Tipuri de conflict

 

Cercetători români ca Ana Stoica-Constantin şi Adrian Neculau susţin existenţa a trei tipuri principale de conflict.

Primul este conflictul de sumă zero, denumit aşa pentru că este un conflict bazat pe câştig- pierdere, în care se caută acumularea, mobilizarea şi utilizarea variatelor resurse de putere, astfel încât una din părţi să se poată sprijini în conflict pe o putere mai eficientă şi mai relevantă decât a adversarului.

Cel de-al doilea este conflictul din motive mixte, când amândoi pot câştiga- amândoi pot pierde, sau când unul poate câştiga- iar celălat poate pierde.

Cel de-al treilea este conflictul pur de cooperare, când amândoi pot câştiga, sau amândoi pot pierde.

Conflictul poate avea diferite nuanţe: de neînţelegere, de ciocnire de interese, de ceartă, de discuţie evidentăşi de dezacord.

Helena Cornelius şi Shoshana Faire oferă o altă tipologie de conflicte.

                Criza este un simptom evident al conflictului. Când cineva întrerupe o relaţie sau demisionează, este clar că acolo există un conflict, care probabil nu a fost rezolvat.

Violenţa este un semn indubitabil al crizei, întrucât cearta se înfierbântă, iar oamenii întrec măsura lăsându-se dominaţi de sentimente.

Tensiunea este un alt simptom evident. Propria tensiune distorsionează percepţia asupra celeilalte persoane şi se răsfrânge şi asupra acţiunilor acelei persoane. Atitudinea negativă afectează relaţia, şi tot ea crează opinii fixe. O situaţie tensionată este ca o căpiţă uscată de fân, care abia aşteaptă o scânteie ca să ia foc. De exemplu, o astfel de situaţie tensionată se poate percepe şi în cazul următor, când soţul cere la masă sarea pentru a-şi pune în mâncare, şi soţia înţelege gestul ca fiind o nemulţumire faţă de mâncarea pregătită de ea.

Neînţelegerea, un alt tip de conflict, se întâmplă din cauza înţelegerii greşite, a perceperii greşite a unei situaţii. Perspectivele diferite duc la opinii şi preferinţe diferite, rezultatul fiind conflictul, care este inevitabil chiar şi între oamenii care se iubesc şi care doresc să stabilească o relaţie profundă. De exemplu, conflictul fiind o realitate inevitabilă în căsnicie, trebuie văzut şi folosit spre binele partenerilor, făcând parte din procesul creşterii.

Cuplurile diferă în concepţii şi preferinţe, iar deosebirile acestea duc la neînţelegeri. Dacă partenerii renunţă la preferinţele lor, atunci rezultatul va fi că amândoi se vor simţi frustraţi şi se vor învinovăţi reciproc. Dacă numai unul va renunţa , mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la situaţia în care nici unul nu va mai fi dispus să renunţe, şi astfel vor intra într-o situaţie fără ieşire, conflictul fiind iminent.

                Incidentele- indiciul că te afli într-un conflict se relevă prin fapte sau evenimente minore. Incidentul poate fi o problemă simplă, dar dacă este perceput greşit, poate fi escaladat. Disconfortuleste un sentiment intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu poţi spune ce anume, dar totuşi este bine să acorzi atenţie intuiţiei.

Părţi implicate în conflict: o persoană cu ea însăşi (conflict interior), două sau mai multe persoane, un grup de persoane, clase sociale, partide, comunităţi (etnice, religioase) şi chiar state.

(Visited 32 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns