Press "Enter" to skip to content

Posts published in aprilie 2014

Tranzacția în NCC și NCPC

M P 0

Prezentul material trateaza institutia juridica a tranzactiei judiciare, asa cum a fost legiferata atat in normele dreptului civil cat si ale celui procesual civil. Reglementarea Tranzactiei in dreptul material (art.…

Ce este medierea juridica ?

M P 0

Nu de puține ori am auzit vorbindu-se despre mediere ca despre o nouă profesie juridică, precum și despre necesitatea studiilor juridice pentru mediator și, de aceea, consider oportun a da…

Punctul pe I. La Coduri noi, tot noi

M P 0

A început reforma în penal. O reformă istorică cu atâtea şi atâtea provocări, cu un nou cod penal şi un nou cod de procedură penală. Noi instituţii cu efecte uneori dramatice pentru destinul oamenilor sunt aşezate într-o nouă filozofie a pedepsei, a regulilor după care aceasta poate fi aplicată.
N-am înţeles, însă, cum se poate face o reformă şi nu o reformă oarecare, ci una istorică – nu zic cuvinte mari – cu aceiaşi oameni. S-au creat instituţii noi, cum este instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară, dar fără oameni noi.
Mai exact: la coduri noi, tot noi!
Mă întreb: Cum poţi să faci o reformă atât de profundă, atât de radicală, pe care Europa ne-o cere de atâta timp, cu acelaşi personal, o reformă fără oameni, fără bani?
De aceea, prioritatea priorităţilor în reuşita reformei penale nu poate fi alta decât mărirea schemei de personal: judecători – grefieri. Spun judecători pentru că în primul rând încărcătura, mai exact noile instituţii, vizează judecătorul şi nu procurorul.
De ce? Deoarece pentru judecători s-au introdus funcţii noi: pe lângă judecată mai există şi judecător de drepturi şi libertăţi şi judecător de cameră preliminară, însă la procurori a rămas aceeaşi funcţie – urmărirea penală. Mai mult, răspunderea apasă pe umerii judecătorului şi nu pe cei ai procurorului.
Iată două aspecte suport al susţinerii mele că în acest demers al unei reforme la răscruce de drumuri trebuie noi oameni în sistem, în primul rând judecători şi grefieri.
La coduri noi, să se aducă şi oameni noi.
E un reper ca un strigăt din interior, ce poartă cu el ecoul vocii tuturor magistraţilor. Strig să fiu auzit: ne trebuie oameni! Aici e cheia reuşitei reformei la început de drum.

Armonia prin mediere

M P 0

Probabil că mulţi români au obosit să încerce re­zol­va­rea problemelor conflictuale prin intermediul înde­lun­ga­te­lor bătălii juridice. Să lase la în­demâna unui judecător re­zol­varea acestor probleme, iar rezultatul să fie unul contrar aşteptărilor lor.
În condiţiile crizei eco­no­mice, perspectiva achitării unor taxe şi onorarii greu de suportat, când vine vorba des­pre un proces judiciar, devine îngrijorătoare.
Şi totuşi problemeele tre­buie rezolvate.şi pot fi rez­ol­va­te într-un mod mai simplu, mai eficient, cu costuri mici şi cu menţinerea controlului a­supra deciziilor din viaţa fiecăruia.
Medierea este soluţia pen­tru persoanele care se află în dispute, să-şi exercite pro­pri­i­le alegeri şi să re­do­bân­deas­că controlul asupra vieţii lor în rezolvarea disputelor. Oa­me­nii devin participanţi activi în procesul de mediere, în lua­rea deciziilor şi au o implicare directă în deciderea destinului lor. Părţile din procesul de me­diere au posibilitatea de a-şi exprima emoţiile şi de a căuta şi a identifica interesele şi nevoile proprii, reale, şi pot evita tulburările emoţionale şi stresul pricinuit de prezenţa în faţa unei instanţe. În schimbul unei decizii impuse, medierea prevede un mecanism prin care părţile pot obţine pro­pri­i­l­e decizii. Se va ajunge la o înţelegere reciproc accep­ta­bi­lă între părţi, părţile vor res­pi­ra uşurate de povara con­flic­tului, vor pune capăt emoţiilor negative care le-ar fi afectat pentru viitor, pentru un timp nedeterminat, în timp ce-şi aşteptau decizia luată de o instanşă de judecată.
Datorită caracterului vo­lun­tar al medierii, precum şi datorită implicării directe a părţilor în fiecare pas al pro­ce­durii, procesul de mediere diferă total de metoda tra­di­ţi­o­nală de soluţionare a liti­gi­i­lor.
Mediera contrastează cu for­malismul unui litigiu, me­di­e­rea fiind un proces in­for­mal şi care încurajează dis­cu­ţi­ile deschise dintre părţi.
Spre deosebire de nu­mă­rul limitat de opţiuni dis­po­ni­bile într-un litigiu, medierea o­feră posibilitatea soluţionării creative a problemelor, pli­ân­du-se pe nevoile specifice ale părţilor. 

Pe scurt despre mediere

M P 0
O gândire practică ne dezvăluie caracterul negativ al conflictelor, de orice natură ar fi acestea. Într-o situație conflictuală, efectele asupra părților implicate pot fi devastatoare și societatea care a găzduit astfel de situații poate suferi o dezvoltare nefastă. Medierea vine în întâmpinarea conflictelor și încurajează o rezolvare mai rapidă, mai economică și mai avantajoasă decât oricare altă formă de gestionare a acestor situații.
Mediatorul are obligația etică de a nu influența părțile în găsirea unei anumite soluții pentru rezolvarea conflictului în cauză, ajutându-i pe cei implicați să identifice propriile soluții, reciproc avantajoase. Rolul mediatorului în gestionarea unui conflict trebuie să fie imparțial, neutru și confidențial, atât față de părțile participante cât și față de terți.
 Un avantaj imediat oferit celor care aleg medierea este identificarea factorilor reponsabili de situația conflictuală și evitarea acestora pe viitor. Prin natura meseriei, mediatorul nu va oferi soluții însă are obligația de a ajuta părțile să comunice într-un mod productiv și eficient, astfel încât rezolvarea conflictului să fie găsită chiar de cei implicați.

Închiderea procedurii de mediere

M P 0

Art. 56 (1) Procedura de mediere se închide, după caz: a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;…