Sesizarea organelor de urmarire penala conform Noului Cod de Procedura Penala (feb 2014)

 

Pentru a veni in intampinarea cererilor cititorilor privitor la modul de a sesiza organele de urmarire penala conform noilor reguli instituite de Noul Cod de Procedura Penala (feb 2014), in acest articol va prezentam noile prevederi referitoare la plangerea penala si sesizarea organelor de urmarire penala, precum si regulile privind impacarea si retragerea plangerii prealabile. Articolele si regulile prezentate nu se aplica doar criminalitatii informatice, fiind aplicabile oricarei plangeri si sesizari a organelor de urmarire penala, indiferent de fapta semnalata.

Regulile se regasesc in Codul de Procedura Penala, Partea speciala, Titlul I – urmarirea penala, in Capitolul 2 – Sesizarea organelor de urmarire penala.

  • Conform Art. 288 – organul de urmarire penala este sesizat prin „plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu„, la infractiunile la care este necesara plangerea prealabila sau sesizarea din partea altor organe neputandu-se pune in miscare actiunea penala in lipsa acestora.
  •  Art. 289 – Plângerea
    (1) Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
    (2) Plângerea trebuie să cuprindă:
    – numele,
    – prenumele,
    – codul numeric personal,
    – calitatea şi domiciliul petiţionarului
    ori, pentru persoane juridice,
    – denumirea,
    – sediul,
    – codul unic de înregistrare,
    – codul de identificare fiscală,
    – numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice
    – şi contul bancar,
    – indicarea reprezentantului legal ori convenţional,- descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
    – precum şi indicarea făptuitorului 
    – şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fiespecial, iar procura rămâne ataşată plângerii.
    (4) Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.

    (5) Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă estecertificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.

    (6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.

    (7) Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.

    (8) Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.

    (9) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecatăse trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

    (10) În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.

V-ar mai putea interesa si:

Ce pret are medierea penala?

Acord de mediere dosar penal

Mediator penal Curtea de Apel Bucuresti

  • Art. 290 – Denunţul
    (1) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
    (2) Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4) – (6) şi (8) – (10) aplicându-se în mod corespunzător.
  • Art. 291 – Sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane
    (1) Orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară.
    (2) Orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.[….]
  • Secţiunea a 2-a
    Plângerea prealabilăArt. 295 – Plângerea prealabilă
    (1) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
    (2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.
    (3) Dispoziţiile art. 289 alin. (1) – (6) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
  • Art. 296 – Termenul de introducere a plângerii prealabile
    (1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
    (2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
    (3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
    (4) Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
    (5) Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

V-ar mai putea interesa si:

Ce pret are medierea penala?

Acord de mediere dosar penal

Mediator penal Curtea de Apel Bucuresti

Retragerea plangerii penale precum si impacarea sunt reglementate in Codul Penal:

  • Art. 157 – Lipsa plângerii prealabile
    (1) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
    (2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
    (3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
    (4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu.
    (5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu.
  • Art. 158 – Retragerea plângerii prealabile
    (1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.
    (2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
    (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea se face cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
    (4) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.
  • Art. 159 – Împăcarea
    (1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
    (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
    (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.
    (4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
    (5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.
    (6) În cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Atentie la cheltuieli insa: 
In cazul impacarii sau retragerii plangerii penale, pentru a preveni abuzul de drept, Codul de Procedura Penala prevede plata cheltuielilor avansate de stat de catre partea vatamata:

  •  Art. 274 – Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei
    (1) În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.
    (2) Când sunt mai mulţi inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.
    (3) Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
  • Art. 275 – Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri
    (1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
    1. în caz de achitare, de către:
    a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;
    b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;
    c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
    2. în caz de încetare a procesului penal, de către:
    a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;
    b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;
    c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;
    d) inculpatul şi persoana vătămată, în caz de împăcare.
    3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:
    a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) – c) sau achitarea inculpatului;
    b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) – c) ori încetarea procesului penal;
    4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat.
    (2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.
    (3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
    (4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
    (5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2) – (4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.
    (6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.

V-ar mai putea interesa si:

Ce pret are medierea penala?

Acord de mediere dosar penal

Mediator penal Curtea de Apel Bucuresti

Sursa:http://www.criminalitate.info/2014/02/sesizarea-organelor-de-urmarire-penala.html

(Visited 765 times, 1 visits today)