noul Cod de procedura penala

Împăcarea penală și acordul de mediere penală – note și condiții distinctive

Voi descrie in cele ce urmeaza, pe scurt, conditiile impacarii si conditiile acordului de mediere, pentru a putea observa diferenta celor doua institutii atat privitor la conditiile de validitate in procesul penal, cat si la incidenta in etapele procesual penale. Acest articol survine ca urmare a unor probleme intampinate in practica cu acordurile de mediere depuse de biroul nostru la dosarele penale – in baza obligatiei din art. 70 din Legea Medierii, acorduri de mediere ce au fost confundate cu impacarea chiar de catre judecatori. Confuzia dintre impacare si acordul de mediere este inca existenta printre mediatori, avocati, juristi si magistrati. In cele ce urmeaza, prin sumara analiza pe care o voi face, voi evidentia diferentele dintre cele doua institutii, ce au un rol foarte mare in derularea procesului penal.

Conform art. 16 lit. g din Noul Cod de Procedura Penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata, daca a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii (Legii medierii n.n.). Asadar, impacarea si acordul de mediere sunt doua institutii procesual penale care duc la incetarea procesului penal, in anumite conditii. Conditiile impacarii sunt stipulate in art. 159 din Noul Cod Penal, iar conditiile Acordului de Mediere in materie penala sunt stipulate la articolele 67-70 coroborate cu art. 56 din Legea Medierii nr. 192/2006.

Asa cum art. 16 din Noul Cod Penal stipuleaza, impacarea si acordul de mediere sunt doua institutii diferite, avand regimuri si naturi juridice diferite, fiind asemanatoare doar in ceea ce priveste efectul lor in procesul penal, si anume incetarea procesului penal. Tot acelasi articol stipuleaza ca acordul de mediere trebuie sa fie incheiat in conditiile legii, fiind vorba de Legea Medierii nr. 192/2006.

A. Impacarea Penala

Impacarea este o institutie penala binecunoscuta practicienilor dreptului, fiind aplicata si in vechile reglementari penale.
Conditiile impacarii in noua legislatie penala sunt:
1. aceasta poate interveni in cazul infractiunilor urmarite din oficiu, daca legea o prevede expres;
2. inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila;
3. impacarea trebuie sa fie totala, neconditionata, absoluta, expresa si directa intre suspect si persoana vatamata. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 27/2006 stipuleaza ca „incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.”;
4. are efecte daca este facuta pana la citirea actului de sesizare a instantei;
5. la persoanele fara capacitate de exercitiu, impacarea se face exclusiv de reprezentantii lor legali, iar la persoanele cu capacitate de exercitiu restransa, doar cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege; Continue reading “Împăcarea penală și acordul de mediere penală – note și condiții distinctive” »

Judecarea cauzei în cazul recunoașterii vinovăției

Deși exprimă un instrument modern de înfăptuire a actului de justiției, iată că Noul Cod de Procedură Penală nu poate fi pus la adăpost de critici și amendamente. Nu la mult timp de la apariția sa, practicienii au sesizat Curtea Constituțională cu diferite probleme practice în aplicarea lui, cel mai renumit caz fiind cel privitor la Controlul Judiciar și Controlul Judiciar pe cauțiune. Acest lucru s-a materializat prin deja celebra Decizie a Curții Constiuționale nr. 712/2014, care a fost punctul de plecare în rezolvarea problemei delimitării în timp a acestei măsuri preventive.

Un alt aspect care necesită a fi luat în calcul este cel privitor la dispozițiile care reglementează instituția Procedurii abreviate de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, mai exact art. 374 NCPP: “(4) În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).”

Conform textului legal, această instituție, existentă și în vechea reglementare, permite o accelerare a procesului penal și reprezintă totodată o cauză de atenuare a pedepsei în situația în care sunt îndeplinite anumite condiții cu privire la faptă și inculpat, iar inculpatul își dă consensul în acest sens.

Una dintre condiții, care reprezintă subiectul discuției de față, este cea cu privire la inculpat, care trebuie să recunoască toate faptele din rechizitoriul procurorului pentru a beneficia de prevederile instituției. Conform art. 263 din Codul de procedură penală, procurorul va întocmi un singur rechizitoriu, indiferent dacă un inculpat a comis mai multe fapte sau mai mulți inculpați au comis o singură faptă împreună, ori există o anumită legătură între fapte sau inculpați (cazuri de conexitatecare reprezintă legătura între două sau mai multe infracţiuni care, fără a face să dispară autonomia acestora, impune, pentru o mai deplină cunoaştere a adevărului cu privire la faptele respective şi pentru o corectă individualizare a sancţiunii, în raport cu ansamblul activităţii infracţionale, joncţiunea cauzelor în cadrul aceluiaşi proces penal).

Problema care se pune este ce se va întâmpla în situația în care inculpatul nu se consideră vinovat de toate faptele, organele judiciare nu propun clasarea și dorește totuși să apeleze la această instituție pentru a beneficia de această clemență? Evident, în situația în care există probe că pentru anumite fapte nu este vinovat, organele judiciare vor propune clasarea. Însă, lipsirea inculpatului de a recunoaște doar acele fapte pentru care se consideră vinovat (și există și probe, bineînțeles) poate fi considerată o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil. Continue reading “Judecarea cauzei în cazul recunoașterii vinovăției” »

Împăcarea cu victima in procesul penal

Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal reglemanteaza ca si cauza care inlatura raspunderea penala in art. 159 Impacarea.

Acesta institutie de drept material substantial era cunoscuta in reglementarea vechiului cod Penal in art. 132 ca si Impacarea partilor, modificarile aduse de noua reglementare fiind imoprtante, atat sub aspectul dreptului material, cat si sub aspectul dreptului procesual penal.

Impacare in noua reglemantare penala, nu se mai realizeaza intre parti, astfel cum se stabilea in art. 132 Cod penal, ci intre subiectii procesuali principali astfel cum sunt stabiliti de art. 33 din NCPP, respectiv suspectul si persoana vatamata.

Partile sunt, conform art. 32 din NCPP, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente, asa incat este evidenta logica manifestata de catre legiuitorul penal in privinta instituitiei impacarii, acesta neputand sa intervina intre inculpat si alte personae care nu au fost vatamate prin savarsirea infractiunii.

Elementul de noutate care apare in privinta instituiei impacarii este faptul aceasta poate interveni in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale s-a realizat din oficiu, asa cum sunt infractiunile de furt – art. 228 NCP; furt calificat – art. 229 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c din NCP; furt de folosinta – art. 230 NCP; inselaciune – art. 244 NCP; inselaciune privind asigurarile – art. 245 NCP.

Impacarea intervine si are ca efect stingerea actiunii penale si in cazul unor infractiuni pentru care actiunea penala s-a pus in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, asa cum este cazul infractiunior de loviri si alte violente si vatamare corporala din culpa savarsite asupra unui membru al familie – art. 199 NCP.

Institutia impacarii este reglementata ca o norma juridica mixta intrucat in corpul continutului sau cuprinde atat elemente de drept material substantial, cat si elemente de drept procesual penal, in sensul ca, in alin .3 al art. 159 se statueaza in mod expres faptul ca împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi ”dacă are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei”.

Te-ar mai putea interesa si:

Infractiuni la care se aplica medierea

sau

Acordul de mediere poate fi incheiat intre parti in orice moment al procesului penal

Impacare poate interveni, asa cum rezulta dintr-o interpretare logico-juridica a acestei norme mixte, atat in cursul urmarii penale, avand ca efect clasarea cauzei penale cu privire la partile si infractiunea cu privire la care a intervenit, dar si in fata judecatorului fondului pana la citirea actului de sesizare, conform art. 374 alin. 1 NCPP. Continue reading “Împăcarea cu victima in procesul penal” »

Procedura de cameră preliminară

Prezentul studiu evidențiază principalele noutăți introduse de legislația procesual penală în vigoare cu privire la instituția camerei preliminare. Studiul este împărțit în trei secțiuni: (i) prima secțiune tratează motivele, rațiunea pentru care legiuitorul a ales să reglementeze procedura de cameră preliminară; (ii) secțiunea a II-a subliniază unele aspecte de drept tranzitoriu și situații practice, iar (iii) secțiunea a III-a analizează dispozițiile ce pot suscita dezbateri și practică neunitară a procedurii propriu-zise.

I. Rațiunea pentru care legiuitorul a adoptat procedura de cameră preliminară.

Expunerea de motive a proiectului de Lege privind Codul de procedură penală, devenit ulterior Legea nr. 135/2010, denumit în continuare, brevitatis causa, ”Proiectul NCPPprevede că ”în considerarea deficienţelor cu care se confruntă sistemul procedural penal (subl. ns.), a apărut necesitatea gândirii unui sistem modern, care să răspundă imperativelor creării unei justiţii adaptate aşteptărilor sociale, precum şi creşterii calităţii acestui serviciu public”[1].

Ulterior, tot Proiectul NCPP prevede că această ”Cameră preliminară este o instituţie nouă, inovatoare (subl. ns.), ce are ca scop crearea unui cadru legislativ modern, care să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată. Prin reglementarea procedurii camerei preliminare se urmăreşte rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi de legalitatea administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond. În acest mod, sunt eliminate unele dintre deficienţele care au condus la condamnarea[2] României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea duratei rezonabile a procesului penal”[3].

Pentru a dezvolta și mai mult sursa de inspirație a legiuitorului, vom observa că potrivit tezei prealabile privind elaborarea proiectului NCPP, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 829/2007[4], în faza de instrumentare a noului cod de procedură penală, denumit în continuare, brevitatis causa, ”NCPP”, această fază procesuală era denumită ”fază preliminară”.

Motivele pentru care legiuitorul a renunțat la această exprimare nu ne sunt cunoscute, însă, considerăm că această denumire de fază preliminară conturează mai bine faza procesuală în care ne aflăm, o fază preliminară fazei de judecată, care are ca scop blocarea dosarelor incorect întocmite să mai ajungă în fața judecătorului. Astfel, în tezele preliminare se prevede că această instituție este cunoscută în multe sisteme europene, precum Italia[5], Serbia, Kosovo, Franța[6] și de asemenea, este cunoscută și la nivelul Statutului Curții Penale Internaționale[7]. Continue reading “Procedura de cameră preliminară” »

Ce trebuie sa contina Acordul de Mediere penala

Medierea conflictelor penale este posibila in virtutea dreptului la un mediator atat al partii vatamate cat si al faptuitorului, asa cum art 81 si 83 din Noul Cod de Procedura Penala stipuleaza in mod expres.

Medierea dintre persoana vatamata si faptuitor se poate incheia cu esuarea procesului de mediere – atunci cand nu se ajunge la o solutie amiabila, cu agrearea si convenirea unei solutii amiabile partiale ori cu agrearea si convenirea unei solutii amiabile totale la conflictul penal. Solutia partiala ori totala la conflictul penal va face obiectul Acordului de Mediere – document ce contine expres intelegerea convenita ca urmare a negocierii unei solutii amiabile, intelegerea propriu-zisa a partilor din conflictul penal.

Acordul de Mediere penala va contine exact intelegerea partilor asa cum acestea au convenit-o ca urmare a medierii. Faptul ca si-au platit anumite pretentii, faptul ca isi vor plati anumite pretentii, faptul ca se angajeaza reciproc la anumite acte, faptul ca renunta la anumite pretentii unul fata de altul, faptul ca doresc si se angajeaza la anumite fapte unul pentru celalalt, ori chiar faptul ca s-au inteles pur si simplu, fara nici o conditie si fara nici o pretentie, faptul ca unul multumeste altuia, faptul ca unul isi cere scuze, faptul ca unul regreta fapta si este iertat, ori alte fapte de natura a arata stingerea raporturilor conflictuale dintre persoanele din conflict, reprezinta continutul acordului de mediere penala.

Intelegerea privata stipulata in acordul de mediere nu trebuie sa aduca atingere ori sa se conditioneze in raport cu derularea procesului penal. Asadar nu se poate conveni urmatoarea intelegere: „Ii dau suma de 5000 de lei lui Popescu doar daca procesul penal va inceta pana la data de 10 septembrie”, ori „Ma oblig sa achit suma de 10.000 de lei doar in cazul in care acordul de mediere va duce la incetarea procesului penal”. Procesul penal nu poate fi incident ca si conditie in intelegerile private dintre persoane, iar executarea obligatiilor civile reciproce ale partilor nu poate fi conditionata de derularea ori incetarea procesului penal. Rezervarea de drepturi pentru a depune in continuare plangere penala, ori pentru a renunta la acordul de mediere penala dupa o anumita perioada, ori alte acte care interfereaza cu desfasurarea procesului penal conduc la nulitatea acordului de mediere. „Nu e posibila reluarea procesului penal prin vointa unei parti nemultumita ca cealalta parte nu si-a indeplinit obligatiile.”* Continue reading “Ce trebuie sa contina Acordul de Mediere penala” »

Rolul instanței în realizarea acordului de recunoaștere a vinovăției

Prezentul articol are menirea de a atrage atenţia asupra principalelor probleme ivite în practica instanţelor de judecată cu ocazia implementării instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Analiza vizează desfăşurarea acestei proceduri speciale în faţa instanţei, etapele principale şi dificultăţile procedurale cu care se confruntă organele judiciare. În acest sens, s-a făcut referire la procedura aplicabilă cu ocazia judecării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, precum şi la derogările de la dreptul comun, la rolul părţilor în faţa judecătorului, obiectul controlului instanţei de judecată, consecinţele încălcării dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de judecată învestită şi calea de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii judecătoreşti.

Procedura specială intitulată „Acordul de recunoaștere a vinovăției” este reglementată în Titlul al IV-lea, Capitolul I, de art. 478-488 din Partea Specială a Codului de Procedură Penală, respectiv Legea nr. 135/2010.

Această procedură specială constituie un element de noutate în legislația procesual penală din România, fiind introdus odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală la data de 1 februarie 2014, în privința căreia doctrina de specialitate a adoptat sintagma de „element de justiție negociată”. Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției are la bază și a preluat elemente din dreptul penal francez și german, pe care le-a adaptat la specificul și în concordanță cu cerințele sistemului judiciar din România. Cu toate acestea, având în vedere forma finală adoptată de legiuitorul român în privința acestei instituții, se constată că cea mai apropiată reglementare juridică, ca formă și conținut, o are Portugalia, care de altfel a și constituit principala sursă de inspirație la îndemâna comisiei de elaborare a proiectului privind Noul Cod de Procedură Penală.

Acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă un salt important în ceea ce privește abordarea legiuitorului român cu privire la desfășurarea procesului penal și la atingerea scopului acestuia, constituind o soluție pragmatică ce va asigura soluționarea cauzelor cu respectarea principiului caracterului echitabil și al termenului rezonabil prevăzut de dispozițiile art. 8 din Codul de Procedură Penală.

În desfășurarea acestei proceduri speciale se pot distinge două etape principale. Prima are loc în faza de urmărire penală și îi are ca actori principali pe procurorul de caz și pe inculpatul sau inculpații cauzei, între care se poartă de altfel și „negocierea penală”, în urma căreia se va încheia o „convenție de drept penal”. Cea de-a doua etapă se desfășoară în fața instanței de judecată, instanță care are rolul de a realiza un supracontrol al legalității acordului de recunoaștere a vinovăției și constă în verificarea respectării principiului legalității procesului penal. Continue reading “Rolul instanței în realizarea acordului de recunoaștere a vinovăției” »

Procedura Medierii Penale

1. Din punct de vedere procedural, medierea penala incepe prin demararea procedurilor de mediere de catre una din parti, faptuitor sau victima (daca este interesata de solutionarea mai rapida a situatiei ori a pretentiilor civile), care se va adresa unui mediator. Cei aflati in arest preventiv pot apela la un mediator prin terte persoane ori prin solicitarea directa a mediatorului  care se va deplasa la centrul de detentie preventiva. Demararea serviciilor de mediere se face in baza unei solicitari de mediere formulate de catre una din partile conflictului penal, concretizata intrun Contract de Pregatire a medierii. In baza acestui contract mediatorul trimite o invitatie la mediere partii adverse si discuta cu aceasta pe orice cale o considera el necesara, oportunitatea medierii, beneficiile si procedura medierii – sedinta preliminara medierii. In aceasta etapa – denumita in practica etapa de pregatire a medierii – mediatorul este dator sa depuna toate diligentele pentru determinarea partilor din conflictul penal pentru solutionarea amiabila a conflictului. Toate partile din conflict trebuie sa inteleaga rolul si scopul medierii, procedura, efectele medierii.  Este o etapa foarte importanta in medierea penala, din acest motiv contractul de pregatire a mediatorul obliga si responsabilizeaza mediatorul pentru o eventuala mediere a conflictului penal, si pentru o intelegere toatala apartilor din conflict, daca acestea vor gasi solutia amiabila care le multumeste pe fiecare in parte.

2. Mediatorul va parcurge cu partile sedinta de informare privind medierea – etapa propriuzisa de pregatire a medierii (discutii preliminare privind procedura de mediere), a in care le va explica partilor din conflictul penal procedurile si regulile procesului de mediere, beneficiile pentru fiecare daca mediaza conflictul lor si ajung la o intelegere, obligatiile si drepturile lor in mediere si efectele penale ale unui eventual Acord de mediere . Continue reading “Procedura Medierii Penale” »

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP – STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR – Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la: -Tel: 0768511900

Telefon:

+4.0768.511.900

E-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

ABONEAZA-TE !

Powered by
Easy Automatic Newsletter Lite v2.7.2

Mediere in Bucuresti

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...
PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

Popular Posts

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.