ÎCCJ. Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Compatibilitatea cu soluţia achitării

 

Considerăm necesar a face două menţiuni preliminare legate de acest subiect.

În primul rând, conform alin. 4 al art. 320 ind. 1 C.pr.pen., astfel cum a fost el modificat de OUG nr. 121/2011, instanţa de judecată, în soluţionarea laturii penale, trebuie să verifice, pentru a putea aplica procedura simplificată, dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Conform art. 17 C.pen., infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, e săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.

În două soluţii recente ale ÎCCJ, s-a pus în discuţie dacă procedura stabilită de art. 320 ind. 1 C.pr.pen. este compatibilă cu pronunţarea unei soluţii de achitare, fie pe temeiul reţinut de art. 10 alin. 1 lit. b) ind. 1 C.pr.pen., fie pe cel de la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen.

Cele două hotârări, respectiv dec.pen.nr. 2142/19.06.2012 şi dec.pen.nr. 3116/03.10.2012, reţin unitar că singurul temei în baza căruia se poate pronunţa o hotărâre de achitare în procedura mai sus amintită este doar cel reţinut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. b) ind. 1 C.pr.pen, „toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute de art. 10 C.pr.pen. impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpat.

Deşi am fi tentaţi ca avocaţi să achiesăm acestui punct de vedere, ne vedem nevoiţi să nu fim de acord cu Înalta Curte.

Astfel, atâta timp cât textul legal impune verificarea de către instanţă a condiţiei ca fapta să constituie infracţiune, anterior admiterii cererii de judecare în procedură simplificată, prin urmare a verificării inclusiv a aspectului îndeplinirii condiţiei existenţei pericolului social al infracţiunii, nu putem vedea cum o asemenea verificare să ducă, ulterior admiterii cererii de judecare în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C.pr.pen., la constatarea ulterioară a faptului că, totuşi, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Practic, într-o semenea situaţie instanţa care procedează astfel se contrazice singură, invalidându-şi primul verdict.

În procedura apelului care a făcut obiectul cauzei soluţionate de ÎCCJ prin dec.pen.nr. 3116/03.10.2012, Curtea de Apel Cluj a folosit, în respingerea apelului parchetului care critica greşita achitare pe temeiul reţinut de art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen., un argument principial, greşit aplicat, reţinând că dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. nu pot să contravină principiului aflării adevărului (art. 3 C.pr.pen.), motiv pentru care achitarea, ca soluţie e compatibilă cu procedura de judecată simplificată. Argumentul Curţii e evident greşit, deoarece, dacă instanţa doreşte pronunţarea unei soluţii de achitare, aceasta ar trebui să facă aplicarea art. 320 alin. 8 C.pr.pen. şi să respingă cererea de judecare în procedură simplificată, urmând a judeca pe mai departe potrivit procedurii dreptului comun. De altfel, aceasta a şi fost soluţia ÎCCJ în recurs, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin urmare, considerăm că atâta timp cât instanţa poate constata, în baza probelor administrate în urmărire penală, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, poate aplica procedura simplificată de judecată, dar nu poate pronunţa achitarea pe vreunul dintre temeiurile reţinute la art. 10 alin. 1 lit. a)-e) C.pr.pen. În măsura în care nu se verifică în mod cumulativ cele trei condiţii, soluţia este de respingere a cererii, în temeiul art. 320 alin. 8 C.pr.pen.

V-ar mai putea interesa si:

Mediere in procese penale

Impacare, penal, mediere.Medierea in procesul penal

O sansa pentru minorii care comit infractiuni – medierea

Infractiuni la care se aplica medierea

Sursa:http://www.penalmente.eu/2013/02/06/iccj-judecata-in-cazul-recunoasterii-vinovatiei-compatibilitatea-cu-solutia-achitarii/

(Visited 382 times, 1 visits today)