Procesul de mediere se poate finaliza printr-una din următoarele modalităţi:
1. ajungerea la un acord (total sau parţial);
2. prin denunţarea medierii de către una din părţi sau de ambele;
3. prin constatarea eşuării făcută de către mediator.
Medierea are ca scop găsirea de către părţi a unei soluţii viabile şi valabile, reciproc mulţumitoare şi satisfăcătoare pentru ele, o soluţie WIN-WIN. Soluţia găsită şi agreată în urma unui proces de mediere, după discuţiile comune sau private ale mediatorului cu părţile şi avocaţii lor (dacă aceştia participă la procesul de mediere), exprimă în fapt voinţa reală a acestora de a soluţiona acel conflict pe cale amiabila, printr-un acord explicit şi prin obligaţii reciproce stabilite în mod concret şi fără echivoc.
Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.
Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.
Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.
Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.
De asemenea, participanţi la procesul de mediere trebuie să fie toate părţile implicate într-un conflict/litigiu. Mediatorul este dator să întrebe părţile, în etapa de pregătire a medierii, şi înainte să intre pe fondul procesului de mediere, care sunt exact persoanele implicate în litigiu şi să le invite pe toate la mediere, aducând la cunoştinţa părţii care solicită medierea că acest proces, în toate etapele sale (fie etapa de informare privind medierea, fie în medierea propriu-zisă) se poate desfăşura doar în prezenţa tuturor părţilor conflictului/litigiului. Aceasta deoarece mediatorul este un terţ neutru şi imparţial şi va trebui să aibă toate datele conflictului prezentate din punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate. Mediatorul nu răspunde în cazul în care părţile au fost de rea-credinţă şi nu au adus la cunoştinţa acestuia implicarea şi a altor persoane în respectivul conflict/litigiu, persoane care ar avea drepturi şi obligaţii conexe acelui conflict.
Orice acord de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.
Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.
Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.
Acordul de mediere este viabil, valabil şi produce efecte încă de la contractarea care a avut loc între părţi (solo consensu). Redactarea acestuia de către mediator şi semnarea de către părţi a înţelegerii intervenite între ele nu are efecte ad validitatem, ci ad probationem; totodată, este o opţiune a părţilor. Părţile decid dacă acordul de mediere se redactează de mediator, de către ele, ori nu se redactează. Art. 58 alin. (1) din Legea Medierii dispune că atunci când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnatura privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.
Vointa părţilor în mediere primează în orice moment şi în orice etapă a acestui proces.
De cele mai multe ori, Acordul de mediere se redactează pentru ca soluţia dintre părţi să fie bine punctată, condiţiile de îndeplinire a obligaţiilor stipulate şi agreate să fie clare, concise şi explicite, pentru că soluţia să poată fi pusă în aplicare şi respectată de către părţi cu uşurinţă. Acordul de Mediere stabileşte în detalii opţiunile agreate şi convenite de părţi. Existenţa unui act scris, semnat de ambele părţi, vine să dea şi mai multă valoare înţelegerii dintre părţi survenită în urma procesului de mediere.
Prezentarea acordului de mediere notarului spre autentificare ori instanţei spre încuviinţare este o obligaţie a părţilor doar în cazul în care acordul face obiectul unui transfer de drepturi de proprietate asupra bunurilor imobile ori alte drepturi reale, şi cauze/partaje succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute. În toate celelalte cazuri, prezentarea acordului spre autentificare ori încuviinţare nu este obligatorie, ci este o opţiune a părţilor.
Astfel, art. 58 alin. 4 din Legea Medierii dispune că – în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de forma prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.
Ori de câte ori medierea are loc în timpul unui proces judiciar, acordul de mediere se va prezenta instanţei de judecată care va lua act de acord şi va pronunţa o hotărâre în baza acordului de mediere. Astfel, art. 63 alin. (1) din Legea Medierii dispune că – în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.
Aşadar, acordul de mediere este un contract între părţi, în care acestea se obligă reciproc să dea, să facă sau să nu facă ceva. Contractul este încheiat din momentul înţelegerii stabilite de ambele părţi, simpla manifestare de voinţă în sensul contractării soluţiei stabilite la finalul procesului de mediere fiind de ajuns pentru încheierea contractului sub titlu de acord de mediere. Contractul dintre părţi se consideră a fi încheiat în momentul stabilirii şi acceptării celor mai bune opţiuni ale ambelor părţi.
Acordul de mediere poate fi redactat ori poate sa rămână un contract verbal.
În cazul în care se redactează, acordul semnat de părţi poate rămâne înscris sub semnătură privată ori poate fi autentificat la notarul public, ori încuviinţat de către instanţa de judecată. Când în acord se transferă drepturi de proprietate asupra unor imobile ori alte drepturi reale, cauze şi partaje succesorale, autentificarea ori încuviinţarea este obligatorie, sub sancţiunea nulităţii absolute a acordului de mediere.
Un acord de mediere autentificat ori încuviinţat are putere de titlu executoriu.
Acordul de mediere agreat şi semnat de către părţi le obligă pe acestea la respectarea lui, la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate. Nerespectarea acordului de mediere atrage răspunderea contractuală, partea care se consideră vătămată putând cere daune-interese în condiţiile dreptului comun în materie.
Sursa : Dorin ILIE
Mediator http://www.juridice.ro/248615/acordul-de-mediere.html
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013
