Mediere violenta in familie – Speta

 

Violenţa în familie

Persoana care primise invitaţia la mediere era destul de reticentă la întrebările mele şi încerca să contracareze orice urmă de acuzaţie din partea soţiei, deşi aceasta avea certificatul IML, care dovedea starea în care o luase ambulanţaa. El nu o bătuse, insista să mă convingă, doar o împinsese şi ea se lovise de tocul uşii! Nu-mi permit să-l contrazic, dar am întrebat: Când s-a întâmplat asta? Răspunsul lui: Cum când?! Când a apărut în faţa mea! Amândoi licenţiaţi, cu lucrări publicate, căsătoriţi de 10 ani, cu doi copii, unul de 6, celălalt de 9 ani, care, în seara aceea,  plângeau speriaţi de scandalul dintre părinţi şi de tatăl lor care ţipa ca ei să plece din cameră.

Doamna a trebuit să stea internată şi copiii au locuit la bunici, în aceasta perioadă. Soţului îi este greu să meargă la bunici şi să le dea explicaţii. A venit la noi la birou, dar este suspicios, deşi încerc doar să-l informez despre mediere. Mă întrerupe: Da, doamnă, ştiu ce este medierea şi aş vrea să chem şi eu un Mediator al meu, ca şi soţia mea! Mă uit la el cu toată atenţia, să văd dacă este o glumă. Nu era.

– Dar eu nu sunt avocat, să reprezint un client, rostul unui mediator este foarte diferit, el are în vedere interesele tuturor părţilor, în egală măsură. Numai aşa cei implicaţi pot găsi soluţiile acceptabile.

L-am invitat să-mi povestească şi el, varianta lui, cu socrii care îşi foloseau autoritatea lor asupra soţiei, cu intrigi, reproşuri, umilinţe. Nu se simte respectat în familie şi copiii aud insulte la adresa lui, din partea bunicilor. În final, urmărindu-şi ideile, şi-a dat seama că nu are cum să argumenteze violenţa cu care şi-a descărcat nervii pe soţia lui, în ţipetele celor doi copii. I-am explicat că divorţul, pentru care venise la mediere rezolvă doar administrativ, situaţia. Emoţional, însă, el şi ea urmau să analizeze cum de s-a ajuns aici, ce se poate schimba în relaţia lor şi ce trebuie el să facă pentru a câştiga încrederea copiilor, grav afectată. După divorţ, custodia comună asupra minorilor le dă şansa unei reconcilieri.

Fiind o procedură relativ nouă, fac câteva precizări asupra medierii, pentru a risipi confuziile:

Medierea poate fi considerată un serviciu de tip social-comunicaţional, o procedură creată  ca o alternativă la serviciile juridice existente, pentru a veni în sprijinul persoanelor care vor să-şi soluţioneze mai rapid, în mod amiabil, un conflict: cu familia, cu firma la care lucrează, cu şcoala copiilor, cu vecinii, cu asociaţia de proprietari, sau când sunt implicate în anumite cauze penale. De la cazuri de violenţă domestică verbală şi fizică, la bullying (o formă de agresiune manifestată mai ales în mediul şcolar, ca  un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane), de la neînţelegeri între vecini, la cazuri de facilitare a reluării relaţiilor familiale, când sunt copii la mijloc, ale căror traume sunt ignorate de adulţii implicaţi în dispute. Unele dintre aceste cazuri pot produce în timp efecte dezastruoase asupra celor care sunt victime sau sunt persoane vulnerabile. A solicita o mediere este o oportunitate de a rezolva un diferend mult mai repede decât  este posibil prin sistemul judiciar, supraaglomerat de cauze.

În ce constă serviciul de Mediere: Conform Legii Medierii, mediatorul, atunci cand este solicitat, utilizează instrumentele de care dispune pentru a invita oficial părţile să dialogheze, creând premisele unei comunicări civilizate şi clare între cei implicaţi în conflict. În acelaşi timp, îi încurajează pe aceştia să-şi susţină punctele de vedere, să reflecteze la propunerile părţii adverse şi, în cele din urmă, să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, care poate conduce uneori, la acord.

În cazul încheierii Acordul de mediere, acesta are valoarea unui înscris sub semnatură privată, dar:

– poate fi înaintat în Instanţa de Justiţie, pentru a fi încuviinţat, caz în care devine Titlu executoriu.

– poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării.

Mediatorul nu favorizează nici o parte, nu are acest interes, scopul lui este ca toate părţile implicate în conflict să îşi atingă obiectivele, prin analiza opţiunilor individuale şi găsirea împreună a soluţiilor viabile şi avantajoase pentru toţi. Dacă nu se întâmplă asta, atunci nu vorbim de Acordul de mediere. Mediatorul are obligaţia să fie echidistant, neutru (să nu se solidarizeze cu una dintre părţi, în detrimentul celorlalte) şi, prin contractul încheiat, trebuie să păstreze confidenţialitatea.

Medierea funcţionează în ţările din America de Nord şi în cele din Vestul Europei, încă de acum 60-70 de ani, ceea ce presupune un anumit exerciţiu democratic, în urma căruia oamenii au interiorizat un principiu de viaţă: Competiţia o fi importantă, dar cooperarea este vitală. În felul acesta, fiecare parte implicată într-un conflict ştie că obiectivul pe care-l urmăreşte ea poate fi atins mult mai rapid şi avantajos, când cealaltă parte se situează pe poziţii de cooperare.

În România, oamenii sunt convinşi (în marea lor majoritate) că cea mai sigură cale este justiţia şi certurile interminabile, gen: Să ştiu că mor cu el/ ea de gât, dar nici nu mă las. Este o chestiune de abordare a problemelor pe care le întâmpinăm în viaţă, poate pentru că atitudinea asta se regaseşte în educaţia generaţiei mature sau poate anii de comunism şi-au pus amprenta asupra reflexelor noastre sociale: nu avem încredere în nimeni, trebuie să ”dăm din coate” pentru a ajunge într-o situaţie favorabilă, suntem autoritari şi unii dintre noi, violenţi cu copiii noştri.

Sursa:Mediator Roxana Cozma,http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/nu-am-batut-o-doar-am-impins-o-si-ea-s-a-lovit-de-tocul-usii–86318.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu Bucuresti –

(Visited 244 times, 1 visits today)