Medierea in materia insolventei

 

Despre tema medierii se vorbeste tot mai mult in ultimul timp, insa nu am auzit despre importanta medierii in procedura insolventei.

. I-am propus clientului meu sa apelam la o mediere cu lichidatorul judiciar deoarece, prin sentinta Tribunalului Hunedoara, cererea acestuia a fost admisa pentru atragerea raspunderii patrimoniale. Clientul a fost de acord.

Pentru ca il cunosteam si pe lichidatorul judiciar, care nu din intamplare are si calitate de mediator, am gasit de cuviinta ca este bine sa-l sun si sa-l informez despre intentia noastra. A fost si el de acord cu propunerea mea. Urmatorul pas a fost acela de a gasi un mediator care sa fie agreat de ambele parti si iata ca l-am gasit in persoana unui alt lichidator, mediator si avocat. Pana aici toate bune.

Cand am ajuns in fata mediatorului mi-a insotit clientul si au urmat o parte din procedurile medierii in care lichidatorul judiciar, parte in mediere, ne-a ridicat „o mie si una de probleme” care mai de care de nerezolvat.

Era foarte convins ca speta nu poate avea alta rezolvare decat pe aceea de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului si a conducatorului societatii comerciale debitoare, pentru toate considerentele retinute prin hotararea judecatoreasca, dar si pentru cele pe care le-a enuntat de-a lungul celor 7 ani de judecata in fond si care n-au fost toate enumerate in hotararea judecatoreasca atacata. Mentionez ca anterior promovarii recursului am luat de la dosarul cauzei copii dupa actele care ne incriminau dar si dupa cele care ne asigurau o pozitie confortabila.

Desi eram edificata bine asupra motivelor noastre de recurs, atat eu cat si clientul meu, nu am avut asupra noastra toate actele pentru toate problemele ridicate de lichidatorul judiciar si am solicitat mediatorului sa ne fixeze o noua intrevedere pentru o data destul de scurta, dar care sa fie inainte de termenul de recurs. Am primit acest termen de la mediator.

La urmatorul termen de mediere, dupa o disputa de peste 5 ore, cu acuze si demonstratii la fiecare imputatie, lichidatorul „s-a declarat invins” si a acceptat ca actionarul debitoarei, clientul meu, precum si administratorul caruia i s-a atras raspunderea patrimoniala, nu aveau nici o vina in insolventa societatii comerciale debitoare, nici chiar pentru neformularea unei cereri de intrare in insolventa, deoarece nu au produs nicio paguba si nu au avut libertatea de-a cere insolventa din cauza contractului cu A.P.A.P.S.

Acordul de mediere incheiat in urma medierii, desi era clar in privinta nevinovatiei, intrucat nu a cuprins si pe ceilalti participanti la proces precum nici A.V.A.S-ul care avea si el recurs, a fost incheiat doar ca act constatator care sa serveasca instantei de recurs la decizia pe care urma s-o ia. Sa mai fi avut sau nu emotii asupra deciziei Curtii de Apel Alba Iulia, este greu de spus.

Am avut sansa ca din completul de judecata sa faca parte judecatori intelepti si foarte bine pregatiti profesional, care au studiat foarte bine dosarul, desi recursul nostru avea 15 pagini, recursul administratorului 12 pagini, acordul de mediere 5 pagini, alte acte si inca un numar mare de volume din prima instanta, inclusiv dupa o rejudecare, astfel ca s-a admis recursul celor doi obligati la raspundere patrimoniala pentru intregul pasiv al debitoarei de peste 5.500.000 de RON.

Eu zic ca e o reusita. Nicidecum un succes nemeritat, ci restabilirea unui adevar conform cu situatia de fapt si de drept. Dar tot asa de bine se putea, ca, fie din comoditatea unor judecatori de-a relua judecata unui dosar de mare amploare, sa-mi fie iertata insolenta, fie din erori de interpretare a legii ori dintr-un formalism excesiv, sa se ajunga la o raspundere pentru toata viata ca si pentru urmasii care ar accepta succesiune pur si simplu.

Am redat aceasta speta cu intentia de a scoate in evidenta superioritatea asezarii la masa tratativelor in prezenta unei persoane neutre, impartiale, profesionale si de credibilitate, care este mediatorul. Norocul a fost si acela ca un justitiabil a dat peste un mediator avocat, iar partea chemata la mediere avea si ea calitate de mediator. Oare cate cereri de insolventa ori cate cereri in cadrul proceselor de insolventa nu se pot solutiona elegant, fara ura, fara resentimente si fara erori judiciare?

Nu voi comenta hotararea pronuntata de Tribunalul Hunedoara dar, dupa criticile pe care le-am adus fiecare recurent, va puteti imagina. Consider ca e dreptul meu sa public astfel de situatii, iar dreptul cititorilor este sa apeleze la mediere.

Opinie Eugenia Sortan, mediator si avocat, judecator pensionar

(Visited 55 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns