Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020 | Proiect

 

Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică vineri, 10 octombrie 2014, proiectul Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020.

:: proiectul
:: analiză funcțională a sectorului justiției din România

Extras din analiza:

Medierea
Această temă beneficiază, de asemenea, de un tratament special, având în vedere că implică atât
reducerea cererii, cât şi modificarea modului în care sunt preluate dosarele. În România, la fel ca
în multe alte ţări, medierea este folosită pentru a rezolva problemele legate de volumul de cazuri
în exces şi personal insuficient. Deşi echipa crede în meritele medierii (şi ale practicilor de
rezolvare alternativă a disputelor), aceasta avertizează autorităţile române în privinţa faptului că
medierea nu reprezintă un panaceu.
Americii Latine i-a luat aproape zece ani pentru a vedea beneficiile rezolvării alternative a
disputelor, şi chiar şi acum există reclamaţii că ar fi aplicate greşit – părţile sunt intimidate să
negocieze, medierea se aplică în anumite cazuri (cum ar fi violenţa în familie) în care nu este o
idee bună sau este chiar ilegal şi rezultatele, fie că procesul se derulează în sectorul de stat sau
cel privat, nu sunt transparente. Astfel rămâne loc pentru multe erori, dar nici nu încearcă să îi

convingă pe alţii, pe baza rezultatelor obţinute, de posibilele rezultate din propriile lor dispute. 

De asemenea, există, aşa cum observă Landes şi Posner (1979), ceea ce ei numesc „problemă de
supunere” – medierea funcţionează doar dacă ambele părţi sunt de acord şi acceptă rezultatul.
Ştim că unii paşi preliminari au fost deja făcuţi în România – adoptarea unei legi a medierii în
2006, introducerea medierii obligatorii, înainte de proces, pentru cauzele comerciale şi înfiinţarea
unor servicii de arbitraj de pe lângă unele camere de comerț. Totuşi, utilizarea acestora rămâne
limitată şi trebuie găsite mijloace pentru a le face cunoscute şi pentru a încuraja oamenii să le
folosească. Ca şi în cazul altor reforme, nu există monitorizare ulterioară pentru a stabili
impactul medierii ante-proces în cauzele comerciale sau pentru a urmări utilizarea lor efectiva.
Cu toate acestea, problema mai importantă este să stabilim ce face (sau nu face) România încât
utilizarea medierii este atât de rară. Ar putea ţine de cultură, dar ne îndoim, deoarece medierea a
devenit extrem de populară în alte ţări, inclusiv în alte părţi ale lumii, mai ales în America Latină.
În regiunile dezvoltate a fost mai puţin necesară şi a fost implementată pe o perioadă mult mai
lungă.
Există trei factori care pot încuraja autorităţile române să ia în considerare cu atenţie medierea. În
primul rând, aplicarea soluţiilor medierii poate fi o altă provocare, deşi unele jurisdicţii
raportează niveluri mari de aplicare spontană (USAID, 2012), nu ne aflăm întotdeauna în această
situaţie. Experimentele timpurii ale Braziliei cu serviciul de mediere anexat instanţelor pentru
reclamaţii minore indicau faptul că mulţi indivizi nu înţelegeau că se angajaseră să onoreze
acordul şi să respecte orice stipula acesta. În al doilea rând, majoritatea experţilor nu pledează
pentru medierea obligatorie ante-proces, în special dacă implică anumite costuri pentru părţi. În
situaţiile în care accesul la instanțe este deja limitat din cauza cheltuielilor de judecată, aceasta
poate fi încă o barieră pentru cei săraci. În experimentele iniţiale cu acest sistem, trebuie acordată
atenţie ambelor probleme. Este mai puţin probabil ca acestea să apară în cauzele comerciale, dar
extinderea la alte acţiuni civile poate fi. În al treilea rând, medierea este recomandată rareori între
părţile extrem de inegale – cu cât partea este mai puternică, cu atât este mai posibilă reuşita
acesteia prin intimidare implicită.
În cele din urmă, există întrebarea legată de cine ar finanţa aceste servicii – părţile, statul sau o
combinaţie între cele două. Avocaţii care nu prea au parte de cazuri pot fi interesaţi, aşa cum s-a
întâmplat şi în alte ţări, dar numai dacă îi plăteşte cineva. Teoretic, în cazul în care România
reuşeşte să introducă cu succes principiul oportunităţii pentru procurori, unii dintre ei pot fi
repartizaţi pentru acest serviciu, după o formare corespunzătoare. Acest lucru nu ar costa mai
mult guvernul, dar sub imperiul legii actuale ar trebui să fie un transfer voluntar, ar necesita
formare suplimentară şi ar fi necesară menţinerea salariilor şi a şanselor de avansare. Judecătorii,
în special în judecătorii, pot fi candidaţi mai buni, deoarece mulţi dintre ei deja îi consiliază pe
justițiabilii dezorientaţi ai sistemului şi se pare că le place acest lucru.

Sursa:http://www.juridice.ro/341203/strategia-de-dezvoltare-a-sistemului-judiciar-2015-2020-proiect.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest sitesau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact.

Mediator Petru Mustateanu Bucuresti –

(Visited 32 times, 1 visits today)