„Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie”

 

Simona Grosu este absolventă a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, specializarea Drept, şi a Şcolii de Formare în Mediere Mugur Mitroi. Este mediator autorizat de Consiliul de Mediere din România, membru activ al Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa.

1. Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă presupune o premieră pentru sistemul judecătoresc din România, în sensul în care va fi introdusă o procedură obligatorie, anume medierea. Ce aduce nou acest pas?

În primul rând, trebuie să menţionez că medierea, din punctul meu de vedere, reprezintă o dovadă de respect de sine şi respect faţă de partea cu care te afli în conflict şi totodată o dovadă de civilizaţie. Cu toate acestea, de multe ori se realizează o confuzie între intrarea în vigoare a informării obligatorii privind medierea şi procedura medierii, parcurgerea şedinţelor de mediere. Conform legislaţiei din ţara noastră, începând cu data de 15 februarie, odată cu intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, va intra în vigoare şi informarea obligatorie cu privire la mediere doar în cauzele civile. Acest nou pas va aduce informaţii noi pentru cetăţeni, aduce o alternativă voluntară, confidenţială, civilizată de soluţionare a unei dispute, o alternativă la clasica instanţă de judecată. Practic, România îşi aliniază legislaţia la tendinţele europene în domeniu, propunând un nou cadru legal în materia medierii începând cu data de 15 februarie 2013.

2. În ce condiţii poate apela o persoană implicată într-un conflict la mediere?

Orice persoană fizică sau persoană juridică implicată într-un conflict sau o dispută poate apela la mediere, unul din principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar, participarea voluntară a părţilor. Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie, ci acestea sunt încurajate, ghidate de mediator atunci când ajung la un impas, astfel încât să îşi identifice singure o soluţie mutual acceptată.

3. Care credeţi că vor fi cele mai frecvente tipuri de conflicte pentru a căror soluţionare se va apela la mediere?

Disputele ce pot fi soluţionate prin mediere sunt din cele mai diverse, provenind atât din domeniul protecţiei consumatorilor, în materia dreptului familiei (divorţ, partaj de bunuri comune, exercitarea drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor după desfacerea căsătoriei, contribuţia părţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii), în domeniul litigiilor civile (posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate), în domeniul răspunderii profesionale (cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură), în litigiile comerciale a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, în litigiile de muncă (litigii intervenite între angajat-angajator, între colegi la locul de muncă), dar şi orice fel de dispute ce pot interveni în viaţa de zi cu zi. Dau ca exemplu aici tamponările uşoare şi chiar disputele cu instituţiile bancare ce decurg din derularea sau încheierea unui contract.
Din experienţă vă pot spune ca până în prezent cele mai frecvente tipuri de conflicte soluţionate prin mediere au fost cele referitoare la raporturile de familie, însă aşteptările sunt mari cu privire la toate domeniile în care poate interveni medierea.

4. Va reuşi această alternativă, medierea, să degreveze instanţele de numărul mare de dosare?

Marele câştig al statului în cazul medierii va fi acela că va diminua semnificativ costurile susţinerii sistemului de justiţie din România prin reducerea încărcării instanţelor cu un număr foarte mare de procese, generatoare de cheltuieli pentru bugetul de stat. În urma unei întâlniri cu judecătorii Secţiei Civile a Judecătoriei Constanţa, am ajuns la concluzia că dânşii sprijină medierea şi doresc ca mediatorii să facă şi medieri, nu numai informare gratuită. În acest sens, ei vor trimite justiţiabilii pentru informare. Practicienii în mediere îşi doresc degrevarea instanţelor, însă numai timpul ne va arată în ce măsură se va realiza acest lucru.

5. Consideraţi că Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator va revoluţiona sistemul judecătoresc?

Medierea nu îşi propune revoluţionarea sistemului judecătoresc întrucât nu face parte din sistemul juridic, ea reprezintă o alternativă mai puţin formală la instanţa de judecată. Conform articolului 4 alin. 1 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, medierea este definită ca o activitate de interes public.

6. Cât de cunoscuţi sunt mediatorii în România?

În primul rând, trebuie să vă menţionez faptul că medierea funcţionează în România, ea şi-a făcut treaba şi până în prezent, deşi a fost mai puţin cunoscută sau mediatizată. Începând cu anul 2006, există şi un cadru legislativ în acest sens. Istoria medierii în ţara noastră este puţin cunoscută, ea fiind, anterior anului 2006, susţinută şi promovată de Ministerul Justiţiei şi Ambasada Statelor Unite la Bucureşti, prin înfiinţarea unui Centru pilot la Craiova, centru care şi-a dovedit utilitatea implementând programul de pregătire al mediatorilor, care este folosit şi în prezent.

7. Unde poate fi consultată lista completă a mediatorilor autorizaţi din Constanţa?

Lista completă a mediatorilor autorizaţi din judeţul Constanţa, ceea ce reprezintă în fapt un tabel, actualizat periodic, cel puţin anual, se poate găsi pe site-ul Consiliului de Mediere – www.cmediere.ro – jud. Constanţa, pe site-ul Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa – www.mediere-constanta.ro, dar există şi un Tablou al Mediatorilor autorizaţi din judeţ afişat la sediul instanţelor.

8. Ce calităţi trebuie să aibă un bun mediator?

Din punctul meu de vedere, un mediator trebuie să fie răbdător, să profeseze cu dăruire, să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit, un fin psiholog, într-o continuă perfecţionare. Nu putem clasifica mediatorii în mediatori buni şi mai puţin buni. Această titulatură este dată unui mediator de clienţi, aşa cum circulă informaţia „din vorbă în vorbă”.

9. La cât poate ajunge onorariul unui mediator?

Onorariul unui mediator este stabilit de acesta în funcţie de cum îşi apreciază munca. În mediere nu există tarife minimale sau maximale impuse, aşa cum nu există nici cazuri sau soluţii identice. Onorariul unui mediator este stabilit în funcţie de complexitatea cazului, de timpul depus pentru soluţionare, de natura şi obiectul conflictului, însă acesta trebuie să fie rezonabil şi negociat cu părţile, conform Art.26 din Legea medierii nr.192/2006.

10. Ce valoare are un acord de mediere?

Acordul de mediere prezintă o importanţă deosebită în primul rând pentru părţi, reprezentând voinţa acestora, soluţia fiind găsită de acestea în funcţie de nevoile individuale. Acest lucru face ca acordul de mediere să fie respectat. În conformitate cu prevederile legale (Legea 115/2012), „în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale”.

11. Medierea cauzelor civile şi penale vizează o limită de vârstă a celor care apelează la acest serviciu?

Medierea – fiind o activitate de interes social – nu presupune existenţa unei limite de vârstă, aşa cum nici liberul acces la justiţie nu este îngrădit de limita de vârstă. Aşa cum nici infracţiunile, dacă discutăm de cauzele penale, nu au limită de vârstă, autorii infracţiunilor putând fi atât persoane minore, cât şi persoane majore.

12. Dacă medierea eşuează, ce altă cale există pentru a stopa un proces?

Medierea – reprezentând o alternativă la instanţa de judecată – eşuarea ei presupune întoarcerea la instanţa de judecată sau încercarea de soluţionare a disputei prin negociere sau conciliere, alte soluţii alternative cuprinse în sistemul ADR (Alternative Dispute Resolution).

13. Hotărârile luate de mediatori sunt definitive sau pot fi atacate la un forum superior?

Revin la ceea ce presupune medierea. Prin definiţia medierii sunt reliefate principiile ei fundamentale. Medierea reprezintă acea metodă alternativă de soluţionare a unei dispute intervenită între două sau mai multe părţi în prezenţa unei terţe persoane, mediatorul, care în condiţii de confidenţialitate, neutralitate şi imparţialitate, facilitează comunicarea dintre părţi, astfel încât acestea să îşi genereze o soluţie mutual acceptată. Cu alte cuvinte, hotărârea nu este luată de mediator, ci de părţi, iar nerespectarea acordului de mediere presupune ca părţile să revină la punctul iniţial de plecare şi să se prezinte la instanţa de judecată.

14. Se poate considera că prin obligativitatea medierii se încalcă în vreun fel liberul acces la Justiţie?

Aşa cum am precizat anterior, nu medierea este obligatorie, ci parcurgerea informării cu privire la mediere este obligatorie. Obligativitatea informării a fost introdusă pentru ca cetăţenii să fie informaţi cu privire la existenţa unei metode alternative la instanţa de judecată şi pentru ca ei să poată decide liber, voluntar şi în cunoştinţă de cauză care ar fi modalitatea potrivită pentru soluţionarea disputei pe care o au.

15. Voci ale societăţii civile şi mai ales activistele feministe susţin că medierea este o aberaţie legislativă pentru că victimele violurilor ar fi sfătuite să-şi ierte agresorul, considerând astfel că statul îi vine în ajutor agresorului. Există motive de îngrijorare? Asta, cu toate că medierea conflictelor penale a fost amânată până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal.

Într-adevăr, în ultima perioadă a fost intens mediatizată problema introducerii informării obligatorii în cauzele penale, fapt ce a condus la amânarea intrării în vigoare a informării obligatorii în speţe penale până la data intrării în vigoare a Codului de Procedură Penală, necunoscută în momentul de faţă. A fost greşit înţeles acest lucru, prin introducerea aceste obligativităţi nu violul este singura infracţiune în care poate fi parcursă şedinţa de informare, ci se aplică tuturor infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, lipsa acesteia sau retragerea plângerii înlăturând răspunderea penală, aşa cum şi împăcarea părţilor poate înlătura răspunderea penală. Aceste prevederi legale au fost stipulate de Codul Penal încă din anul 1968. În cazul victimei unui viol, prin informarea obligatorie nu se pun noi presiuni asupra acesteia, fiind la latitudinea victimei dacă acceptă ca informarea obligatorie să se realizeze faţă în faţă cu făptuitorul, în sesiune comună, sau dacă optează pentru informare cu privire la procedura medierii în sesiune separată, în acest sens fiind semnată o declaraţie din partea victimei cu privire la opţiunea sa.

16. În ce alte ţări ale Uniunii Europene vizita la mediator este obligatorie, pentru rezolvarea unor litigii?

Medierea este o metodă folosită în toate statele civilizate ale Europei, o legislaţie a medierii fiind introdusă în ultimii ani de fiecare dintre acestea. Cu toate acestea, medierea este facultativă, aşa cum este şi în ţara noastră. Republica Cehă este cea care a introdus obligativitatea medierii, iar în Anglia a existat o încercare de introducere a obligativităţii medierii care însă a eşuat. Cu toate acestea, nu trebuie să se înţeleagă că medierea a eşuat, întrucât în Anglia succesul obţinut prin mediere pentru soluţionarea unor conflicte este bine cunoscut.

(Visited 13 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns