Press "Enter" to skip to content

Posts published in mai 2013

Medierea – alternativa optimă pentru soluționarea disputelor

M P 0

Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate numită mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților, potrivit art. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Prin mediere disputele se pot soluționa atât înainte de a ajunge în fața instanței de judecată, cât și în timp ce se află pe rolul instanțelor. Medierea poate fi, așadar, o alternativă la instanța de judecată.

Suntem obișnuiți ca atunci când vorbim despre un conflict să ne gândim la nervi, ton ridicat, scandal. Totuși, un conflict nu înseamnă întotdeauna ceartă sau găsirea unui vinovat și pedepsirea lui. De multe ori, un conflict poate fi rezolvat amiabil, prin înțelegere. E adevărat însă că de multe ori sentimentele negative pun stăpânire pe cel aflat în conflict și din această cauză nu mai reușește să vadă că printr-o înțelegere ar obține mai multe decât printr-o soluție bazată pe probe si nu pe dorințele sale așa cum se întâmplă în instanță.

Așadar, pentru părțile ce se află într-un conflict și care nu mai pot ajunge singure la un acord, deși preferă o înțelegere dictată de voința lor și nu o hotărâre dată de un judecător ce nu ține cont de nevoile și dorințele lor decât dacă există probe care să le susțină, medierea este cea mai bună metodă. Așa se poate întâmpla în cazul divorțului, partajului, protecției consumatorului, relațiilor dintre vecini,  relațiilor de muncă sau de la școală, relațiilor contractuale s.a.m.d.

Prima dată, la mediator

Medierea in Sibiu

M P 0

Justiția sibiană este în așteparea introducerii Noului Cod de procedură civilă, una dintre cele mai importante noutăți adusă fiind cea legată de mediere.

Conform estimărilor avocaților, peste 80 la sută dintre procesele aflate acum pe rolul Judecătoriei și pe rolul Tribunalului ar intra sub incidenta medierii. Iar Tribunalul Sibiu a început deja să trimită părților citații de invitație la procedura de informare, etapă de bază în mediere.

Introducerea Noului Cod de procedură civilă era prevăzută pentru întâi februarie, fiind apoi amânată pentru 15 februarie. Cât mai pe scurt, medierea înseamnă că înainte de a ajunge în fața judecătorului trebuie să încerci să găsești tu o soluție, împreună cu celelalte părți din proces. Bineînțeles, totul în baza unor etape bine reglementate. ”Va fi obligatorie nu medierea în sine ci participarea la ședința de informare. Justițiabilii trebuie să afle că există și alte modlități de soluționare a conflictului. Beneficiile, din acest punct de vedere, țin de volumul de muncă al instanțelor, degrevate de numeroase dosare. Ar mai fi costurile reduse dacă se ajunge la numitor comun, faptul că procedura este mult mai scurtă iar soluția nu este una impusă, ci găsită de comun acord. Oamenii, în general, știu că legea este ori așa, ori așa, dreptate face judecătorul, <<ce dă legea>>, chiar dacă ei sunt cei care cunosc problema cel mai bine. În definitiv, medierea înseamnă o soluție de comun acord”, a declarat avocatul Horia Borțan.

Păreri împărțite

Obligativitatea asistentei juridice in recurs prin avocat sau consilier juridic

M P 0

1. In anul 2009 Guvernul a adoptat proiectul de lege privind Codul de procedura civila, pe care l-a trimis Parlamentului, spre dezbatere si adoptare [1].
Recent, Comisia speciala constituita pentru dezbaterea proiectului noului Cod de procedura civila a finalizat dezbaterea acestuia si a numeroaselor amendamente [2]. In prezent, proiectul noului cod se afla pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor, care este camera decizionala.

2. In cuprinsul proiectului initial, art. 12 alin. 2 (devenit art. 13 alin. 2 in raportul Comisiei) prevede ca partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept.
Totodata, art. 473 alin. 1 lit. e si alin. 2 din proiect (devenit art. 480 in raportul Comisiei) impun semnarea cererii de recurs de catre avocatul partii sau, dupa caz, de catre consilierul juridic (ori de catre partea ori mandatarul licentiat in drept, la care se refera art. 12 alin. 2 partea finala), precum si depunerea unei imputerniciri avocatiale ori a delegatiei consilierului juridic, sub sanctiunea nulitatii caii de atac.
Potrivit expunerii de motive [3], regula propusa urmareste instituirea unei discipline procesuale, pentru a evita recursurile formulate abuziv, in scop de sicana sau cu neobservarea cerintelor prevazute de lege; totodata, ea este in concordanta cu noua conceptie asupra recursului, care priveste exclusiv chestiuni de legalitate, in limitele motivelor de casare prevazute de lege.

3. Obligativitatea asistentei juridice sau, dupa caz, a reprezentarii partii prin avocat in fata instantei de recurs a fost contestata de o parte a membrilor Comisiei, care au formulat un amendament de eliminare a acestei dispozitii. Amendamentul a fost respins, proiectul fiind adoptat in forma propusa de comisia de redactare.
Domnul senator Iulian Urban, oponent al acestei solutii promovate de proiect, afirma, nu fara vehementa [4] ca solutia proiectului ar fi neconstitutionala.
Apreciem insa ca aceasta chestiune extrem de importanta necesita o examinare un pic mai atenta, pentru a decela ratiunile solutiei propuse de proiect, solutiile similare adoptate in marea majoritate a statelor membre si  practica Curtii Europene a Drepturilor Omului; pe acest temei se poate formula o apreciere privind constitutionalitatea articolelor mentionate din proiect.

4. Pentru a intelege mai bine sensul acestei dispozitii legale cu caracter de noutate, trebuie amintit ca potrivit art. 470 alin. 3 din proiect, recursul urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie examinarea, in conditiile legii, a conformitatii  hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Din aceasta dispozitie legala, ca si din ansamblul dispozitiilor proiectului cu privire la caile de atac, rezulta o schimbare de paradigma in ce priveste sistemul cailor de atac si rolul recursului.
Aceasta schimbare poate fi sintetizata in felul urmator 

Acordul de mediere în cazul divorţului cu minori

M P 0

Ce cuprinde un acord de mediere intervenit într-o cauză aflată pe rolul instanţei de judecată, având ca obiect desfacerea căsătoriei şi celelalte aspecte accesorii desfacerii căsătoriei:
- desfacerea căsătoriei de comun acord;
- numele purtat după desfacerea căsătoriei;
- exercitarea autorităţii părinteşti în comun;
- stabilirea domiciliului minorilor;
- modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copii;
- program de vizitare (în timpul săptămânii, în week-end, în vacanțe, sărbătorile de Paști, de Crăciun, Revelionul, ziua de naștere);
- Stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (stabilirea obligaţiei de  întreţinere, educația copilului,cheltuielile curente, cheltuielile extrașcolare, efectuarea temelor)
- Cum comunică părinţii și cum vor schimba informații;
- Îngrijirea copilului în lipsa părinţilor;
- Cum se aduc schimbări importante în viaţa copiilor;
- Îngrijirile medicale;

suplimentar, un acord de mediere mai poate contine ,
- Partajarea bunurilor comune.

În scopul durabilităţii acordului de mediere, în cauzele cu minori, mediatorul poate pune la dispoziţia părţilor un plan parental minimal.  Planul parental sau planul de îngrijire părintească reprezintă modalitatea prin care se implementează în general custodia comună. În România, ideea de plan parental este încă la început, având în vedere faptul că abia din luna octombrie 2011 în cuprinsul Noului Cod Civil apare noţiunea de autoritate părintească sau custodie comună.

Pentru a produce efecte acordul de mediere (respectiv încuviinţarea de către instanța de judecată), mediatorul trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, aşa cum este prevăzut în Legea nr. 272/2004 și în art. 263 din Noul Cod Civil.

Conflictele de familie au fost

“Multe dintre cauzele care ar ajunge la nivelul parchetului s-ar rezolva în afara cadrului procesului penal”

M P 0
By Informatia Teleormanului

Se face tot mai des vorbire despre noţiunea de mediere, o metodă de împăciuire alternativă la instanţă. Aceasta ar putea fi luată în calcul de oricare două părţi aflate în conflict, înainte de a ajunge în faţa magistraţilor.

Medierea este apreciată de către procurorii alexăndreni, fiind considerată un ajutor care ar reduce substanţial din sarcinile lucrătorilor în parchete şi judecătorii. Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, Cristian Mitroi, este de părere că această metodă ar îmbunătăţi activitatea procurorilor.

“Medierea este un lucru bun. Probabil că multe dintre cauzele care ar ajunge la nivelul parchetului s-ar rezolva în afara cadrului procesului penal. Cu siguranţă va exista o degrevare a instanţelor, acolo unde există posibilitatea de a se rezolva fără a se mai ajunge la procuror şi la instanţă”, a declarat Cristian Mitroi.

Cât priveşte infracţiunea de viol, destul de invocată în ultima vreme, prim-procurorul nu exclude dificultatea ca părţile să ajungă în faţa mediatorului, dar şi actuala lege are un asemenea alineat.

“În cazul violului, atâta vreme cât şi în prezent, în forma prevăzută de Legea 197, alin. 1, există posibilitatea împăcării, cred că e bine să lăsăm oamenilor această posibilitate de a se înţelege. Până la urmă este dreptul lor să ajungă la o soluţie de compromis, dacă se înţeleg, e bine, dacă nu, se ajunge la proces sau la o anchetă penală şi aşa mai departe”, a mai explicat şeful procurorilor alexăndreni,

Medierea in faza de recurs

M P 0

Cu toate ca medierea este cunoscuta ca oprocedura prealabila instantei de judecata, partile aflate in proces pot apela la solutia oferita de mediere in oricare faza a procesului, inclusiv in faza de recurs.…

Informare vs. obligativitate

M P 0

Intrarea în vigoare a ultimelor modificări ale legii privind medierea a suscitat pe scena publică o serie de controverse. Cele mai dure reacţii au venit în problema infracţiunilor de viol. Este foarte uşor să criticăm, să facem cauze pe Facebook atunci când suntem împotriva a ceva. Dar aceste critici şi “bătălii” virtual ar trebui să aibă loc după ce ne informăm corect asupra subiectului. I-am solicitat în acest sens vicepreşedintelui Asociaţiei Mediatorilor Mureş, Alin Romulus Păcurar, câteva informaţii despre procedura medierii precum şi lămuriri asupra procedurii de mediere în cazul infracţiuni de viol.
Ce este medierea?
“În primul rând trebuie ştiut că medierea este o modalitate alternativă de a soluţiona o dispută între părţi, prin intermediul unei persoane calificate în acest sens, respectiv mediatorul. Procedura în sine se bazează pe principiul neutralităţii mediatorului, a obiectivităţii şi imparţialităţii acestuia, fiind esenţialmente o procedură confidenţială. Mediatorul nu este avocatul părţii, nu este judecător şi nu dă sentinţe, finalizarea medierii într-un mod sau altul respectiv printr-un acord de mediere sau mediere eşuată ,fiind exclusiv manifestarea voinţei părţilor implicate în dispută, conflict sau litigiu. ,,Produsul,, unui proces de mediere este Acordul de Mediere (,,Înţelegerea ,,în termeni populari , a părţilor aflate în conflict ). Acordul de Mediere are valoarea (din punct de vedere juridic) a unui înscris sub semnătură privată şi poate fi supus autentificării lui de notar sau încuviinţării lui de către Instanţa de Judecată printr-o procedură simplă şi rapidă .
Ca instituţie, este de sorginte americană şi a fost larg promovată în Europa, în anul 2008 fiind adoptată la nivelul Parlamentului European şi al Consiliului Europei Directiva nr. 52/2008 care recomandă tuturor statelor europene implementarea în legislaţia internă a modalităţilor alternative de soluţionare a disputelor (ADR), implementare care trebuia finalizată până în anul 2011.”

Informare vs. obligativitate

”În România , medierea şi profesia de mediator a fost implementată prin Legea 192/2006. Acestei legi de bază i s-au adus modificări şi completări esenţiale prin Legea 115/09.07.2012. Scopul acestor modificări şi completări a fost acela de a degreva instanţele de judecată de milioanele de procese aflate pe rolul acestora. Pentru a exista o procedură unitară în sprijinul justiţiabililor au apărut primele corelaţii între Legea Medierii şi Noul Cod de Procedură Civilă. Acestea au fost perfecţionate prin Ordonanţa Guvernului nr. 90/12.12.2012 respectiv au apărut sancţiunile aplicate părţilor de către LEGE acelora ce nu participă la o Şedinţă de Informare privind Medierea . Important a nu se face confuzie cu obligativitatea medierii, cunoscându-se faptul că în mediere nimic nu este obligatoriu , părţile având acordul de voinţă neviciat. Şedinţa de Informare privind Medierea este GRATUITĂ.”

Elemente tehnice necesar a fi ştiute 

Lăsați medierea să mai și respire!

M P 0

Observ cum corpul mediatorilor intra incet, incet in aceeasi capcana a altor profesii (de ex: profesorii): medierea nu a fost inventata cu fata spre mediatori, ci cu fata spre clienti, pentru rezolvarea unor tipuri de probleme ce apar intr-o societate democratica.

SUPRAREGLEMENTAREA este o “boala” care bantuie Europa de ani de zile, cu efecte devastatoare asupra dezvoltarii durabile si implicit asupra locului statelor europene in competitia globala. Abordarea flexibila de tip anglo-saxon e doar o exceptie care confirma regula…

Trei piloni sunt de baza intr-o societate (ca si intr-o profesie): legislatia, mecanismele de implementare ale acesteia si PRACTICILE.

In Romania avem o Constitutie care a consacrat institutia mediatorului inca din 1991, un standard ocupational al mediatorului din 2000, o ocupatie reglementata din 2001, o lege expresa din 2006 (mult prea mult si mult prea des “imbunatatita” pe parcurs), o reforma mica in justitie si articole din coduri (unele in vigoare, altele in asteptare…); s-a dat drumul chiar si la ordonante de urgenta…

Avem mecanisme de implementare a medierii in Romania, mecanisme aflate intr-o premanenta imbunatatire, in conditiile unui proces de consultare a partilor interesate in general si a corpului mediatorilor din ce in ce mai deficitar.

In practica, problema factorilor de decizie si a multor mediatori este ca nu reusim inca sa ne dezvoltam gandirea laterala (sa ”taiem” tipare ), sa intelegem si sa asimilam filozofia medierii, unde construirea increderii si implicit respectul intre partile interesate sunt

„Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie”

M P 0

Simona Grosu este absolventă a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii „Ovidius" Constanţa, specializarea Drept, şi a Şcolii de Formare în Mediere Mugur Mitroi. Este mediator autorizat de Consiliul de Mediere din România, membru activ al Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa.

1. Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă presupune o premieră pentru sistemul judecătoresc din România, în sensul în care va fi introdusă o procedură obligatorie, anume medierea. Ce aduce nou acest pas?

În primul rând, trebuie să menţionez că medierea, din punctul meu de vedere, reprezintă o dovadă de respect de sine şi respect faţă de partea cu care te afli în conflict şi totodată o dovadă de civilizaţie. Cu toate acestea, de multe ori se realizează o confuzie între intrarea în vigoare a informării obligatorii privind medierea şi procedura medierii, parcurgerea şedinţelor de mediere. Conform legislaţiei din ţara noastră, începând cu data de 15 februarie, odată cu intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, va intra în vigoare şi informarea obligatorie cu privire la mediere doar în cauzele civile. Acest nou pas va aduce informaţii noi pentru cetăţeni, aduce o alternativă voluntară, confidenţială, civilizată de soluţionare a unei dispute, o alternativă la clasica instanţă de judecată. Practic, România îşi aliniază legislaţia la tendinţele europene în domeniu, propunând un nou cadru legal în materia medierii începând cu data de 15 februarie 2013.

2. În ce condiţii poate apela o persoană implicată într-un conflict la mediere?

Orice persoană fizică sau persoană juridică implicată într-un conflict sau o dispută poate apela la mediere, unul din principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar, participarea voluntară a părţilor. Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie, ci acestea sunt încurajate, ghidate de mediator atunci când ajung la un impas, astfel încât să îşi identifice singure o soluţie mutual acceptată.

3. Care credeţi că vor fi cele mai frecvente tipuri de conflicte pentru a căror soluţionare se va apela la mediere?

Nu mai putem face recurs fara sa angajam un avocat din 2013

M P 0

1. In anul 2009 Guvernul a adoptat proiectul de lege privind Codul de procedura civila, pe care l-a trimis Parlamentului, spre dezbatere si adoptare [1].
Recent, Comisia speciala constituita pentru dezbaterea proiectului noului Cod de procedura civila a finalizat dezbaterea acestuia si a numeroaselor amendamente [2]. In prezent, proiectul noului cod se afla pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor, care este camera decizionala.

2. In cuprinsul proiectului initial, art. 12 alin. 2 (devenit art. 13 alin. 2 in raportul Comisiei) prevede ca partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept.
Totodata, art. 473 alin. 1 lit. e si alin. 2 din proiect (devenit art. 480 in raportul Comisiei) impun semnarea cererii de recurs de catre avocatul partii sau, dupa caz, de catre consilierul juridic (ori de catre partea ori mandatarul licentiat in drept, la care se refera art. 12 alin. 2 partea finala), precum si depunerea unei imputerniciri avocatiale ori a delegatiei consilierului juridic, sub sanctiunea nulitatii caii de atac.
Potrivit expunerii de motive [3], regula propusa urmareste instituirea unei discipline procesuale, pentru a evita recursurile formulate abuziv, in scop de sicana sau cu neobservarea cerintelor prevazute de lege; totodata, ea este in concordanta cu noua conceptie asupra recursului, care priveste exclusiv chestiuni de legalitate, in limitele motivelor de casare prevazute de lege.

3. Obligativitatea asistentei juridice sau, dupa caz, a reprezentarii partii prin avocat in fata instantei de recurs a fost contestata de o parte a membrilor Comisiei, care au formulat un amendament de eliminare a acestei dispozitii. Amendamentul a fost respins, proiectul fiind adoptat in forma propusa de comisia de redactare.
Domnul senator Iulian Urban, oponent al acestei solutii promovate de proiect, afirma, nu fara vehementa [4] ca solutia proiectului ar fi neconstitutionala.
Apreciem insa ca aceasta chestiune