. Dintr-o perspectiva juridica, pot fi ridicate argumente privind drepturile omului in sensul caobligarea partilor sa se supuna medierii poate aduce atingere dreptului fundamental de a recurge la procedura judiciara. Totusi, astfel de actiuni au fost deseori respinse in mare masura in temeiul art. 6 CEDO, precum si in cadrul unor actiuni intemeiate pe textul Constitutiei SUA.

M.S: Care sunt limitele implicarii judecatorului in procedura medierii (aceasta intrebare priveste si implicarea avocatilor)?

B.C.: Exista o serie de aspecte diferite ale acestei intrebari. Pe de o parte, judecatorii au un rol foarte important in calitate de paznici ai medierii in multe contexte. In primul rand, militand pentru proces – pozitia lor prestigioasa in ochii celorlalte profesii juridice poate face ca punctele lor de vedere sa fie foarte influente. In Anglia si Tara Galilor, de pilda, judecatorii au fost foarte influenti in asistenta pe care au dat-o promovarii medierii. Judecatorii pot influenta direct, desigur, utilizarea medierii, sugerand medierea partilor care se prezinta in instanta. a judecator mai curand decat mediator, iar partile si avocatii lor se pot comporta in consecinta – i.e. asteptand sa li se spuna de judecator ceea ce sa faca.

M.S: Care ar fi impactul pentru infaptuirea justitiei, dar si pentru (interpretarea si aplicarea) dreptului prin utilizarea din ce in ce mai frecventa a unei proceduri de mediere?

B.C.: Aceasta este o intrebare foarte interesanta. Pe de o parte, inlocuirea procedurilor judiciare cu medierea poate limita, in sens formal, accesul la justitie, deoarece, spre deosebire de solutionarea cauzei in instanta, medierea nu urmareste in principal infaptuirea justitiei in sensul aplicarii dreptului si pronuntarii de decizii intemeiate in speta. Astfel ca, atunci cand justitia formala este eliminata pentru parti (in special pentru partile in lipsuri, cu resurse putine sau cu acces putin la consultanta si asistenta juridica) si inlocuita cu un regim de mediere, medierea poate fi considerata ca masura anti-justitie. Cu toate acestea, realitatea este aceea ca justitia formala este un ideal, care, in practica, este deseori nerealizat, in special pentru cei mai putin avuti din societate, implicati in litigii avand ca obiect o valoare redusa. Punctul meu de vedere este acela ca medierea „buna” poate constitui, in fapt, o alternativa utila pentru atari imprejurari – dovezile sugereaza ca medierea are potentialul de a produce rezultate pe care partile le considera a fi echitabile, tranzactii care sunt respectate in practica, precum si sporirea justitiei procedurale (i.e. in sensul in care partile au considerat ca au avut o „voce” in procedura, ca au fost ascultate si ca au fost tratate cu respect si demnitate). Pentru ca aceasta sa fie situatia, programele de mediere trebuie sa dispuna de resurse si de profesionisti, insa, din pacate, situatia nu este intotdeauna aceasta.

Sursa:http://blog.wolterskluwer.ro/2014/02/avocatii-si-medierea-o-carte-si-un-interviu/

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014

(Visited 16 times, 1 visits today)