Press "Enter" to skip to content

Posts published in noiembrie 2012

Ce inseamna obligativitatea medierii din februarie 2013

M P 0

Incepand cu luna februarie 2013 vor intra in vigoare dispozitiile Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator (asa cum a fost modificata si completata prin Legea 115/2012) ce instituie obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana (fizica sau juridica) ce-si propune deschiderea unui proces judiciar in anumite domenii expres prevazute de lege. Aceeasi obligativitate este prevazuta si pentru partile ce se afla deja cu o cauza pe rolul instantelor de judecata.

In acest sens, partile sunt tinute sa parcurga o sedinta de informare cu privire la mediere.

Instantele sunt si ele tinute sa ceara, tuturor partilor din dosar, dovada parcurgerii acestei sedinte de informare. Aceasta obligativitate a solicitarii, respectiv prezentarea dovezii, se va aplica incepand cu luna ianuarie 2013.

In vederea asigurarii acestei informari a tuturor partilor din dosar, mediatorul va parcurge anumite etape specifice medierii, in functie de fiecare cauza in parte. In acest sens, prin lege se instituie o procedura flexibila, ce permite mediatorului sa aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere (in conditiile legii, desigur) pentru a raspunde cat mai bine nevoilor celor ce i se adreseaza.

Prin urmare, incepand cu 1 octombrie, orice persoana care are un proces pe rol sau care doreste sa introduca o actiune in instanta, in domeniile anume prevazute de lege, va fi indrumata catre mediator.

Care sunt pasii de urmat?

Mediatori si Negociatori

M P 0

București, Romania De ce Mediatori si Negociatori ? Mai intai pentru ca orice mediator trebuie sa fie mai intai un bun negociator. Sigura diferenta dintre cei doi este neutralitatea și…

Medierea in lume

M P 0
Încercăm o scurtă prezentare a istoriei medierii și negocierii în spațiul european și în Statele Unite ale Americii spre a putea ulterior face o paralelă între trecutul și prezentul medierii diin aceste state și cele care au aderat recent la UE sau care doresc să adere. Arunc astfel o provocare acelora care pot completa prezentul material cu informatii noi și interesante.
       Medierea in  Statele Unite ale Americii ( U.S.A. )

Bazele negocierii și ale medierii au fost puse în Anglia dar s-au dezvoltat și perfecționat mai târziu în Statele Unite ale Americii.  Abia în anul 1998 s-a adoptat în Statele Unite, Actul privind Soluţionarea Alternativă a Disputelor (Alternative dispute resolution act – ADR act), prin care se solicită în mod expres tuturor instanţelor federale și districtuale să adopte norme care să autorizeze utilizarea unor "soluţionării alternative a disputelor" în cazul proceselor civile.
Dar cum în Statele Unite se aplică dreptul anglo-saxon, fiecare instanţă federală este liberă să adopte reguli şi practici adecvate statului (districtului) respectiv. Din acest motiv prevederile în domeniul ADR sunt diverse, existând instanțe districtuale care au angajat coordonatori pentru administrarea activităților ADR, altele care folosesc mediatori angajaţi, iar câteva care au judecători responsabili cu activitățile ADR.
Judecătorul districtual are ocazia ca atunci când pregătește un caz, analizând  problemele și temeiurile părților să stabilească ca metodă de rezolvare a cazului o metodă ADR, indicând părților această cale alternativă.

Datorită imparţialității recunoscute a judecătorilor americani, precum și a excepționalei lor experienţe în materie de litigii, faptul că un astfel de judecător arată părților și avocaţilor acestora costurile şi riscurile litigiului, dar și avantajele unei căi alternative de rezolvare a disputei, îi face pe aceștia să ia în con­siderare o astfel de posibilitate, mai puţin costisitoare și mai rapidă de a-şi rezolva disputa. Cea mai recomandată cale în aceste cazuri este medierea.
Există chiar judecători districtuali care încep dezbaterile cauzelor civile printr-un program de negocieri între părți la care judecătorul asistă și explică modalitățile alternative de rezolvare a disputei, continuând pe tot parcursul să amintească părților că au și variante alternative de rezolvare a cauzei.

Medierea in Uniunea Europeană

Mediator Bucuresti

M P 0

DESPRE MEDIERE

Ce este medierea?

Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.
Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrtile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele si sã le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
(Articolul 1 alin.1 si 2 din Legea nr. 192/2006)

Cand se poate recurge la mediere?

Dacã legea nu prevede altfel, pãrtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sã solutioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum si în alte materii, în conditiile prevãzute de prezenta lege.
Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege.
(Articolul 2 alin.1 si 3din Legea nr. 192/2006)

Unde gasim un mediator?

Medierea in turism

M P 0

 Medierea a apărut din nevoia de a soluţiona un conflict între 2 sau mai multe părţi fără a mai apela la instanţa de judecată, deoarece un proces implică cheltuieli mari…

Procesul cu banca rezolvat prin mediere

M P 0

LUPTA CU CREDITELE SCUMPE. Deciziile defavorabile ale instanţelor de judecată au determinat unii clienţi nemulţumiţi ai băncilor să se retragă din procesele colective pentru a se lupta pe cont propriu, potrivit unor clienţi bancari.

Cum este mai rentabil să se încerce îmbunătăţirea condiţiilor de credit? Debitorii au la dispoziţie medierea sau un proces individual ori colectiv cu banca, dacă negocierea eşuează. Cea mai rapidă dintre cele trei este medierea, care durează unadouă luni. Potrivit mediatorului Cornelia Bucur, costul acesteia pentru un client este de circa 2.000 de lei (sub 500 de euro). "Deşi costul trebuie împărţit între client şi bancă, creditorul refuză să plătească, deci debitorul achită integral", a spus Bucur. Clienţii solicită medierea pentru reeşalonări sau scăderi de dobânzi, dar şi când vor să negocieze condiţii considerate abuzive. "Rata de succes a medierilor este de circa 45%", a mai spus Bucur.
Proces individual sau colectiv

"Medierea presupune acordul părţilor, dar băncile răspund rareori invitaţiilor", a spus avocatul Vicenţiu Coltuc. Dacă medierea nu are succes, clientul poate demara un proces individual sau colectiv, care durează 1-2 ani. 

Un proces colectiv este mai greu de instrumentat decât unul individual şi, potrivit unor avocaţi, greu de câştigat. "În procese

Mediator juridic

M P 0

Mediatorul, în multe dintre situații nu este jurist, astfel ca, în ceea ce privește legalitatea acordului, mediatorul are numai obligația de a îndruma părțile în condițiile art. 59 din Lege.
Prin urmare, mediatorul nu poartă răspunderea legalității acordului de mediere. De aceea, în aceste situații, se va putea cere o consiliere juridică în vederea întocmirii acordului sau părțile pot supune acordul, în vederea controlului de legalitate, fie instanței, fie notarului, după caz. Desigur că nimic nu oprește un birou de mediere să ofere consultanță juridică, încheind în acest sens un contract de colaborare cu un jurist, cabinet de avocat, etc.

Totuși, în opinia mea, în acele situații în care părțile aleg un mediator care are și pregătire juridică (suficient sa fie absolvent de drept), luând în considerare și acest aspect privind pregătirea (alegerea devenind intuitu personae) apreciez că în această ipoteză mediatorul va putea da sfaturi pertinente părților cu privire la întocmirea acordului de mediere, angajându-și astfel și răspunderea.

De fapt, mediatorul, la cererea partilor, va intocmi el acordul de mediere dar, in acest caz, el nu mai poate face abstractie de pregatirea sa juridica. Mai mult decat atat,

Mediator Judiciar

M P 0

În Tratatul de procedură civilă al prof. I Deleanu, vol. I, ediţia aII-a, se afirma ca medierea este o procedura judiciară, pentru faptul că se desfăşoară în timpul unui proces…

Încredinţare minor prin mediere, la divorţ.

M P 0

Dacă, potrivit art. 38 alin 2 din codul familiei, soţii puteau divorţa prin acordul lor numai în anumite condiţii expres prevăzute de lege, astăzi, potrivit Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, soţii pot divorţa prin acordul lor fără să mai fie necesară îndeplinirea cumulativă a condiţilor privind durata căsătoriei şi cea privitoare la existenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.

Consider că legiuitorul permite mult prea uşor părţilor să divorţeze, înainte ca soţii să facă anumite demersuri, eforturi spre împăcare, aşa cum face referire art. 613 din Codul de procedură civilă, articol care acum devine, în parte, inoperabil. Prin art. 613 din Cod. Pr. civ., magistratul dă sfaturi de împăcare soţilor iar prin art. 6131 alin. 2 din Cod judecătorul stabileşte termenul de două luni pentru judecata în şedinţă publică. Din nou, după cele două luni, instanţa verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei.

În opinia mea, această stăruinţă avea rolul de a ajuta soţii să conştientizeze că sunt pe cale de a face un pas important, cu efecte majore pentru fiecare dintre ei şi mai ales pentru copiii lor, dacă este cazul.

Astăzi, aşa cum am afirmat mai sus, dacă soţii hotărăsc de comun acord desfacerea căsătoriei, o pot face într-un timp foarte scurt, chiar şi atunci când au rezultat copii din căsătorie, indifrent dacă a trecut sau nu un an de la încheierea ei.

Problema ce se ridică, este cea privitoare la efectuarea anchetei sociale.

Instanţa mai trebuie să ceară efectuarea anchetei sociale în cazul în care soţii se înţeleg asupra tuturor aspectelor privitoare la minor?

În opinia mea, nu!

Potrivit dispoziţiilor speciale privind conflictele de familie ce sunt cuprinse în articolele 64, 65 şi 66 din Legea medierii[1], legiuitorul dă în sarcina mediatorului o mare responsabilitate şi anume, aceea de a veghea la respectarea interesului superior al copilului.

Potrivit art. 64 din Legea medierii, pot fi rezolvate prin mediere:

-          neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,

-          exercitiul drepturilor parintesti,

-          stabilirea domiciliului copiilor,

-          contributia parintilor la întretinerea copiilor,

-          precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Din cele de mai sus, rezultă că