Sedinta de informare privind medierea – OBLIGATORIE, dar GRATUITA!

 

Din 9 Ianuarie 2013, potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 115/2012, daca legea nu prevede altfelpartile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator.

Mediatorul autorizat Mihaela Magdalena Huma ne-a lămurit în ceea ce priveste sedinta de informare referitoare la mediere. In opinia ei, participarea la sedinta de informare este o obligatie procesuala a partilor, si nu o procedura prealabila cum gresit a fost catalogata uneori.

Medierea este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor pe cale amiabila, cu ajutorul unei persoane specializate in calitate de mediator.

Aceasta nu inseamna ca partile vor fi obligate sa parcurga toata procedura medierii inainte de declansarea unui proces, ci doar la o sedinta de informare cu privire la posibilitatile de mediere a conflictului. Procesul nu va putea incepe, respectiv continua, fara parcurgerea acestei etape, in cadrul careia mediatorul va informa partile cu privire la procedura de mediere, efectele acesteia si regulile aplicabileexplicandu-le beneficiile acesteia in raport cu situatia concreta, astfel incat acestea sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa urmeze procedura medierii. Mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

In primul rand, partile aflate in conflict vor trebui sa-si aleaga un mediator care sa le faca informarea cu privire la posibilitatile de solutionare a conflictului pe calea medierii. Informarea se face de acelasi mediator pentru toate partile implicate, in sesiune comuna sau separata. Partile sunt libere sa decida daca aleg sa intre in mediere sau nu cu acelasi mediator cu care au facut informarea.

Informarea cu privire la mediere este obligatorie in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa cazsunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor; observam ca acest text este inutil, fiind prevazut si de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 192/2006. De lege ferenda ar trebui realizata o uniformizare a dispozitiilor, fiind abrogat art. 2 alin. (2).

b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;

c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila.Desi textul face trimitere la o norma din Noul Cod de Procedura civila, aceasta trimitere este acum gresita, caci NCPC a fost republicat, iar articolele renumerotate. Inainte de republicare, art. 999-1018 se refereau la procedura ordonantei de plata si procedura cererilor cu valoare redusa.

g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu, prin urmare sedinta de informare este GRATUITA!

Totusi, mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere pentru care conform legii nu poate pretinde onorariu avand dreptul de a refuza preluarea unui caz potrivit art. 27 alin. (2) coroborat cu art. 61 alin. (2) si art. 26.

Regula in materia onorariului perceput de mediator este prevazuta de art. 26 alin. (1) din Legea medierii ce prevede ca mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu partile, precum si la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.

Daca partile nu se prezinta la mediator impreuna, ramane in sarcina partii interesate sa depuna toate diligentele necesare pentru a dovedi indeplinirea obligatiei prevazute de art. 2 din Legea medierii.

Astfel, prezentandu-se la mediator, partea va trebui sa incheie un contract de premediere, in temeiul caruia mediatorul va trimite invitatie la sedinta de informare celeilalte parti. In caz de neprezentare a partii adverse, mediatorul trebuie sa elibereze solicitantului un proces-verbal care sa constate prezenta acestuia la sedinta de informare precum si dovada primirii de adversar a invitatiei mentionate.

Intrucat aceste activitati nu se incadreaza in categoria “procedurii informarii”, mediatorul va percepe onorariu in temeiul contractului de premediere.

In concluzie, daca partile se prezinta de buna-voie la mediator informarea este gratuita. Insa, daca una din parti a incheiat un contract de premediere in temeiul caruia a fost trimisa invitatia, solicitantul achita onorariu pentru procedura de invitare la sedinta de informare, urmand ca informarea si incheierea procesului-verbal de informare sa fie gratuite.

Potrivit art. 43 din Legea medierii, in cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Partea solicitanta va furniza mediatorului datele necesare contactarii celeilalte parti. De cele mai multe ori, evident, paratul nu va raspunde invitatiei in vederea informarii si eventual a acceptarii medierii. Potrivit art. 43 alin. (3)daca una dintre parti refuza, in scris, in mod explicit, medierea ori nu raspunde invitatiei mentionate la alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.

Legea nr. 192/2006 nu prevede sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei partilor de a se prezenta la sedinta de informare. Fiind o obligatie procesuala, apreciez ca se aplica Codul de Procedura civila, singura sanctiune care poate interveni pentru ambele parti fiind amenda judiciara. Aceasta difera in functie de circumstante. Poate fi de la 50 la 700 lei in conditiile in care partile accepta in fata instantei sa participe la sedinta de mediere, dar ulterior nu se prezinta la mediator, conform art. 1081 pct. 1.lit. f) C. proc. civ. sau poate fi de la 30 la 500 de lei in cazul in care instanta pune in vedere partilor sa se prezinte la sedinta de informare (realizata de instanta) sau sa se prezinte la mediator pentru sedinta de informare si sa depuna procesul-verbal intocmit, iar acestea nu se conformeaza (art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. g). In cazul reclamantului, pentru neindeplinirea acestei obligatii, instanta poate dispune sisuspendarea cauzeiin temeiul art. 1551 C. proc. civ. Asadar, fiind vorba despre o obligatie procesuala, iar nu despre o procedura prealabila, este gresita opinia potrivit careia actiunea poate fi respinsa ca prematur introdusa ori ca inadmisibila, pentru simplul motiv ca legea nu prevede o asemenea sanctiune.

(Visited 86 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns