Tranzactia = acord de mediere

 

Acordul de mediere este actul care contine intelegerea partilor survenita in cadrul unui proces de mediere. In urma unei medieri, de cele mai multe ori, partile ajung prin negociere la o intelegere, la o rezolvare a situatiei conflictuale, intelegere care are ca scop restabilirea situatiei si a relatiei partilor, dar mai ales preintampinarea (sau stingerea) unui proces judiciar. Avantajul major al ajungerii la o solutie in cadrul unui proces de mediere este evitarea procesului judiciar cu costurile aferente. Acordul de mediere este prin urmare un contract intre partile venite la mediator, in care ele se pot obliga reciproc sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva, intelegand aceste obligatii in sens juridic.

Contractul de tranzactie este prevazut la art. 2.267–2.278 in Noul Cod Civil si este definit ca fiind contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta.

La fel ca si tranzactia, acordul de mediere pune capat unui litigiu, atunci cand este incheiat in timpul unui proces judiciar, si previne deschiderea unui proces, atunci cand se incheie extrajudiciar. Contractul de tranzactie ca si acordul de mediere se incheie in forma scrisa si ca urmare a unor negocieri intre parti. Negocierile din cadrul medierii pot fi renuntari la drepturi, re-esalonari, re-conditionari, obligarea la termene sau orice alta solutie pe care partile o discuta si o agreeaza impreuna.

Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care fac obiectul contractului (art. 2.271 Noul Cod Civil). De asemenea nu se poate tranzactiona  asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii (art.2.268). Observam o asemanare a obiectului tranzactiei cu obiectul acordului de mediere. Medierea (un acord de mediere) vizeaza domeniile in care partile pot dispune de drepturile lor in mod liber si neingradit, prin conventie. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege (art. 2 alin. 4 din Legea Medierii actualizata).

Art.2.268 alin. 2 din Noul Cod Civil enunta ca se poate tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea infractiunii. In materie penala obiectul medierii il depaseste pe cel al tranzactionarii. Daca si in cazul tranzactiei se poate media latura civila a oricarui proces penal, medierea poate viza infractiunea insasi. Partile unei infractiuni – faptuitor si parte vatamata – pot apela la un proces de mediere pentru a evita un proces judiciar penal. In cadrul unui proces de mediere in materie penala, doar in cazurile in care plangerea prealabila si/sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, partile pot negocia in scopul evitarii unei hotarari de condamnare.

Privitor la tranzactie si acordul de mediere, Noul Cod de Procedura Civila (in vigoare incepand cu 01.02.2013) contine dispozitii privind tranzactia judiciara si acordul de mediere judiciar, acestea reprezentand forme de invoiala ale partilor in cursul unui proces judiciar asa cum reiese din art. 438-441 ale acestui cod. Astfel, partile al caror proces este pe rol se pot prezenta oricand la instanta unde se desfasoara procesul judiciar, cerand instantei incuviintarea tranzactiei sau acordului lor. In acest sens instanta ia act de tranzactia scrisa sau acordul de mediere scris, acestea alcatuind dispozitivul hotararii judecatoresti. Legea Medierii obliga mediatorul sa transmita instantei acordul de mediere scris si in format electronic.

Deosebirile dintre cele doua institutii se observa mai mult in plan extrinsec. Astfel acordul de mediere este contractul care survine in cadrul unui proces de mediere, in care prin prezenta si facilitarea mediatorului partile dezvolta impreuna cu acesta o gama posibila de solutii, de unde partile o pot alege pe cea optima, in functie de considerentele lor in parte. Acordul de mediere poate surveni doar in cadrul unui proces de mediere, desfasurat doar in baza unui contract de mediere.

Tranzactia este un contract de sine stator si poate fi incheiat oricand de partile care isi disputa drepturile si obligatiile lor. Tranzactia, ca si medierea, poate avea loc inaintea unui proces judiciar, in timpul unui proces judiciar, si dupa un proces judiciar, in faza executarii silite. Nimeni nu poate lua partilor dreptul ca, de bunavoie, si prin propria putere sa ajunga la o solutie, pe care sa o materializeze intr-un inscris sub semnatura privata. Partile sunt libere sa dispuna de drepturile lor atat timp cat nu incalca legile si bunele moravuri. Daca partile au ajuns singure la o intelegere, medierea nu se mai impune.

Daca partile, singure, nu au putut ajunge la o intelegere, pot alege procedura medierii. Medierea nu este obligatorie, insa este de un real folos pentru anumite tipuri de conflicte (eventuale litigii). Trebuie subliniat faptul ca medierea nu se impune in anumite conflicte de o intensitate redusa, unde partile pot cu simplitate tranzactiona, pot singure cu usurinta sa ajunga la o intelegere prin negociere directa. Medierea devine necesara atunci cand eventualul litigiu are o amploare deosebita, partile sunt implicate emotional foarte mult, obiectul conflictului vizeaza mai multe drepturi sau bunuri care fac dificil un proces de tranzactionare, relatiile dintre parti nu permit o comunicare eficienta. In acest impas, partile pot apela la un mediator. In cadrul procesului de mediere se cauta linii de intelegere, se puncteaza fiecare cerinta a fiecarei parti, se cauta solutii integrative, partile sunt ajutate sa gaseasca puncte comune si avantajoase si astfel o intelegere devine posibila. Rolul mediatorului in procesul de mediere este sa ajute partile sa gaseasca puncte de tranzactionare, sa ajute partile sa negocieze aceste puncte, sa gaseasca astfel o solutie reciproc multumitoare. Solutia dintr-o astfel de negociere se materializeaza intr-un Acord de Mediere, care este in fapt o conventie intre parti, un contract intervenit in urma unei negocieri.

Ca si tranzactia, acordul de mediere este un contract consensual (a intervenit prin consensul tuturor partilor) si obliga partile reciproc la respectarea lui, inca din momentul incheierii, producand efecte juridice din acel moment. Executarea  sa este obligatorie, acordul are putere de lege intre parti (art. 1.270 Noul Cod Civil), este valid, valabil si viabil inca din momentul semnarii lui, atat timp cat indeplineste conditiile de forma si fond in materia contractelor. La incheierea unui acord de mediere, partile trebuie sa tina cont de imperativitatea legii civile in ceea ce priveste bunacredinta din materia contractelor. Astfel, conform art. 1170 din Noul Cod Civil, partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului (acordului de mediere) cat si pe tot timpul executarii sale. Nu este necesara autentificarea notariala sau incuviintarea judiciara a unui acord de mediere pentru a produce efecte juridice, decat in cazurile expres prevazute de lege in materia drepturilor reale si a drepturilor succesorale. Orice acord de mediere sau contract de tranzactie poate fi supus autentificarii sau incuviintarii, insa autentificarea sau incuviintarea nu este obligatorie.

Acordul de mediere este asadar o varietate a contractului de tranzactie, asa cum acesta este prevazut in Noul Cod Civil, identificandu-se mult cu caracterele juridice ale acestuia. Noul Cod de Procedura Civila prevede norme procedurale similare pentru aceste doua institutii juridice. Acordul de Mediere este un contract special prin prisma faptului ca intervine in cadrul si in urma unei proceduri speciale – procedura medierii, are o denumire specifica si este reglemantat prin lege speciala – legea Medierii.

Partile raman libere sa aleaga procedura tranzactionarii simple si directe intre ele. Daca acest lucru devine anevoios, pot alege procedura medierii in cadrul careia pot negocia si tranzactiona intr-un mod profesional avand asistenta si facilitarea unui profesionist in comunicare si negociere – mediatorul. De asemenea partile sunt libere sa aleaga procedura judiciara in care ele nu mai pot dispune de drepturile lor, ci judecatorul le transeaza in baza legilor, a ratiunilor juridice si a materialului probator.

Dorin ILIE
Mediator

(Visited 295 times, 1 visits today)
 

Lasă un răspuns