Pot fi sanctionat daca nu ma prezint la sedinta obligatorie de informare privind medierea?

 

Legea 192/2006 privind medierea. Sanctiunea priveste insasi obligatia reglementata de legiuitor sau doar o ipoteza?

Astfel cum aratam in articolul precedent, obligatia impusa de legiuitor prin Legea 192/2006 privind medierea, modificata prin Legea 115/2012, priveste parcurgerea sedintei de informare cu privire la avantajele medierii, in anumite materii expres stabilite care pot face obiectul medierii. Precizam astazi ca sanctiunea incalcarii dispozitiilor legale anterior mentionate se regaseste in Noul Cod de procedura civila care stabileste ca instanta de judecata poate sanctiona cu amenda refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatia in care a acceptat, potrivit legii.

Doua sunt observatiile ce se impun din analiza celor doua texte de lege. In primul rand, ceea ce legiuitorul a inteles sa sanctioneze nu este nerespectarea obligatiei legale de a parcurge sedinta de informare, ci sanctiunea are in vedere numai o anumita ipoteza, si anume refuzul de a te prezenta la sedinta de informare daca ai acceptat, sanctiune ce se grefeaza pe o prezumtie de rea-credinta a partii. Cu alte cuvinte, ceea ce legiuitorul a sanctionat nu este nerespectarea obligatiei in sine, ci doar incalcarea unei ipoteze. In al doilea rand, fara a nega caracterul de sanctiune procedurala a amenzii, aceasta sanctiune apare ca fiind o sanctiune complementara si nu o sanctiune in sine, aplicarea sa fiind oricum lasata la aprecierea instantei de judecata.

Concluzionam astfel ca, desi legiuitorul a consacrat in termeni imperativi obligatia de a parcurge sedinta prealabila de informare, nu in acelasi fel a inteles sa procedeze in privinta modalitatii de sanctionare, obligatiei legale impuse necorespunzandu-i in aceeasi termeni imperativi o sanctiune generala care sa priveasca nerespectarea sa.

Noul Cod de procedura civila. Care este viziunea legiuitorului?

Urmand aceeasi filozofie, a incurajarii partilor implicate intr-un conflict sa recurga la mediere si nu a impunerii parcurgerii acestei proceduri cu caracter obligatoriu, Noul Cod de procedura civila contine chiar in capitolul introductiv intitulat Principiile fundamentale ale procesului civil un principiu si o obligatie a instantei de judecata de a recomanda partilor sa solutioneze litigiul prin mediere.

Fara a fi o noutate, imprejurarea ca legiuitorul a legat aceasta obligatie a instantei de judecata de mediere arata importanta pe care legiuitorul doreste sa o acorde medierii, partile fiind incurajate sa apeleze la aceasta metoda alternativa de solutionare a disputelor. Textul de lege trimitand doar la mediere si nu la toate metodele alternative de solutionare a disputelor in general, cineva ar putea chiar trage concluzia ca partile sunt obligate sa recurga exclusiv la această procedura. O astfel de interpretare este insa gresita, legiuitorul neintelegand sa inlature aplicarea celorlalte metode alternative de solutionare a disputelor.

Observam insa in Noul Cod de procedura civila si o schimbare de viziune a legiuitorului fata de actuala reglementare procesual civila. Legiuitorul a inteles sa renunte la acele reguli speciale ce privesc solutionarea litigiilor dintre profesionisti, nemaifiind astfel mentinuta nici obligatia partilor de a incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa, anterior introducerii cererii de chemare in judecata.

Eliminarea acestei proceduri prealabile nu trebuie insa vazuta ca o diminuare a rolului medierii, ci optica legiuitorului trebuie citita si interpretata prin prisma dispozitiilor din Noul Cod de procedura civila anterior mentionate si a Legii medierii, cu ultimele sale modificari. Pentru ca aceste din urma prevederi vin in realitate sa extinda sfera de aplicare a procedurii prealabile si sa o lege mai intim de mediere, viziunea legiuitorului neputand fi interpretata ca o renuntare la procedura prealabila, deci implicit la procedura medierii.

In concluzie, avem sau nu o sanctiune?

Intrebarea care ramane in contextul celor aratate anterior este daca avem sau nu sanctiuni in legatura cu procedura medierii. Interpretarile ce sunt posibile sunt urmatoarele doua. Prima, ca nu exista o sanctiune pentru nerespectarea obligatiei impuse, in ciuda caracterului imperativ al dispozitiilor legale care o reglementeaza. Evident, o astfel de interpretare este inacceptabila, contrara insasi intentiei legiuitorului si contraindicata. A doua, ca exista sanctiuni si acestea rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor Legii privind medierea si a Noului Cod de procedura civila (dincolo de decalarile care se preconizeaza cu privire la intrarea sa in vigoare, modificarile Legii privind medierea fiind concepute sa intre in vigoare odata cu Noul Cod de procedura civila).

Odata ce intelegem ca sanctiunea este grefata pe Noul Cod de procedura civila, dispozitiile la care trebuie sa ne raportam sunt cele ale art. 188 NCPC care stabilesc ca ori de cate ori sesizarea instantei s-a realizat fara indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, sanctiunea este nulitatea relativa. Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.

Aceasta este in opinia noastra interpretarea corecta a dispozitiilor legale.

Pot fi privite ca eficiente aceste sanctiuni stabilite de legiuitor?

La o prima vedere ar parea insuficienta aceasta sanctiune a nulitatii relative stabilita de legiuitor pentru nerespectarea obligatiei legale de a parcurge procedura sedintei prealabile obligatorii de informare privind avantajele medierii.

Nu trebuie insa sa uitam ca acesta este nivelul de cunoastere la care procedura de mediere se afla in Romania, insasi initiatorii Legii 115/2012 recunoscand in cuprinsul expunerii de motive a Legii 115/2012 ca, in prezent, institutia medierii in Romania se afla in etapa conceptuala si structurala, in incercarea sa de a-si defini statutul de institutie legala. De asemenea, nu trebuie sa uitam caracteristica esentiala a acestei proceduri si anume ca ea reprezinta o facultate. Guvernul Romaniei arata in cuprinsul punctului sau de vedere cu privire la Legea 115/2012 ca in conceptia legiuitorului roman partile nu pot fi constranse sa apeleze la procedura medierii, ele insele fiind cele care pot alege, in mod liber, aceasta procedura, asumandu-si constient acest exercitiu.

Cat timp medierea ramane o optiune, partile fiind singurele care decid sa apeleze la o astfel de metoda alternativa de solutionare a disputelor, nu se poate concepe un plan prin care partile sa fie constranse sa apeleze la aceasta procedura. Ceea ce putem face este sa convingem partile sa apeleze la aceasta metoda. In acest context, consacrarea legislativa a obligatiei parcurgerii sedintei de informare cu privire la avantajele medierii s-a vazut a fi pasul important pe care legiuitorul roman l-a facut spre cunoasterea acestei metode. Chiar daca rezultatul este numai cunoasterea, acesta trebuie privit ca un mare castig.

Articol scris de:
Dr. Cosmin Vasile, Partener Zamfirescu Racoti Predoiu
Monica Strimbei, Avocat Senior Zamfirescu Racoti Predoiu

O alta perspectiva a acestei probleme, total diferita, o puteti gasi aici: http://mediatorbucurestimustateanu.ro/sanctiuni-pentru-neprezentarea-la-informare-despre-mediere/
Sursa: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_31275/Pot-fi-sanctionat-daca-nu-ma-prezint-la-sedinta-obligatorie-de-informare-privind-medierea.html#ixzz2CgScpzek

(Visited 14 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns