Medierea in Grecia Antica

 

În lucrarea sa „Law and Justice in the Courts of Classical Athens”, în care tratează tema din titlu despre legea și justiția din Atena antică, autorul Adriaan Lanni, ne arată modul corect în care erau privite metodele de rezolvare amiabilă în cadrul societății ateniene din acea perioadă. Iată un citat revelator în această privință:

„Oratorii (avocanții pledanți –n.n.), în pledoaria lor, susțin că nu au dorit să ajungă în curtea de judecată și ar fi preferat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă prin mediere sau prin arbitraj, dar cealaltă parte este cea care prin agresivitatea și încăpățânarea ei , i-a constrâns  să apară în fața instanței de judecată. Mai întâi era de așteptat, dacă este posibil, să se stabilească un acord unic pentru toți, chiar dacă asta ar însemna acceptarea unei rezoluții care să nu fie integral echitabilă.

Raportorul din cazul „Demostene împotriva Dyonysodorus”, a declarat : Nu am acceptat o înțelegere amiabilă ( mediere) deoarece am fost ignoranți și am dorit să rezolvăm litigiu conform prevederilor din contract. Dacă, am fi realizat că un compromis ( o mediere) este întotdeauna mai bun ca un litigiu, nu am fi ajuns aici.

Un alt justițiabil insistă asupra faptului că stabilirea unei înțelegeri ( unui acor de mediere)  nu a fost un semn de slăbiciune, dezonoare sau injustiție în cazul cuiva, ci mai degrabă că acel om a fost o persoană moderată și pragmatică.”

Rezultă cu evidență că în acele timpuri cetățeanul care nu încerca mai întâi să-și rezolve divergențele pe cale amiabilă, prin mediere, înainte de a apela la judecarea litigiului în instanță era privit ca un procesoman, agresiv și lipsit de pragmatism. 

Adaptare în limba română după lucrarea „Law and Justice in the courts of classical Athens” a luiAdriaan Lanni, pagina 30, lucrare apărută la editura Cambridge University Press – 2006

(Visited 61 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns