Medierea pune capat urmaririi penale ?

 

Inlaturarea raspunderii penale este posibila in situatia in care partea vatamata si-a retras plangerea prealabila sau partile implicate in conflict s-au impacat. Impacarea reprezinta o alternativa pentru raspunderea penala, implicit pentru procedura judiciara, substituind politica represiva cu cea recuperatoare si totodata diversificand administrarea justitiei penale.

Pentru intelegerea corecta a aplicarii acestor norme de drept penal in procedura de mediere, trebuie sa se inteleaga de la inceput deosebirea clara dintre plangerea prealabila si plangere. In timp ce plangerea prealabila reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a vinovatului pentru o infractiune comisa, plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infractiuni a carei parte vatamata a fost el/ea sau alta persoana pentru care poate face plangere. Art. 284 din CPP prevede ca in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

In cazul procedurii plangerii prealabile, victima infractiunii are libertatea de a alege daca va solicita sau nu tragerea la raspundere penala a faptuitorului, drept echivalent cu cel existent in procedura civila de a promova sau nu actiunea necesara pentru obtinerea despagubirilor ori realizarea creantei. Acest drept este conferit de leguitor numai in cazul anumitor infractiuni,prevazute de Codul penal sau de legile speciale cu dispozitii penale.

Conform  art. 131 CP, dreptul de a formula plangerea prealabila in vederea punerii in miscare a actiunii penale are un caracter personal si apartine exclusiv persoanei vatamate.

In cazul actiunilor penale puse in miscare la plangerea prealabila, partea vatamata este cea care dispune in exclusivitate asupra punerii in miscare a actiunii penale si singura care poate stopa exercitarea acesteia inainte de pronuntarea unei solutii definitive, prin retragerea plangerii sau prin impacare cu inculpatul.

Potrivit dispozitiilor, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, retragerea acesteia are ca efect inlaturarea raspunderii penale.

Ca si introducerea plangerii, retragerea acesteia este un act de vointa unilateral al persoanei vatamate care, dupa ce a introdus plangerea prealabila, in conditiile legii, revine asupra hotararii sale, retragandu-si plangerea inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Legea da dreptul persoanei vatamate nu numai de a determina prin vointa sa declansarea procesului, dar si de a pune capat acestuia, cata vreme justitia nu s-a pronuntat definitiv. Retragerea plangerii are, asadar, aceleasi  consecinte ca si lipsa plangerii prealabile.

Lipsa plangerii prealabile produce efecte in rem(introducerea sau retragerea plangerii prealabile determina punerea in miscare sau stingerea actiunii penale fata de toti participantii, chiar daca plangerea prealabila sau retragerea ei s-a facut numai cu privire la unul dintre ei). Prin urmare, in caz de indivizibilitate activa (participatie penala) sau pasiva, ea trebuie sa priveasca toti faptuitorii, respectiv toate partile vatamate.

Conform art.132 alin.1 CP, impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila. Disponibilitatea procesului se manifesta, in acest caz, in acordul de vointa al partilor cu privire la stingerea amiabila a litigiului dintre ele.

Ca si la formularea plangerii prealabile si retragerea acesteia, impacarea partilor are un caracter mixt, care priveste dreptul penal si cel procesual penal. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 132 CP, impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala. Pe de alta parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din CPP se prevede ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca a fost retrasa plangerea prealabila, daca partile s-au impacat ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii. Ca urmare, efectul acordului partilor este definitiv si obligatoriu pentru organele judiciare, actiunea penala neputand continua peste vointa acestora. Organul judiciar va dispune neinceperea urmaririi penale. Daca a inceput urmarirea penala, solutia va fi incetarea acesteia (art. 11 pct 1 lit c CPP), iar instanta va dispune incetarea procesului penal (art.11 pct. 2 lit b CPP).

Spre deosebire de cazul plangerii prealabile, unde retragerea opereaza in rem si produce efecte fata de toti participantii, impacarea opereaza in personam, inlaturand raspunderea penala numai cu privire la inculpatul cu care persoana vatamata s-a impacat.

Impacarea partilor consta in intelegerea facuta intre persoana vatamata sau reprezentantul acesteia si faptuitor pentru a pune capat conflictului determinat de savarsirea infractiunii si de a renunta la realizarea procesului penal. Pentru a avea efecte juridice, impacarea trebuie sa fie personala, totala, neconditionata si definitiva, conditii ce trebuie indeplinite in mod cumulativ.

Impacarea produce efectele mentionate numai daca a intervenit pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Pentru persoanele lipsite de capacitati de exercitiu, impacarea se face numai de catre reprezentantii lor legali, iar cei cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.

Impacarea produce efecte si in situatia in care actiunea a fost pusa in miscare din oficiu. Impacarea partilor poate avea loc atat in fata organelor de urmarire penala, cat si a instantei de judecata si se poate realiza in raport cu oricare dintre inculpati, in situatia in care partea vatamata s-a plans impotriva mai multor persoane.

Infractiuni pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala:

INFRACTIUNI CONTRA INTEGRITATII CORPORALE SI A SANATATII:

Lovirea sau alte violente

–          Forme agravate ale infractiunii de loviri sau alte violente:

  1. fapta savarsita asupra unui membru de familie
  2. fapta a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare cel mult 20 de zile de ingrijiri medicale
  3. fapta a pricinuit o vatamare unui membru de familie ce necesita pentru vindecare cel mult 20 de zile de ingrijiri medicale

Vatamarea corporala

–          forma agravata:

savarsita asupra unui membru de familie

Vatamarea corporala din culpa – (ingrijire mai mult de 10 zile dar mai putin de 61 de zile de ingrijiri medicale)

–           forme agravate:

-savarsirea faptei este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati

 

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI :

Violarea de domiciliu

Amenintarea

Violarea secretului corespondentei

Divulgarea secretului profesional

INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA:

Violul

Seductia

INFRACTIUNI CONTRA DEMNITATII :

Insulta

Calomnia

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI :

Furtul

Forme atenuate de furt:

a. furtul savarsit intre soti

b. furtul savarsit intre rude apropiate

c. furtul savarsit de minor in paguba tutorelui sau

d. de catre cel care locuieste impreuna cu partea vatamata sau este gazduit de aceasta

Abuzul de incredere.

Gestiunea frauduloasa

Distrugerea

Tulburarea de posesie

 

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALĂ :

Abandonul de familie

Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului

Tulburarea folosirii locuintei

Actiunea penala pentru viol, asa cum este prevazuta de art. 197  alin. (1)  CP se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Odata retrasa plangerea prealabila se inlatura si raspunderea penala.

Nu acelasi lucru putem spune atuci cand violul se incadreaza  in vreuna dintre urmatoarele situatii:

a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului;

c) victima este membru al familiei;

d) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii;

e) daca victima nu a implinit varsta de 15 ani;

f) daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

In aceste cazuri, actiunea penala se pune in miscare din oficiu( retragerea plangerii prealabile nu inlatura raspunderea penala) si avand in vedere cadispozitiile art. 197 CP nu prevad posibilitatea impacarii partilor, nu se poate inlatura raspunderea penala pentru savarsirea infractiunii de viol.
Legiuitorul a prevazut expres aceasta cauza de inlaturare a raspunderii penale numai in cazul anumitor infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

In conflictele de natura penala prevazute de Legea 192/2006, institutia medierii  ofera cadrul legal necesar obtinerii celor mai bune solutii pentru partile implicate in conflict.

Medierea este procesul prin care infractorului si victimei infractiunii li se ofera posibilitatea de a se impaca, prin intermediul unei terte persoane – mediatorul. Conditiile de baza sunt ca partile aflate in conflict sa nu fie constranse si sa le fie garantate drepturile la asistenta juridica si la interpret, cand este cazul. Partile pot sa renunte in mod expres la acestea, mentiunea facandu-se in procesul verbal intocmit. In cazul minorilor, garantiile prevazute de lege pentru desfasurarea procesului penal trebuie asigurate, in mod corespunzator si in cadrul procedurii de mediere.

Mediatorul este pus in situatia ca, discutand cu partile, atat impreuna, dar si separat cu fiecare (daca se va considera necesar), sa mentina intotdeauna confidentialitatea discutiilor, cu abilitate de psiholog sa incerce sa patrunda in profunzimea disputei si sa surprinda problema si interesul real al fiecareia dintre parti. Din acest moment mediatorul poate identifica solutii potrivite intereselor tuturor partilor implicate, solutii pe care le propune acestora, dar pe care nu le poate niciodata impune. Mediatorul nu este judecator, mediatorul nu dicteaza. Un mediator nu are putere de decizie si nici autoritate in procesul de luare a deciziilor, fapt care determina partile in disputa sa apeleze la serviciile unui mediator, pentru ca ei pot avea puterea de a lua decizia finala. Aceasta caracteristica face distinctia intre mediator si judecator. Mediatorul ajuta participantii sa-si identifice nevoile reale si sa gaseasca solutii pentru satisfacerea acestor nevoi.

Interventia din exterior are la baza presupunerea ca a treia parte va fi capabila sa modifice puterea si dinamica sociala a relatiei conflictuale influentand convingerile si comportamentele individuale ale partilor, oferind cunostinte sau informatii sau folosind mai eficient procesul de negociere si ajutand astfel partile sa rezolve aspectele contestate. Simpla prezenta a unei parti care este independenta fata de partile in disputa poate fi un factor extrem de semnificativ in rezolvarea unei dispute.

Procesul de mediere asigura un cadrul legal privat, preferabil instantei de judecata, care permite partilor implicate sa depaseasca conflictul.

Medierea  se aplica numai daca ambele parti consimt liber. Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii. Asentimentul partilor aflate in disputa permite mediatorului sa intervina in disputa si sa ii asiste in gasirea unei solutii. Liberul consimtamant nu inseamna in mod necesar faptul ca partile in disputa intampina cu bucurie un mediator si sunt dispuse sa faca exact ce spune acesta. Inseamna ca partile aproba prezenta mediatorului, sunt dispusi sa-l asculte si sa ia in considerare cu seriozitate sugestiile acestuia. Partile sunt libere oricand sa accepte solutia, sa caute variante impreuna cu mediatorul sau sa renunte la mediere.

Principiile pe care se bazeaza medierea sunt voluntariatulautodeterminarea(intelegerea apartine partilor, orice termen prevazut de această intelegere trebuie sa fie propus si acceptat de parti), confidentialitatea (atat mediatorul, cat si toate celelalte parti prezente se obliga sa pastreze caracterul confidential al tuturor aspectelor discutate in mediere), neutralitatea(presupune ca mediatorul ramane in afara conflictului dintre parti, ca nu se implica in acest conflict decat in limitele impuse de procedura), impartialitatea(mediatorul sta intr-o pozitie de mijloc fata de parti, nu doreste absolut deloc ca o parte sau alta sa castige sau sa fie favorizata in timpul procedurii de mediere), precum si informarea prealabila a partilor asupra procesului, a indatoririlor si drepturilor acestora.

Impartialitatea si neutralitatea sunt caracteristici importante pentru procesul de mediere. Neutralitatea inseamna ca mediatorul nu se asteapta sa obtina in mod direct beneficii sau plati speciale de la una dintre parti care sa fie o compensatie pentru favoruri ca urmare a conduitei sale in timpul procesului de mediere. Oamenii solicita asistenta din partea unui mediator pentru ca doresc sa primeasca un ajutor procedural la negocieri. Ei nu isi doresc un intervenient care sa fie partinitor sau care sa initieze actiuni care sunt in detrimentul intereselor lor.

Pentru ca medierea sa aiba loc, partile trebuie sa inceapa sa negocieze.Medierea este in esenta negociere cu implicarea unei a treia parti ce poseda cunostinte specifice privind procedurile efective de negociere si care poate ajuta persoanele in conflict sa isi coordoneze activitatea si sa fie mai eficiente in negocierile dintre ele. Medierea este o extensie a procesului de negociere pentru ca implica extinderea negocierilor intr-un nou format si folosirea unui mediator care contribuie prin noi variabile si o noua dinamica la interactiunea partilor aflate in disputa. Fara negociere, insa, nu poate fi mediere. Onegociere trilaterala, in care mediatorul isi negociaza autoritatea si termeniiprocesului de mediere cu fiecare parte si totodata acesta incepe efectiv sa invete partile aflate in conflict sa negocieze intre ele.

In functie de stadiul conflictului, pana a se ajunge la mediere se pot intalni doua situatii: conflictul a fost depus judecatorilor in instanta de judecata si conflictul nu a ajuns in instanta de judecata.

In materia de specialitate se discuta despre medierea extrajudiciara si medierea judiciara. Se considera mediere extrajudiciara atunci cand este caracterizata prin absenta oricarei legaturi cu sistemul jurisdictional iar solutia ce rezulta nu este supusa controlului organului judiciar. Medierea judiciara presupune un cadru normativ si se afla sub controlul judiciar.

Dacă medierea se inchide prin impacarea partilor inaintea procesului (rezultat al medierii poate fi si nedepunerea plangerii prealabile sau retragerea plangerii prealabile), partile pot incheia un acord scris, care poate fi supus autentificarii de catre notarul public. Legea prevede in mod expres ca persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi fapta, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta de judecata. Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile, acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Daca partile aflate in conflict nu s-au impacat, persoana vatamata poate introduce plangerea prealabila in acelasi termen, care isi va relua cursul de la data intocmirii procesului-verbal de inchidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare. Posibilitatea de investire cu formula executorie a acordului de mediere instituit intre parti inainte de declansarea procedurii judiciare vine sa completeze sfera avantajelor oferite de mediere, evidentiind o modalitate concreta, efectiva si rapida de punere in aplicare a dispozitiilor stabilite de catre parti.

Cand medierea are succes dupa inceperea urmarii penale, art. 58 alin 1 din Legea 192/2006 prevede ca, daca partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea (printre care mentiunea impacarii lor sau obligatia asumata de partea vatamata de a-si retrage plangerea prealabila) si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. Organul judiciar (procurorul sau judecatorul) trebuie sa ia act in mod nemijlocit de intelegerea dintre parti. De aceea, pentru solutionarea cauzelor penale in baza acordului incheiat ca rezultat al medierii, partile trebuie sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului sau sa se prezinte in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa acestora.

Solutia care se da este incetarea urmarii penale sau a procesului penal, intemeiata pe art. 10 lit h CPP. Oricarei formulari ulterioara a unei noi plangeri prealabile cu acelasi obiect i se va opune autoritatea lucrului convenit (daca procedura anterioara s-a finalizat in faza urmaririi penale), respectiv autoritatea de lucru judecat (daca procedura anterioara s-a finalizat in fata instantei).

In cazul in care medierea se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere. Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constata ca partile nu s-au impacat, sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului prevazut .

Medierea in cauzele penale poate avea un efect preventiv in privinta viitoarelor incalcari ale legii; se impune deci necesitatea aprofundarii conceptului mai larg de justitie restaurativa. Deoarece mecanismele pentru justitia restaurativa necesita o implementare mai atenta decat medierea in litigiile civile(aducerea victimelor in contact cu acuzatii este un proces mult mai sensibil decat punerea fata in fata a partilor dintr-o cauza civila), succesul unor astfel de mecanisme depinde in parte de o schimbare pentru practicienii de drept penal obisnuiti cu procesul normal.

Justitia restaurativa (reparatorie, comunitara) este o tendinta internationala in continua dezvoltare, ce se bazeaza pe ideea traditionala conform careia cei ce victimizeaza o persoana trebuie sa isi recunoasca vina, sa restabileasca dreptatea si sa compenseze pierderile sau prejudiciile aduse acelei persoane si intregii comunitati. Aceasta accentueaza importanta cresterii rolului victimelor si a membrilor comunitatii, facand infractorii direct responsabili, reparand pagubele materiale si emotionale ale victimei si oferind oportunitati pentru comunicare, negociere si solutionarea problemei.

Sursa: Aurelian Radu http://www.medierea.eu/1_57_Medierea-in-materie-penala.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014

(Visited 112 times, 1 visits today)