Mediere penala la standarde europene

 

Medierea penala in Romania este posibila in baza articolelor 67-70 din Legea Medierii nr. 192/2006, articole care compun Sectiunea a II-a, Cap. 6 din Lege, sectiune intitulata ”Dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale”. De asemenea, art. 16, art. 81 si art. 83 din Noul Cod de procedura penala stipuleaza dreptul la un mediator pentru inculpat si persoana vatamata, precum si efectele procesual penale ale unui acord de mediere penala. DIRECTIVA 2012/29/UE a Parlamentului European si a Consiliului reglementeaza cadrul medierii penale ca procedura de justitie reparatorie, stipuland cateva linii directoare pentru practicienii medierii penale, dar si pentru state in ceea ce priveste incurajarea medierii penale si promovarea politicilor pentru implementarea justitiei reparatorii, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Penal si Noului Cod de Procedura Penala, medierea penala capata o nota distincta si efectiva, atat prin largirea perspectivei medierii penale – aceasta putand fi posibila oriunde exista un prejudiciu cauzat unei persoane fizice sau juridice -, cat si prin stipularea in mod expres a efectelor unui acord de mediere in aceste cazuri. 

Privitor la confuzia impacarii cu medierea penala ca institutii procesual penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. 9/2015 ca medierea penala este o institutie procesual penala diferita de institutia impacarii, avand conditii de desfasurare si proceduri distincte, asemanandu-se doar ca efect procesual in unele cauze penale.

Ce urmareste medierea penala este, cu prioritate, repararea prejudiciului ori raului produs de o infractiune, in cele mai bune conditii. Prejudiciul ori raul produs de o infractiune este suferit de persoana vatamata. Daca pe legislatiile penale anterioare persoana vatamata nu avea un cuvant greu de spus, fiind doar cea care sesiza fapta penala organelor judiciare, deseori fiind tinuta in umbra procesului penal si nerecuperandu-si prejudiciile cauzate de faptele penale, in noua legislatie, persoana vatamata este in centrul procedurilor penale, prin instrumentul medierii pus la dispozitia ei si a faptuitorului.

Persoana vatamata este repusa in drepturile ei procesuale prin medierea penala. Ne referim la drepturile ei procesuale raportate la recuperarea prejudiciului cauzat de fapta, singurul interes major al victimei. Desi unele persoane vatamate doresc sa fie active si in procedurile penale pentru tragerea la raspundere penala a faptuitorului – ca interes principal -, in practica, marea majoritate a persoanelor vatamate au ca interes principal recuperarea prejudiciilor cauzate de faptele penale. Cu alte cuvinte, nu ma pot gandi ca inculpatul x va lua 7 ani de puscarie atata vreme cat eu – persoana vatamata – am de recuperat 30.000 de euro de la el, bani cu care am fost inselat. Vreau cu precadere banii inapoi. Orice persoana vatamata gandeste asa, indiferent de situatia procesuala ori materiala a inculpatului. Daca merge la inchisoare, se prea poate sa nu aiba nimic pe numele lui si eu raman cu prejudiciul nerecuperat, cu o sentinta definitiva si executorie, platesc onorarii avocatiale, expertize, cheltuieli legate de executarea silita si nu am ce executa (de cele mai multe ori, condamnatii nu au bunuri executabile care sa indestuleze prejudiciul). Asadar, costul cu durata procesului, costul cu bani pentru avocati ori expertize, costul cu executarea si toate costurile emotionale aferente aduc victima in stadiul de neputinta. Spre deosebire de procesul penal, costurile financiare ale medierii penale pentru persoana vatamata sunt minimale, deoarece plata medierii se face cu precadere de catre inculpat.

Medierea penala focuseaza in principal aici, in recuperarea prejudiciilor cauzate de infractiuni, in cele mai bune conditii si cu cele mai mici costuri.

Ce inseamna aceste bune conditii de reparare a prejudiciilor (includem aici si prejudiciile materiale, dar si daunele morale) cauzate de faptele penale? Cele mai bune conditii de recuperare de catre persoana vatamata a prejudiciului s-ar raporta la timpul si resursele afectate recuperarii prejudiciului. Cele mai bune conditii ar fi acelea in care persoana vatamata sa isi recupereze cat mai repede si cu costuri financiare si emotionale cat mai reduse prejudiciul cauzat, pentru a suferi cat mai putin de pe urma faptei. Cele mai rele conditii ar fi ca persoana vatamata sa isi recupereze cat mai tarziu de la data comiterii faptei prejudiciile cauzate, cu costuri mari legate de timp, bani si stres, ori cea mai sumbra varianta, sa nu isi recupereze niciodata prejudiciile. Din pacate, sunt numeroase cazurile in care persoanele vatamate isi recupereaza in rele conditii prejudiciile ori nu si le recupereaza niciodata. Medierea penala vine sa schimbe aceasta paradigma.

Medierea penala vine si ofera un cadru de reparare a prejudiciului in cele mai bune conditii. Acest lucru inseamna ca timpul in care se desfasoara medierea penala este foarte scurt raportat la durata unui proces judiciar final (in care sentinta penala este definitiva si executorie in privinta prejudiciului). Un proces de mediere penala poate dura de la cateva ore pana la cateva saptamani/luni, depinzand de vointa partilor din conflict (inculpat si persoana vatamata), dar si de complexitatea conflictului.

Principiile medierii penale sunt: neutralitatea si impartialitatea mediatorului, liberul consimtamant al inculpatului si persoanei vatamate pentru desfasurarea discutiilor, principiul confidentialitatii procesului si principiul independentei mediatorului fata de procedurile judiciar penale. Medierea are loc in paralel cu procesul judiciar si procesul de mediere nu interfereaza cu procesul judiciar penal. Doar la finalul medierii penale, mediatorul este obligat, in baza art. 70 din Legea Medierii, sa transmita organelor judiciare rezultatul medierii, consemnat in Procesul-Verbal de finalizare (inchidere) a medierii, si Acordul de mediere in cazul in care rezultatul medierii este o intelegere la conflict.

In medierea penala avem principii aplicabile mediatorului – impartialitate, neutralitate, confidentialitate, independenta in activitatea sa – si principii aplicabile pozitiei partilor din mediere, si anume: confidentialitate si libera lor determinare in desfasurarea procesului. Aceste principii se gasesc si in Directiva 2012/29/UE, fiind in interesul si spre protectia persoanei vatamate.

Autodeterminarea partilor pentru medierea penala este pilonul central al procedurii. Fara determinarea partilor, benevola si liber consimtita, nu putem vorbi de medierea penala. Art. 67 alin. (3) din Legea Medierii dispune ca: ”partile si subiectii procesuali nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii”. Aceste elemente se refera la aspectele volitive in faza de initiere a medierii, dar si pe tot parcursul medierii penale, partile putand oricand sa isi retraga consimtamantul de a isi media problema, chiar nemotivat, mediatorul fiind obligat sa inchida procedura de mediere la solicitarea ambelor parti sau doar a unei parti. Asadar, daca inculpatul sau persoana vatamata nu mai consimt in ceea ce priveste actul de mediere, mediatorul finalizeaza procedura de mediere in acel moment, prin redactarea si eliberarea unui Proces-Verbal in care mentioneaza ca la data respectiva medierea s-a inchis. Ulterior insa, partile isi pot da consimtamantul pentru o noua mediere, initiind din nou procedura si stabilind din nou legatura comunicationala privind repararea prejudiciului la acelasi mediator sau la un alt mediator. Renuntarea la mediere si, ulterior, initierea unei alte medieri trebuie facute de partile din conflict – inclupat si/sau persoana vatamata – de asa natura incat sa nu intruneasca elementele constitutive faptei de abuz de drept.

In ceea ce priveste standardele impuse de Directiva 2012/29/UE privind protectia persoanelor vatamate si ajutorarea acestora, justitia reparatorie, incluzand medierea penala, nu trebuie sa urmareasca tergiversarea procedurilor judiciare, sicanarea persoanei vatamate ori revictimizarea acesteia. Medierea penala trebuie sa aiba ca scop inlaturarea pe cat posibil a efectelor negative produse de fapta penala.

Articolul 12 din respectiva Directiva:
Dreptul la garantii in contextul serviciilor de justitie reparatorie
(1) Statele membre iau masuri care garanteaza protectia victimei impotriva victimizarii secundare si repetate, precum si a intimidarii si razbunarii, care sa se aplice atunci cand se recurge la orice serviciu de justitie reparatorie. Astfel de masuri garanteaza victimelor care opteaza sa participe in procesul de justitie reparatorie ca beneficiaza, la cerere, de acces la servicii de justitie reparatorie sigure si competente, cu respectarea cel putin a urmatoarelor conditii:
(a) se recurge la servicii de justitie reparatorie daca acestea sunt in interesul victimei, in functie de consideratiile privind siguranta si cu acordul liber si in cunostinta de cauza al acesteia, care poate fi retras in orice moment;
(b) inainte de a accepta sa participe in procesul de justitie reparatorie, victima primeste informatii complete si obiective cu privire la proceduri si la eventualele rezultatele ale acestora, precum si informatii cu privire la procedurile de supraveghere a punerii in aplicare a oricarui acord;
(c) autorul infractiunii a recunoscut faptele de baza ale cauzei;
(d) orice acord este incheiat in mod voluntar si poate fi luat in considerare in cadrul oricaror proceduri penale ulterioare;
(e) discutiile din cadrul procedurilor de justitie reparatorie care nu au loc in public sunt confidentiale si nu sunt divulgate ulterior, cu exceptia cazului in care partile isi dau acordul in acest sens sau daca acest lucru se prevede in dreptul intern, avand in vedere interesul public prevalent.
(2) Statele membre faciliteaza trimiterea cauzelor, daca este cazul, catre serviciile de justitie reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientari cu privire la conditiile unei astfel de trimiteri.”

De asemenea, Directiva prevede dreptul persoanei vatamate de a avea asistenta juridica ori asistenta din partea unei persoane apropiate in cadrul medierii. Legislatia din Romania este in perfect acord cu cerintele Directivei, creand in sarcina mediatorului obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului si a persoanei vatamate dreptul de a fi asistati juridic pe parcursul medierii, dar si dreptul de a fi asistati de persoane apropiate. Deseori, in practica medierii penale, persoanele vatamate sunt asistate ori de avocati ori de una din rude (sot, fiu, nepot etc). Mediatorul este obligat sa mentioneze in Procesul-Verbal de inchidere a medierii cele referitoare la asistarea persoanei vatamate ori a inculpatului in mediere, stipuland exact faptul ca aceste persoane au fost sau nu au fost asistate de avocat ori alte persoane, si numele si calitatea persoanei care a asistat la mediere, cu respectarea legii (legitimarea persoanei respective si aducerea la cunostinta acesteia a regulilor si principiilor medierii).

Cat priveste contactul persoanei vatamate cu inculpatul, Directiva prevede ca in anumite cauze – avand in vedere nevoile specifice ale unor tipuri de victime – se va evita pe cat posibil o mediere directa – sedinte comune de discutii ale mediatorului cu persoana vatamata si inculpatul. In medierea penala, asa cum este legiferata si practicata in Romania, contactul direct dintre aceste persoane este evitat prin tertul neutru si impartial – mediatorul, care devine o portavoce a pozitiilor si sustinerilor fiecarei parti in fata celeilalte, procesul de mediere avand loc la date/ore si locatii diferite pentru cei doi, ca acestia sa nu interactioneze. Acest lucru se intampla fie datorita unor motive obiective (de exemplu, inculpatul este in arest preventiv, ori este plecat in strainatate), fie datorita unor motive subiective la solicitarea uneia dintre parti sau la initiativa mediatorului (persoana vatamata este vulnerabila unui soc emotional, persoana vatamata nu vrea o intalnire cu inculpatul, mediatorul sesizeaza dorinte ori intentii de sicanare din partea inculpatului). Cu mentiunea ca este nevoie de o interventie legislativa in ceea ce priveste momentul in care organele judiciare iau act de acordul de mediere. In practica, in faza de judecata, unele instante citeaza inculpatul si persoana vatamata pentru a lua act de Acordul de Mediere si de consimtamantul acestora privind medierea si intelegerea din acord, unele instante nu mai citeaza aceste persoane, si dispun incetarea procesului penal fara a mai fi chemate aceste doua persoane, parti in procedura de mediere incheiata. Citarea acestora pentru a li se lua din nou consimtamantul in fata judecatorului, desi acest consimtamant a fost dat o data in fata mediatorului, si aducerea persoanelor in acelasi timp, in aceeasi sala de judecata, nu respecta linia directoare a Directivei in discutie, existand posibilitatea revictimizarii persoanei, retrairii sentimentelor infractiunii, crearii unei stari emotionale negative la vederea inculpatului, ori alte manifestari care sa ii aduca acesteia prejudicii morale. Mai mult decat atat, persoana vatamata si-a recuperat prejudiciul in timpul medierii si nu mai e interesata de nicio procedura si de nimic legat de aceasta fapta. Consider ca interventia legislativa ar trebui sa vizeze o practica unitara in sensul incetarii procesului penal fara citarea din nou a persoanelor semnatare ale acordului de mediere (de vreme ce consimtamantul persoanei vatamate si inculpatului a fost luat de catre mediator la semnarea acordului de mediere – acord care se mai citeste odata de catre mediator in fata persoanelor din mediere chiar inainte de semnare). Cred ca prin lege ar putea sa i se dea mediatorului dreptul de a redacta acordul de mediere cu atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei acestui acord de mediere. Acest lucru ar fi in acord cu Directiva in materie, respectand drepturile si interesele persoanei vatamate de a suferi cat mai putin de pe urma faptei penale, fara a fi purtata pe drumuri doar pe considerente procedural-penale; acest lucru mai cu seama ca o medierea penala poate avea loc la domiciliul persoanei vatamate, prin acest lucru creandu-se o metoda confortabila pentru persoana vatamata in atingerea si satisfacerea drepturilor sale incidente in procesul penal relativ la recuperarea prejudiciilor cu ajutorul mediatorului.

In ceea ce priveste serviciile de interpretariat si traducere din Directiva, medierea penala din Romania respecta aceste prevederi, mediatorul avand obligatia de a permite aceste servicii cand partile le solicita ori cand considera ca este necesar, stipuland existenta acestor servicii pe durata medierii in Procesul-Verbal de inchidere a procedurii.

Un element explicit adus de Directiva 2012/29/UE este obligatia statelor de a stimula ridicarea standardelor in medierea penala prin instruirea si formarea continua a practicienilor in domeniu. Instruirea si formarea ar trebui sa ia in considerare modul de relationare cu persoanele vatamate, identificarea persoanelor vatamate cu nevoi specifice (femei, batrani, copii), identificarea modului de buna adresare si comunicare cu fiecare tip de victima, identificarea nevoilor imediate si mediate ale victimelor. Astfel, Cap. 5, art. 25 alin. 4 al Directivei stipuleaza ca: ”Prin serviciile publice sau prin finantarea organizatiilor de sprijinire a victimelor, statele membre incurajeaza initiative prin care cei care furnizeaza servicii de sprijinire a victimelor si de justitie reparatorie beneficiaza de formare corespunzatoare la un nivel adecvat in ceea ce priveste contactul cu victimele si indeplinesc standardele profesionale necesare pentru a garanta ca aceste servicii sunt furnizate intr-un mod respectuos, impartial si profesionist.”

Prin diverse campanii media, publicul larg ar trebui informat cu privire la drepturile persoanelor vatamate, inclusiv dreptul la medierea infractiunilor in care sunt sau pot fi implicate, pentru a evita amplificarea efectelor negative ale faptei penale. Astfel la Cap. 26 alin. (2) se dispune ca: ”Statele membre adopta masurile corespunzatoare, inclusiv prin intermediul internetului, menite sa sensibilizeze publicul larg cu privire la drepturile prevazute in prezenta directiva, sa reduca riscul victimizarii si sa reduca la minimum impactul negativ al criminalitatii si riscurile de victimizare secundara si repetata, de intimidare si razbunare, in special prin orientarea catre grupuri vulnerabile precum copiii, victimele violentei bazate pe gen si ale violentei in cadrul unor relatii apropiate. Astfel de masuri pot include campanii de informare si sensibilizare, programe de cercetare si educare, daca este cazul in cooperare cu organizatiile relevante ale societatii civile si cu alte parti interesate.”

Formarea continua a mediatorilor in ceea ce priveste medierea penala si standardele acesteia ar trebui sa vizeze cursuri de victimologie, procedura medierii penale, bune practici in medierea penala, modalitati de reparare a prejudiciului ori raului produs, pozitia persoanei vatamate in mediere, consecintele medierii penale, efectele medierii pentru inculpat si pentru persoana vatamata, reabilitarea inculpatilor si recuperarea emotionala a victimei etc.

Din cele de mai sus rezulta ca medierea penala in Romania, in prezent, se desfasoara la cele mai bune standarde, fiind un instrument foarte eficient in recuperarea prejudiciilor de catre victime cu ajutorul mediatorului. In primul an de la noua legislatie penala care a introdus medierea penala in mod explicit si distinct, aceasta a avut ca obiect preponderent infractiuni de furt si inselaciune, deci contra patrimoniului, dar si infractiuni contra vietii private. Finalizarea acestor medieri cu o intelegere la conflict (peste 80% din medierile din biroul nostru s-au incheiat cu un acord de mediere, restul de 20% medieri finalizate fara acord de mediere avand ca obiect infractiuni sub forma tentativei ori fara prejudiciu material signifiant) denota faptul ca recuperarea prejudiciilor prin mediere este cel mai bun mod de proteja victima si de a o ajuta in repararea raului produs de fapta penala, in cel mai scurt timp si cu cele mai reduse costuri de bani, timp si stres, precum si in depasirea mai cu usurinta a starii emotionale negative produse de fapta.

Acesta este dezideratul Directivei 2012/29/UE si legislatiei privind medierea din Romania, recuperarea prejudiciului cauzat, protectia victimei si protejarea drepturilor si intereselor sale.

Sursa:Dorin Ilie,mediator~http://www.juridice.ro/381379/standarde-europene-in-medierea-penala-din-romania.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti –

(Visited 49 times, 1 visits today)