Medierea are o valoare si o rata de succes mai mare daca este accesata inaintea unui proces judiciar. Partile din conflict, odata ajunse la avocati si deschizand usa instantei de…
Posts published in noiembrie 2013
Pe langa avantajul dat de confidentialitate, cheltuieli reduse si rapiditate, divortul la mediator presupune si minimul de acte necesare desfacerii casatoriei. Astfel, pentru desfacerea casatoriei la mediator sunt necesare urmatoarele…
Parintele care nu respecta dreptul de vizitare al celuilalt fost sot poate fi executat silit ! A. Modalitatea prin care se efectueaza desfacerea casatoriei este foarte importanta avand in vedere efectele pe…
Trei dintre cele mai cunoscute organizații internaționale în domeniul medierii, Institut de la Médiation dans l’Espace Francophone (IMEF), Institut de Médiation et d’Arbitrage du Québec (IMAQ) și Association Nationale des Médiateurs (ANM) (Franța) își desfășoară…
Solutionarea amiabila a conflictelor este exclusiv in puterea partilor din conflict. O solutionare amiabila este un mod personal al partilor de abordare directa a conflictului prin dialog. Daca in negocierea…
Medierea reprezinta o modalitate prin care partile din conflict, avand ajutorul si asistenta mediatorului, negociaza posibilele solutii pentru ajungerea la un acord final, la o intelegere care sa puna capat…
Rezumat Primele luni de aplicare a NCPC relevă o aplicare extrem de rigidă a noilor dispoziţii procesuale, în multe situaţii instanţele transformând procedura de regularizare a cererii de chemare în…
Legea medierii prevede ca părţile pot recurge la mediere în mod voluntar, înainte sau după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice tip de conflicte. Părţile au dreptul de a‑şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. Nu pot face obiectul medierii doar drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
În concluzie, părţile pot recurge la mediere înainte sau după declanşarea unui proces, părţile având dreptul de a‑şi soluţiona prin mediere orice tip de conflict cu privire la drepturi asupra cărora pot dispune.
Cu toate că medierea se poate aplica în principiu cu privire la orice tip de conflict, legiuitorul român instituie prevederi speciale cu privire la medierea în anumite domenii ale dreptului referindu‑se în mod special la conflicte penale, conflictele civile şi conflicte familiale. Era benefica şi o prevede speciala cu privire la conflictele comerciale având în vedere faptul ca la nivel mondial, medierea are o aplicabilitate deosebita în conflictele comerciale. Totuşi, cu toate că nu este prevăzut în mod expres, dispoziţiile cu privire la conflictele civile se aplică şi conflictelor comerciale.
Legea 192/2006 în articolele 61‑63 cuprinde dispoziţii speciale cu privire la medierea privitoare la conflictele de natură civilă.
Aceste prevederi vizează procedura medierii în cazul existenţei unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată.
În aceste cazuri, părţile pot să îşi soluţioneze litigiul prin mediere fie din iniţiativă proprie, fie la recomandarea instanţei de judecată. În cazul în care instanţa le recomandă părţile să îşi soluţioneze conflictul prin mediere,
Medierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de soluţionare a conflictelor, din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.
Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.
Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.
Rolul prezentei lucrări este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelaşi timp şi de a se adresa unor specialişti ai diverselor domenii în scopul furnizării unor instrumente utile de aplicare şi aprofundare a instituţiei.
Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.
Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.
Medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.
Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.
Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.
Societatea umană a încercat de‑a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi‑au dovedit limitele. În acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându‑se continuu.
Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.
Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.
Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie.
Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.
Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu‑se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005‑2007. Prin adoptarea legii s‑a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându‑se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.
Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să‑şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.
La întrebarea „Ce este medierea?” ne răspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că:
Medierea, o solutie care este practicata cu succes in rezolvarea conflictelor in multe tari, conform unei modificari legislative intrate in vigoare de la 1 august, cererea de chemare in judecata nu este acceptata daca nu se prezinta dovada (certificat sau proces verbal) ca ai parcurs o sedinta de informare despre avantajele medierii urmand ca apoi sa poti decide in cunostinta de cauza daca mergi la instanta sau ramai sa-ti rezolvi problema la mediator. Situatiile in care se cade a initia procedura de mediere sunt multiple.
Pentru ca in ultima perioada certurile in cuplu urmate de divort sunt intr-un numar mare, vom lua un exemplu, in cazul divortului . Multe cupluri, in special tinerii fac pasul casatoriei doar pentru a intra in pas cu lumea, sau pentru ca asa cred ca este bine, mi se pare foarte gresita aceasta gandire, nu se pune deloc in prim plan ce inseamna responsabilitatea intemeierii unei familii, sau ce inseamna viata de cuplu, din acest motiv de cele mai multe ori se ajunge la divort. Problema unui divort poate porni din mai multe motive, unele mai intemeiate, unele doar inventate uneori . Acum cativa ani chiar ma intrebam de ce in afara tarii cei care doresc sa ajunga la divort erau obligati sa treaca mai intai la mediere si chiar sa incerce sa repare relatia, in timp ce la noi pur si simplu la a doua infatisare raspundeai sec ca nu mai vrei si gata. Desigur exista si posibilitatea ca dupa despartire sa iti dai seama ca ai facut o greseala si ca defapt nu iti doreai poate chiar sa divortezi, asa e, unii au impresia ca viata este doar un simplu joc, pentru astfel de cazuri exista acum medierea, care ofera si o perioada de gandire si analiza pentru cei care nu stiu ce fac, sau cred ca stiu.
Ma bucur ca din acest an medierea a devenit fie si informativ, un lucru necesar si nicio instanta nu va accepta chemarea in judecata daca in prealabil nu se prezinta dovada de parcurgere a sedintei de informare despre avantajele medierii. Cu siguranta exista si cazuri cand medierea nu da rezultate, orgoliile sunt prea mari si ambele parti implicate in conflict doresc cu orice pret sa ajunga in instanta. Certificatul de informare, este documentul care va atesta de altfel participarea la sedinta de mediere.
Ca si mine v-ati intrebat care sunt avantajele medierii: