Anual, instanţele de judecată din România se confruntă cu peste trei milioane de dosare, aproximativ o treime dintre ele rămânând restanţă de la an la an. Pentru o degrevare a acestei suprasolicitări judiciare, din 15 februarie 2013, justiţiabilii sunt obligaţi să meargă la mediator pentru o informare gratuită despre această procedură, înainte de a deschide un proces în anumite domenii. Este evident că o parte din cetăţenii care participă la aceste şedinţe de informare vor alege să-şi soluţioneze conflictele prin mediere şi, astfel, se va reduce implicit numărul de dosare de pe rolul instanţelor de judecată.
Obligatorie nu este medierea propriu-zisă, ci informarea despre avantajele pe care le aduce aceasta: şansa de reducere a numărului de dosare la instanţă, a cheltuielilor judiciare (inclusiv cele cu onorariile avocaţilor), posibilitatea de reducere semnificativă a timpului pierdut la procese (care durează, uneori, ani de zile). Mai mult, un proces public poate fi înlocuit cu medierea într-un cadru confidenţial, având sprijinul unui mediator imparţial, cu soluţii avantajoase pentru toate părţile aflate în litigiu, alese chiar de către părţi şi nu impuse de o instanţă.
Dacă decizia unei instanţe judecătoreşti este ori albă, ori neagră, dintr-o mediere pot câştiga toţi cei în litigiu. E ca la judecata înţeleptului Solomon: „Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”.
În final, medierea este şi rămâne o procedură voluntară. Dar trebuie să cântăreşti bine totul. Pentru că dacă ai ales medierea şi nu respecţi cele stabilite în final, o să ai ce regreta.
Despre toate aceste aspecte, şi nu numai, am stat de vorbă cu preşedintele Asociaţiei Mediatorilor Galaţi, Constantin Asofronie.
Cine merge la mediere?
„De la 15 februarie, înainte de deschiderea unui proces în anumite domenii înscrise în Codul de Procedură Civilă şi în Legea medierii, este obligatorie prezentarea la un mediator, pentru informare despre avantajele şi procedura medierii. Sancţiunea pentru nerespectarea acestei obligativităţi a fost amânată cu şase luni şi va intra în vigoare de la 1 august, dată de la care, fără informarea prealabilă, nu va fi permisă deschiderea unui proces şi acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Domeniile în cauză, prevăzute la art. 60 indice 1 din Legea medierii nr. 192/2006 modificată anul trecut prin legea nr. 115/2012 şi apoi prin OUG nr. 90/2012, se refereau la: litigii civile, în special acţiunile privind dreptul de proprietate (revendicarea, partajul succesoral, uzucapiunea, litigii de vecinătate etc.), litigii comerciale, litigii între profesionişti, în cazul malpraxisului, în materia protecţiei consumatorului, precum şi în materie penală, în cazul infracţiunilor la care răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor. În materie penală, victima nu este obligată să vină la informare împreună cu infractorul şi nu există o sancţiune pentru neprezentarea părţilor la informare. Mai mult, atât în cauzele civile, cât şi în cele penale, medierea nu este obligatorie pentru părţi, acestea sunt singurele care decid dacă aleg procedura medierii sau nu.
După ce părţile sunt informate de către mediator asupra avantajelor ca timp şi ca bani, în locul unor termene de ani de zile, în locul citaţiilor la serviciu, a plăţii unor avocaţi, e preferabil să ajungi la înţelegere. Pentru că, în instanţă, totdeauna câştigă o singură parte. La mediere pot câştiga ambele părţi: eu îţi dau ceva în compensaţie, tu îmi dai ce vreau eu, ca un drept al meu, evit să ajung în presă şi să mă expun în public.
În materie de familie şi în materie comercială, medierea s-a dezvoltat foarte mult în SUA şi în ţările din Vest. 80% la sută din cazurile comerciale din America se rezolvă numai prin mediere şi prin avocaţi, fără ca măcar părţile să fie prezente”, spune Constantin Asofronie.
La final, medierea se materializează într-un înscris sub semnătură privată cu valoare de contract civil între părţi. Înscrisul poate ajunge apoi la un notar, pentru autentificare, şi apoi la judecător, care dă o hotărâre la un singur termen, de regulă scurt. Termenul de pronunţare a instanţei poate fi de până la trei luni pentru cazuri mai complicate, în care trebuie aşteptat, de exemplu, rezultatul unei anchete sociale, sau poate fi mai mic de o lună, când e vorba de lucruri mai simple sau litigii comerciale.
Mediere chiar şi după viol
O mediere profesionistă, în care victima să fie ferită de orice presiuni ulterioare, se poate face chiar şi după un caz de viol. Nici nu e obligatoriu ca victima să mai stea faţă în faţă cu atacatorul.
„De fapt noile prevederi ale Legii 115/2012 si OUG 90/2012 se aplică în general infracţiunilor din gama celor la care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, ele nu s-au inventat pentru viol. Deci, chestiunea este de fapt în Codul Penal, nu în legislaţia medierii, rezultă că dacă s-ar dori eliminarea din Codul Penal, automat s-ar elimina şi infracţiunea de viol de la mediere.
Într-o statistică pe 2000-2005, cam 83% din reclamaţiile de viol urmăreau un interes, sau victimele voiau să se căsătorească cu persoana respectivă. Au rămas cam 20% cazurile de psihopaţi, de răzbunători, de violatori cu probleme, şi acolo nici nu poţi să mai discuţi de mediere, pentru că întotdeauna o victimă traumatizată va urmări pedepsirea atacatorului. Dar dacă în celelalte cazuri victima vrea să ajungă la o înţelegere, trebuie să-i fie dată posibilitatea asta. Numai că nu trebuie să fie alte ameninţări în spate, pentru că în anumite medii, victimele au fost presate să ajungă la acele înţelegeri. La sediul nostru de pe Nae Leonard avem si o doamnă doctor psiholog, care ne dă consultanţă în astfel de cazuri, ne ajută în calitate de expert, ca şi în cazurile de divorţ”.
Te mai poţi răzgândi după mediere?
„Te poţi răzgândi, dar trebuie să suporţi consecinţele, pentru că aceasta are valoarea unui contract între părţi. Rişti să te dea în judecată celălalt ca să obţină daune sau executarea contractului. Şi nu s-ar da decât un termen foarte scurt, pentru că, ieşind de la instanţă, contractul e învestit cu formulă executorie. Iar neexecutarea hotărârii judecătoreşti se poate numi şi infracţiune. În comerţ nu e infracţiune, ci suporţi nişte penalităţi. Dar în domeniul familiei, nerespectarea unor clauze, de la întreţinere copii sau împărţirea casei cu tulburare de posesie – toate sunt infracţiuni. Astfel, îţi agravezi situaţia când ajungi la o instanţă”.
Cine sunt mediatorii?
„Mediatorii sunt persoane cu studii superioare, care au urmat un curs de mediere de minim 80 de ore, apoi au susţinut un examen de autorizare din partea Consiliului de Mediere (autoritatea în domeniu). Apoi, de regulă, se lucrează sub tutela unor mediatori mai experimentaţi, mai ales în cazul colegilor care nu sunt jurişti. După autorizare, e necesară o pregătire continuă, sub forma unor cursuri de specializare, în primul rând în domeniul juridic pentru cei care nu sunt jurişti, şi de aprofundare pe anumite domenii pentru jurişti”, spune preşedintele Asociaţiei Mediatorilor Galaţi.
La nivel naţional sunt mai multe asociaţii de mediatori, iar la Galaţi sunt patru, din care una e inactivă.
„Listele cu mediatorii gălăţeni pot fi găsite pe tabloul de la instanţa de judecată, din Monitorul Oficial, pe site-ul Consiliului de Mediere (www.cmediere.ro), pe pliante, afişe, pe liste de informare care se dau la şefii de instanţe. Sunt cam 300 de mediatori în Galaţi, din care 126 activi la ora asta.
Juriştii sau avocaţii care sunt şi mediatori nu pot avea decât o singură calitate într-un caz, pot fi doar mediatori, sau doar avocaţi, în niciun caz şi una şi alta”.
Cât costă medierea?
„Medierea poate dura una, două sau chiar şi trei şedinţe, de la minim o oră fiecare, până la 3-4 ore, pentru că sunt şi acte.
Tariful diferă în funcţie de complexitate şi poate fi de la 100-200 de lei, până la peste 1.000 de lei. Părţile pot plăti amândouă, sau doar o singură parte, în compensaţie cu altceva.
Trebuie să menţionez că, până în vară, taxa de timbru la imobile se returna în toate cazurile care se făcuse mediere, dar s-a ajuns la concluzia că unii au început să fraudeze statul, adică au iscat un conflict din senin doar ca să ajungă la mediere. Acum, taxa de timbru la imobile se plăteşte indiferent unde se rezolvă litigiul, la instanţă, la mediator sau la notar”.
Curtea de Apel Galaţi, fruntaşă la medieri
„În circumscripţia sa, pe judeţele Vrancea, Galaţi şi Brăila, Curtea de Apel Galaţi este fruntaşă pe ţară la acorduri de mediere încuviinţate prin instanţă, cu peste 400 de cazuri în 2012. Sunt alte judeţe care nu au avut nici măcar 20-30 de astfel de cazuri. Cam jumătate dintre acestea sunt ale unor colegi care s-au axat mai mult pe litigiile dintre asociaţiile de proprietari şi cei doi mari furnizori de utilităţi: Apaterm şi Apă Canal.
La Apaterm sunt nişte litigii mai complexe, unde cele mai indicate medieri au fost între asociaţie şi proprietar. În trioul Apaterm-asociaţie-proprietar nu au fost prea eficiente. Puţinele contracte care sunt făcute cu beneficiarii persoane fizice au avut parte de mediere, dar cele mai multe au fost cele prin asociaţie. Şi atunci când lumea a aşteptat ca, prin legea iniţiată de dl Ciucă, să se şteargă penalităţile, iar lucrul acesta nu s-a întâmplat, a fost o presiune foarte mare să se ajungă la nişte înţelegeri, ca să nu falimenteze Apatermul. Iar colegii mei mediatori au folosit acest val al presiunilor care au venit din partea tuturor (administraţie locală, Apaterm, asociaţii).
Se poate negocia cu statul?
„Cu instituţiile publice nu se pot face medieri, pentru că acestea au nişte proceduri clare care nu dau posibilitatea instituţiei să negocieze ceva cu unul, altceva cu altul. Pe când un contract de muncă cu un privat poţi să-l mai negociezi: îi mai dau o compensaţie salariatului, sting litigiul, îi fac lichidarea şi pleacă. Ia şi el nişte bani, nici eu, ca firmă, nu sunt dat în judecată. La stat nu ai ce negocia, îi dai sau nu-i dai. E de aşteptat Codul de procedură administrativă care s-a tot promis şi care ar mai uşura şi el instanţa: vreo 20% din cazuri sunt pe secţiile de contencios administrativ şi fiscal (taxe, impozite, amenzi). Aici nu ai ce negocia, plăteşti sau nu plăteşti, şi asta numai instanţa poate decide.
Situaţia e mult mai proastă în mediul penal: loviri, distrugere, vătămare corporală din culpă (mai nou), accidente auto – la toate, părţile se pot înţelege. Însă recomandarea de la poliţie şi de la parchet lasă de dorit. Poliţia ar închide dosarul respectiv mai repede: poliţistul se duce la procuror, acesta îi aprobă un referat prin care se ia act de retragerea plângerii prealabile şi s-a terminat. Succesul unui dosar este să-l rezolvi, să se recunoască o faptă, să se facă o reparaţie dacă este necesară acolo unde este posibil.
http://www.presagalati.ro/la-mediator-birjar/28572.html#comment-2731
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013