Limitele informării obligatorii despre mediere

 

mediere bucurestiIn ultima perioada, inregistrandu-se o efervescenta de articole privitoare la mediere, in special referitoare la informarea obligatorie prevazuta de art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, in contextul in care opiniile referitoare la sedinta/procedura  de informare par a fi tot mai divergente, dorim sa aducem in atentie faptul ca, in cadrul proiectului “Mediatori in dialog interprofesional”, lansat de Asociatia Profesionala Colegiul Mediatorilor, s-a derulat primul atelier cu titlul “Limitele informarii obligatorii cu privire la mediere“, in data de 20 iunie 2013,  la Bucuresti, avand partener media JURIDICE.ro.

La acea vreme, raportul atelierului nu a fost facut public pe JURIDICE.RO, insa acum credem ca este oportun sa-l publicam, chiar si cu aceasta intarziere, avand in vedere contextul mai sus mentionat.

Concluziile atelierului vizeaza doar aspectele legate de informarea obligatorie, asa cum este ea prevazuta de art. 2 din Legea medierii, mai putin ultimele doua alineate care instituie posibilitatea ca si alte profesii juridice sa realizeze procedura de informare, in conformitate cu Legea nr. 214/2013.

Totodata, facem urmatoarea precizare: rolul nostru, al echipei de proiect, a fost acela de a facilita un dialog interprofesional, concluziile fiind ale participantilor, dupa cum reiese si din raportul expus mai jos.

Raport Atelier 1: Limitele informarii obligatorii cu privire la mediere:

Nascut din nevoia, deja notorie, a unui dialog intra- si inter-profesional, Colegiul Mediatorilor a lansat, in luna iunie 2013, un nou proiect, intitulat ”Mediatori in dialog inter-profesional”. Avand ca obiectiv general crearea unui veritabil spatiu de dialog inter-profesional, bazat pe recunoastere si incredere reciproca, proiectul isi propune sa organizeze o suita de intalniri punctuale, pe teme dinainte stabilite, pentru discutarea diverselor obstacole ce stau in calea dezvoltarii unui dialog inter-profesional constructiv si identificarea celor mai bune cai de colaborare inter- profesionala.

Echipa de proiect este alcatuita din mediatori, membri ai Asociatiei Profesionale Colegiul Mediatorilor: Ana Balan, Ioana Cornescu, Fanuta Lisman, Mirela Dragu si Doina Mihaela Radulescu, fiecare atelier avand un coordonator ales din cadrul echipei. Coordonator al primului Atelier a fost doamna Ioana Cornescu.

Prima intalnire a fost organizata in Bucuresti, in data de 20 iunie. Locul de desfasurare a fost asigurat cu sprijinul doamnei Mirela Dragu, membru in echipa de proiect.

Evenimentul a avut ca partener media JURIDICE.ro.

Subiectele abordate in cadrul temei generale a atelierului se regasesc enumerate mai jos, impreuna cu concluziile aferente.

Participantii, in numar de 20, au fost judecatori, avocati, consilieri juridici si mediatori. La eveniment a fost prezent si domnul Adrian Badila, membru fondator al Colegiului Mediatorilor.

Dupa introducerea facuta de doamna Fanuta Lisman, membru al Consiliului Director al Colegiului Mediatorilor si membru coordonator in cadrul echipei de proiect, care a facut o scurta prezentare a Asociatiei, a prezentat proiectul si cadrul de desfasurare a intalnirilor inter-profesionale si inainte de a incepe dezbaterile pe fond, participantii au fost invitati sa prezinte succinct, pe rand, asteptarile lor de la aceasta reuniune. Raspunsurile date au reliefat urmatoarele:

– avocatii au dorit sa inteleaga mai bine problematica, in dorinta de a duce mesajul mai departe in randul colegilor avocati, cu privire la mediere; au manifestat deschidere catre dialog pe tema medierii, unul dintre avocati declarand ca este deschis catre noua profesie, iar altul a mentionand ca medierea ii apare ca o activitate noua care vine ca un filtru care sa cearna conflictele, subliniind totodata elementul de inedit pe latura subiectiva;

–   judecatorii au dorit sa afle ce asteptari au mediatorii de la instante;

–   un consilier juridic a declarat ca are idei preconcepute si a fost interesat sa afle mai multe intr-un cadru de dialog organizat;

–   alti consilieri juridici au indicat ca asteptarile lor priveau aspecte practice legate de tema in discutie.

Dezbaterile care au urmat, moderate de doamna Ioana Cornescu, membru al Colegiului Mediatorilor si membru coordonator in cadrul echipei de proiect, responsabil cu organizarea primului atelier, au fost animate, rationale si sustinute prin argumente puternice care au permis conturarea unor concluzii pentru fiecare tema discutata.

Astfel:

Tema 1 ”Se contureaza o adevarata ”procedura” de informare obligatorie? Este ea in spiritul Legii 192/2006? Cum se coreleaza cu prevederile Codului de procedura civila?”

Participantii in mod unanim au criticat dispozitiile legale, desi din perspective diferite.  Astfel, unii avocati au opinat ca informarea obligatorie este o capcana pentru mediatori, care naste formalism, iar o procedura alternativa nu se poate impune cu o sanctiune. Un judecator a sustinut ca asa-zisa procedura este inutila, dar in niciun caz nu poate o persoana sa fie obligata sa intre intr-o relatie contractuala cu mediatorul, in faza de pregatire a unei viitoare medieri, fie si numai din perspectiva realizarii informarii cerute de lege.

Unii mediatori prezenti au aratat ca imbunatatirile aduse legii medierii vor avea de fapt efecte perverse impotriva medierii si a mediatorilor. S-a sustinut, de asemenea, opinia ca problematica informarii obligatorii a devenit, in mod regretabil, chiar mai importanta decat medierea in sine.

Mediatorii prezenti la intalnire au explicat invitatilor ca partea de informare asupra medierii, devenita obligatorie, a fost de fapt rupta artificial din procedura de mediere in ansamblul sau. De unde si intrebarea din tema 1.

La finalul dezbaterilor pe aceasta tema, s-a conturat opinia comuna in sensul ca, desi trebuie urmati anumiti pasi prescrisi de lege pentru parcurgerea etapei de informare obligatorii, aceasta nu poate fi considerata insa o procedura de sine-statatoare in procesul de mediere.

Tema 2 ”Limitele informarii obligatorii pentru parti si pentru mediatori:

 continutul informarii, din perspectiva cerintelor legale: informare generala sau adaptata cazului;

 timpul alocat informarii;

– este obligat reclamantul (viitorul reclamant), potrivit legii, sa faca demersuri de invitare a paratului (viitorului parat) pentru sedinta de informare, in sensul art. 2 din Legea nr. 192/2006?”

Dezbaterile pe marginea celei de-a doua teme au fost foarte animate, exprimindu-se opinii pro si contra ideii de informare generala vs cea de informare adaptata cazului. Pe masura avansarii discutiilor s-a putut constata o apropiere a pozitiilor exprimate, ca rezultat al dialogului profesionist. Astfel, avandu-se in vedere, pe de-o parte, sarcina pusa pe umerii unor liber profesionisti de a asigura servicii gratuite, iar pe de alta, necesitatea evitarii ca informarea despre mediere ceruta de lege sa nu devina o simpla formalitate, deturnata de la scopul initial, pozitiile participantilor s-au putut apropia, degajandu-se concluzia impartasita in final de toti cei prezenti, in sensul ca informarea nu se poate limita numai la enumerarea avantajelor procesului de mediere la modul general, ci este nevoie de o particularizare a acestor avantaje la cazul concret, fara insa ca mediatorul sa intre in detaliile cazului. Din acest ultim punct de vedere,  s-a exprimat si temerea ca o analiza prea adanca ar putea aduce cu sine riscul ca mediatorul sa-si piarda impartialitatea, devenind un fel de consilier al partii/partilor. Ca atare, opinia comuna conturata a fost in sensul ca vorbim despre o informare generala, dar aplicata la tipul de speta.

In ceea ce priveste timpul alocat informarii, participantii au aratat ca este greu de cuantificat, acesta fiind variabil in functie atat de parti, cat si de mediator. Totodata, participantii au fost de acord cu opinia exprimata ca obligarea la munca fara plata ar putea ridica probleme juridice de alta natura, ca atare este nevoie de moderatie sub acest aspect.

Opinia comuna a fost, asadar, ca timpul alocat informarii obligatorii este variabil, practica demonstrand ca aceasta poate dura in medie 20 – 30 de minute.

Referitor la obligarea unei parti de a incheia contract cu mediatorul, in vederea indeplinirii de catre acesta a formalitatilor pentru aducerea la informare a celeilalte parti (in situatia in care partea care a contactat mediatorul nu este in masura sa asigure prezenta celeilalte parti), opinia a fost unanima, cu minime dezbateri: nu este posibil si legal ca o persoana sa fie obligata sa intre in relatie contractuala cu mediatorul.

Tema 3 „Obiectul invitatiei adresate partii care nu s-a prezentat prima la mediator”

Aceasta tema nu a suscitat dezbateri prea ample, participantii fiind de acord ca, odata ce art. 2 din legea medierii – cel care reglementeaza informarea obligatorie – face trimitere la art 43 din aceeasi lege. Ca atare, obiectul invitatiei, inca din aceasta prima faza a informarii obligatorii, trebuie sa fie considerata ca o invitatie „in vederea informarii si acceptarii medierii”, si nu doar o invitatie la informare.

Asadar, invitatia se transmite ca urmare a unei prime decizii a partii solicitante de solutionare prin mediere a diferendului in care se afla si, ca atare, celeilalte parti ii va fi transmisa invitatia in vederea acceptarii medierii si nu doar a informarii cu privire la mediere.

Tema 4 „Documentele redactate si/sau emise de mediator in etapa premergatoare contractului de mediere”

Nici tema 4 nu a suscitat foarte multe dezbateri, degajandu-se rapid opinia comuna in sensul ca procesul-verbal emis de mediator poate constitui o dovada a informarii, inclusiv in ipoteza in care partea care s-a informat, dar nu a fost de acord cu transmiterea unei invitatii celeilalte parti. Magistratii prezenti au afirmat ca nici mentiunea facuta de mediator in procesul-verbal care constata refuzul partii de a accepta medierea, nu este de natura sa afecteze interesele justitiabilului in fata instantei de judecata. Asadar, magistratii nu inteleg sa penalizeze o parte daca, informata fiind de catre mediator, isi exprima dorinta fara echivoc de a-si realiza dreptul in justitie, fara a se continua niciun demers de aducere a celeilalte parti in fata meditorului.

Cu alte cuvinte, se sustine ideea ca partea (reclamantul/viitorul reclamant) se poate informa „singura” si ea este – in mod exclusiv – cea care decide daca doreste sa continue demersurile prin transmiterea unei invitatii catre partea cu care se afla in disputa. Aceasta concluzie se inscrie in firul logic al dezbaterilor pe marginea temelor anterioare, din care  a reiesit ca invitatia redactata de mediator nu se transmite avand ca unic scop informarea partii invitate si, de asemenea, ca nu poate fi acceptata ideea ca o persoana ar putea fi obligata sa intre in relatie contractuala cu mediatorul, unul din argumente fiind chiar textul articolului 43 din Lege.

Concluzii generale

Primul atelier organizat in cadrul noului proiect al Colegiului Mediatorilor a fost un real succes. Acest lucru a fost, desigur, posibil datorita implicarii membrilor echipei de proiect, dar si invitatilor, care au fost in mod real inclinati catre dialog. O remarca finala, impartasita de un avocat echipei coordonatoare, poate sintetiza foarte bine rezultatul intalnirii: aprecierea fata de faptul ca s-a putut dialoga fara niciun fel de tensiuni.

Ca atare, dialogul este nu numai de dorit, dar este chiar posibil. Toti invitatii si-au exprimat dorinta de a mai participa la intalniri viitoare.

Participantii au fost de acord cu ideea ca medierea se poate impune numai cu concursul altor profesii.

Sursa:http://www.juridice.ro/281981/limitele-informarii-obligatorii-cu-privire-la-mediere.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact  .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

(Visited 8 times, 1 visits today)