Medierea în procesul civil

 

Etapele procesului civil in care partile pot recurge la mediere:

1. Introducere

Data fiind natura diversificata a conflictelor si a formelor pe care le pot imbraca acestea, solutionarea poate fi, de asemenea, diferita, in functie si de posibilitatile conferite de lege, precum si de gradul de informare, de  cunoastere si de pregatire al partilor aflate in conflict.

Astfel, starea conflictuala, nefiind o stare de normalitate pentru nicio persoana, fiecare parte tinde sa-si solutioneze conflictul (disputa, diferendul, litigiul) in care se afla cat mai repede, pentru a reveni la starea de normalitate anterioara declansarii diferendului.

Factorul subiectiv are un rol important in alegerea caii de solutionare a disputelor dintre persoane, dar caile alese trebuie sa se inscrie intr-un cadru permis sau neoprit de lege.

Cu alte cuvinte, partile isi pot solutiona in mod liber disputele, singure, fara concursul unei a treia persoane. Dar, cum pot exista anumite conflicte ce nu pot fi solutionate foarte usor de catre parti, Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [1] ofera o astfel de cale de solutionare amiabila a conflictului.

Insa, tinand cont de contextul actual, modul traditional de solutionare a litigiului este ales de cea mai mare parte a celor aflati in conflict. Acesta este unul dintre motivele pentru care Legea medierii incurajeaza partile ce au dedus judecatii un conflict, ca inca din momentul declansarii procesului si oricand in timpul judecatii, sa aleaga totusi calea amiabila de solutionare a litigiului.

In acest sens sunt si prevederile art. 2 alin. 1 din Legea medierii care arata ca partile  ”… pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente …”, fara a face referire la un moment procesual  anume in care se permite partilor sa apeleze la procedura medierii. De asemenea, potrivit art. 6 din Legea medierii ”Organele judiciare … informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.”, legiuitorul nefacand nici de aceasta data vreo referire la vreun moment procedural.

Neavand o reglementare expresa in Legea medierii in legatura cu momentele in care partile pot cere instantei sa li se permita a solutiona litigiul prin procedura amiabila a medierii, vom recurge la reglementarile Codului de procedura civila ca drept comun ce vine sa completeze normele prevazute de articolele enuntate mai sus.

Prin urmare, in completarea acestora avem in vedere art. 129 alin. 2 C. pr. civ. care, desi se adreseaza judecatorilor si instituie in sarcina acestora indatorirea de  a “starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei”, ne permite sa intelegem ca legiuitorul a dorit ca oricand in timpul derularii procedurii judiciare partile sa poata pune capat litigiului pe cale amiabila.

Sintagma folosita de legiuitor – ”in toate fazele procesuale” – poate avea sensuri multiple.

Astfel, intr-un prim sens, putem deduce ca legiuitorul a prevazut posibilitatea recurgerii la mediere in oricare din fazele procesului civil. Cu alte cuvinte, partile pot recurge la mediere fie in faza judecatii (atat in prima instanta cat si in caile de atac), fie in faza de executare silita.

Intr-un alt sens, prin fazele procesuale,  credem ca legiuitorul a avut in vedere, de fapt, etapele pe care le parcurge judecata, fie ea in prima instanta, fie in caile de atac, prin etape procedurale intelegand, asa cum se arata in doctrina [2], etapa scrisa a judecatii, etapa dezbaterilor sau etapa deliberarii si pronuntarii.

Pentru a verifica cele afirmate mai sus, in cele ce urmeaza vom analiza posibilitatea recurgerii la mediere in cele doua faze ale procesului civil, precum si etapele judecatii in care se poate solutiona litigiul prin procedura amiabila a medierii.

In materialul de fata, vom analiza judecata in prima instanta (vom continua analiza in materiale viitoare).

2. Medierea si judecata in prima instanta

Judecata in prima instanta parcurge urmatoarele etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor si etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti.

In cele ce urmeaza, ne propunem sa analizam fiecare dintre aceste etape si posibilitatea de a recurge le mediere pe intreg parcursul acestora.

 

2.1. Etapa scrisa

Etapa scrisa este declansata prin cererea de chemare in judecata si are rolul, pe de o parte, de a determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata, iar pe de alta parte, are rolul de instiintare reciproca a partilor cu privire la pretentiile, apararile si cu probele pe care acestea inteleg sa le utilizeze [3]. In aceasta etapa in care partile “corespondeaza” [4], prin intermediul instantei se pregateste etapa urmatoare a judecatii si anume etapa dezbaterilor.

Dupa indeplinirea formalitatilor din etapa scrisa, de indata ce presedintele constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, fixeaza termenul de judecata, da termen in cunostinta si citeaza celelalte parti, potrivit art. 1141 C. pr. civ. Primul termen de judecata stabilit de instanta poate sa nu coincida cu prima zi de infatisare (art. 134 C. pr. civ.), dupa cum este posibil ca la primul termen de judecata partile sa poata puna concluzii in conditiile art. 134 C. pr. civ. si astfel sa fie declansata cea de-a doua etapa a judecatii – etapa dezbaterilor. Astfel, etapa scrisa se deruleaza pana la prima zi de infatisare, moment procedural ce poate fi precedat de alte termene de judecata.

Asa cum prevede Legea medierii, partile pot apela la mediere fie din proprie initiativa, fie la recomandarea instantei pe rolul careia se afla cauza dedusa judecatii.

Din perspectiva partilor, fiind vorba de propria lor vointa, oricand pe parcursul acestei etape, acestea pot hotari sa parcurga procedura medierii, alegand si modalitatea procedurala pe care o vor adopta de comun acord, legea neingradind in niciun fel dreptul acestora de a stinge litigiul dintre ele pe calea medierii, ca procedura extrajudiciara.

Pentru ca instanta sa poata face o recomandare partilor si pentru ca recomandarea sa fie efectiva, consideram ca este necesar ca instanta sa fie edificata asupra cadrului procesual stabilit de parti, iar partile sa fie prezente personal, iar nu prin reprezentanti.

Este important ca instanta sa cunoasca aspectele esentiale ale pricinii pentru a putea face recomandarile in cunostinta de cauza, pentru a sublinia avantajele de care partile pot beneficia, in functie de speta dedusa judecatii. De asemenea, pentru ca recomandarea sa-si poata atinge scopul – acela de a convinge partile sa incerce solutionarea litigiului pe cale amiabila – este necesar ca instanta sa se adreseze direct partilor, ceea ce impune prezenta ambelor parti, pentru a reusi realizarea acordului de vointa privind parcurgerea procedurii medierii. In aceste sens, art. 131 alin. 1 C. pr. civ. da posibilitatea instantei de a solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate.

Prin urmare, dupa ce instanta a luat la cunostinta de cadrul procesual stabilit de parti, chiar daca ulterior acesta poate fi largit sau restrans, din acest moment si pana la prima zi de judecata, instanta poate cere partilor sa se infatiseze personal. Acest prim termen in care partile sunt chemate a se infatisa impreuna inaintea instantei poate coincide si cu prima zi de infatisare (in conditiile art. 134 C. pr. civ.), dar va fi desigur anterior etapei dezbaterilor, avand in vedere ca partile pot beneficia de anumite avantaje conferite de lege numai daca indeplinesc anumite conditii inainte de acest moment procedural. Ca atare, se cuvine ca si instanta sa tina cont de acest moment procedural al primei zile de infatisare. In acest sens avem in vedere beneficiile acordate de OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila [5], care stabileste ca persoana ce indeplineste conditiile pentru acordarea ajutorului public judiciar va beneficia si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu, daca cererea de a parcurge procedura medierii este facuta inainte de prima zi de infatisare.

Ca o consecinta a celor de mai sus si in virtutea rolului activ, se recomanda ca instanta sa informeze partile asupra acestor avantaje conferite de lege celor care incearca solutionarea litigiului prin procedura medierii, chiar daca litigiul a fost dedus judecatii. Se impune aceasta solutie tocmai pentru a incuraja si pentru viitor pe cei care se afla intr-un conflict sa aleaga o cale amiabila de solutionare. Mai mult decat atat, suntem de parere ca instanta, inainte de prima zi de infatisare, poate acorda un termen de gandire partilor, pentru ca acestea sa poata hotari daca doresc sa parcurga procedura medierii si pentru a nu fi private de drepturile conferite de lege, cum este cazul ajutorului public judiciar mentionat mai sus.

2.2. Etapa dezbaterilor

Aceasta etapa debuteaza la prima zi de infatisare si este etapa in care partile isi sustin pretentiile, apararile, in care administreaza probe, pun concluzii (fie cu privire la exceptiile procesuale, fie pe fondul pretentiilor deduse judecatii) [6].

Dat fiind specificul acestei etape, partile pot cere instantei (din proprie initiativa) sa li se permita a recurge la procedura medierii, pentru a incerca solutionarea litigiului prin incheierea unui acord amiabil. De asemenea, nimic nu opreste instanta sa recomande partilor sa recurga la mediere, daca va constata ca exista o astfel de posibilitate in speta ce a fost dedusa judecatii si asupra careia este chemata sa se pronunte.

Mai mult decat atat, este de datoria instantei sa procedeze astfel, mai ales in acele situatii in care fie nu a facut o astfel de recomandare inainte de prima zi de infatisare, fie, chiar daca a indrumat partile catre mediere, acestea au refuzat-o.

Suntem de parere ca aceasta solutie se impune intrucat, pe de o parte art. 6 din Legea medierii stabileste in sarcina magistratilor indatorirea nu doar de a informa partile cu privire la mediere, ci si pe cea de a sublinia avantajele recurgerii la mediere; or, pentru ca medierea sa constituie un real avantaj pentru parti, este de presupus ca procedura medierii este cu atat mai avantajoasa cu cat partile inteleg sa apeleze cat mai repede la aceasta. Pe de alta parte, avand in vedere prevederile art. 129 alin. 2 C. pr. civ., instanta are indatorirea de a starui pe langa parti (oricand, in timpul derularii procesului) pentru solutionarea amiabila a litigiului dedus judecatii. Ca atare, a starui presupune a insista in mod repetat ca partile sa aleaga o cale amiabila (medierea) pentru a pune capat conflictului.

Credem ca acest lucru trebuie facut cu mult tact din partea instantei. Magistratul chemat sa judece cauza trebuie sa dea dovada de o buna intelegere a naturii umane pentru a identifica momentele prielnice in care sa poata face recomandarea, cu maximum de eficienta. Insa, avand in vedere ca identificarea acestor momente depinde de factori subiectivi, este de preferat ca la prima zi de infatisare, presedintele instantei, dupa ce informeaza din nou partile (daca nu a facut acest lucru anterior) cu privire la mediere si la avantajele ce decurg din aceasta, sa puna in discutia partilor posibilitatea recurgerii la mediere; in situatia in care acestea nu sunt prezente, instanta le poate convoca (potrivit art. 131 alin 1 C. pr. civ.) fie pentru a incerca impacarea acestora, fie pentru a le indruma catre mediere.

Altfel spus, la prima zi de infatisare, instanta va informa partile si le va arata avantajele de care vor beneficia daca acestea vor incerca solutionarea conflictului prin mediere. Pasul urmator, care trebuie facut de catre instanta, este de a indruma [7] partile catre mediere, staruind [8] chiar in recomandarea pe care o va face.

Dar, intrucat partile sunt cele care decid daca vor recurge sau nu la procedura medierii, acestea pot alege sa merga mai departe in solutionarea litigiului in procedura judiciara. In aceasta ipoteza, credem ca judecatorul, respectand vointa partilor, nu va fi absolvit de indatorirea de a insista ca partile sa aleaga totusi calea medierii. Astfel, ori de cate ori instanta apreciaza ca apare un moment prielnic spre a readuce in atentia partilor posibilitatea recurgerii la mediere, poate face acest lucru, intrucat, in opinia noastra, indatorirea impusa de lege este totodata si un drept al instantei, de a starui ca partile sa puna capat litigiului printr-o procedura amiabila.

Un argument in plus care sa sprijine cele afirmate mai sus il constituie prevederile art. 4 din Legea medierii, care stabileste ca medierea este o activitate de interes public, statul avand un interes major in asigurarea unui grad de satisfactie al justitiabililor cu privire la  actul de justitie, cunoscut fiind faptul ca acest lucru este mai bine realizat prin procedurile alternative la justitia traditionala.

2.3. Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii.

In momentul in care instanta se va considera pe deplin lamurita, presedintele va declara inchise dezbaterile [9]. Din acest moment, dupa etapa dezbaterilor, urmeaza ultima etapa a procesului in prima instanta si anume etapa deliberarii si pronuntarii hotararii.

Dupa ce declara dezbaterile incheiate, instanta poate proceda diferit. Astfel, din punct de vedere procedural, instanta are mai multe posibilitati pentru deliberare si pronuntare.

Una dintre posibilitati este ca imediat, inainte de ridicarea sedintei, instanta sa delibereze asupra cauzei respective, chiar in sedinta, si sa pronunte solutia de indata.

In aceasta ipoteza, este greu de presupus ca partile pot conveni sa recurga la mediere. Insa, teoretic, inainte de pronuntarea hotararii, partile, de comun acord, pot cere instantei sa li se permita sa parcurga procedura medierii. Intr-o astfel de situatie, desi pare dificil de imaginat, instanta nu poate refuza solicitarea partilor, urmand sa suspende cauza potrivit art. 242 alin. 1, pct. 1 C. pr. civ.; partile mai au insa posibilitatea amanarii cauzei prin vointa partilor [10], daca nu au uzat de acesta facultate anterior.

Astfel, desi paradoxal, putem admite aceasta posibilitate din perspectiva partilor. Totusi, trebuie subliniat faptul ca de indata ce hotararea a fost pronuntata, partile nu mai au nicio alta posibilitate decat sa atace hotararea, potrivit caii de atac permise de lege, urmand ca in calea de atac sa ceara instantei permisiunea de a recurge la mediere.

O alta posibilitate a instantei este sa declare inchise dezbaterile si sa ramana in pronuntare, anuntand in sedinta ziua si ora stabilita pentru pronuntarea rezultatului deliberarii.

Intr-o astfel de ipoteza, raman valabile posibilitatile descrise mai sus.

In ipoteza repunerii pe rol a cauzei, etapa dezbaterilor se va relua, iar posibilitatile recurgerii la mediere sunt aceleasi, astfel cum au fost prezentate cu prilejul analizei etapei dezbaterilor. Oricand in acesta etapa este posibila recurgerea la mediere fie din initiativa partilor, fie din cea a instantei.

3. Concluzii privind judecata in prima instanta

Oricand, in timpul judecarii pricinii, partile pot pune capat litigiului pe cale amiabila, cerand instantei sa pronunte o hotarare in acest sens. Astfel, incepand cu etapa scrisa si pana la incheierea dezbaterilor, daca partile vor reusi sa incheie acordul de mediere, pot cere instantei sa ia act de  intelegerea lor.

Partile pot incheia prin mediere si un acord partial cu privire la litigiul aflat pe rolul instantei. In aceasta situatie, potrivit art. 270 C. pr. civ., instanta va pronunta o hotarare partiala, iar pentru celelalte capete de cerere ramase  nesolutionate, cauza ramane pe rol, urmand a fi solutionata de catre instanta.

Pentru a beneficia de ajutorul public judiciar si cu privire la mediere este necesar ca partile sa parcurga procedura medierii inainte de prima zi de infatisare.

Partea interesata va beneficia de ajutorul public judiciar, in conditiile OUG nr. 51/2008 chiar si in situatia in care nu se ajunge la un acord ori se incheie numai un acord partial.

Daca partile vor urma procedura medierii, indiferent de rezultatul ei, partea interesata va putea cere restituirea taxei de timbru cu care a investit instanta.

In ipoteza in care cauza a fost suspendata pentru a se parcurge procedura medierii, repunerea pe rol a cauzei va fi scutita de taxa judiciara de timbru, potrivit art. 62 alin. 3 din Legea medierii.

[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006; in continuare, ori de cate ori ne vom referi la legea medierii se va intelege ca avem in vedere aceasta lege.[2] M. Tabarca, Drept procesual civil, vol I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 32

 

[3] I. Les, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucuresti, 2006, p. 366

[4] I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 750

[5] Art. 20 din OUG nr. 51/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008

[6] M. Tabarca, op. cit., p. 33

[7] Art. 6 din Legea medierii

[8] Art. 129 alin. 5 C. pr. civ.

[9] Art. 150 C. pr. civ.

 

[10] Art. 155 C. pr. civ

(Visited 62 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns