Press "Enter" to skip to content

Conflictele şi medierea acestora

M P 0

Dacă cu câteva zile în urmă făceam puţin haz pe marginea temei “Vorbim despre mediere?”(nu asupra ei, ci pornind de la ea), astăzi mi-am propus să abordez dintr-o altă perspectivă subiectul lansat de BlogalInitiative.ro. Pentru că este interesant şi merită şi puţină seriozitate din partea mea. :)

Medierea – modalitate de soluţionare pe cale amiabilă a conflictelor

Ca să vorbeşti despre mediere, trebuie să înţelegi întâi ce este conflictul, acesta fiind obiectul de activitate al procedurii de mediereConform lui Friedrich Glasl (specialist în domeniul dezvoltării organizaționale), “conflictele ne influenţează capacitatea de percepţie şi gândirea, în asemenea măsură încât, pe parcursul evenimentelor nu mai reuşim să vedem lucrurile în jurul nostru aşa cum sunt ele de fapt.” Iată de ce, adesea este nevoie de o terţă persoană care să medieze / aplaneze / să ajute la soluţionarea unui conflict.

Conflictele se manifestă atât pe plan intern cât şi extern, pe plan individual dar şi colectiv (între indivizi, între indivizi şi grupuri, între grupuri). La fel, consecinţele pot fi de natura multiplă – psihologice, materiale, financiare, sociale. Să ne imaginăm, spre exemplu, cazul adolescentelor şi tinerelor ale căror credinţe şi valori interne privind imaginea de sine sunt confruntate cu cele externe, acel mult prea răspândit standard “90-60-90″, şi consecinţele psihosomatice care rezultă din aceasta (depresia, devalorizarea propriei persoane, bulimia, anorexia). Iar aceste consecinţe nu afectează doar persoana respectivă, ele au efecte negative şi asupra mediul ei social (familie, prieteni).

Realitatea este prea complexă pentru ca o persoană ori un grup să îi poată surprinde toate aspectele, prin urmare apariţia neînţelegerilor, divergenţelor, este inerentă. Competiţia pentru resurse, informaţii, poziţii sociale, etc. conduce la conflicte de mai mică sau mai mare amploare.

Conflictele pot fi soluţionate fie individual, fie prin implicarea unei terţe persoane / instanţe. Dacă părţile implicate sunt incapabile să rezolve problema prin resurse proprii, acestea au posibilitatea de a apela la instanţe judecătoreşti. Evident, mă refer aici la conflicte pentru care o instanţă judecătorească are competenţa necesară de a interveni în problema respectivă (divorţuri, partaje, litigii de muncă, civile, etc.). Însă, până la a apela la acest demers, mare consumator de timp şi bani, se recomandă apelarea la un mediator.

În România, Legea nr. 192/2006 reglementează activitatea de mediere şi organizarea profesiei de mediator. Potrivit acestei legi, medierea reprezintă “o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.”

Principalele avantaje ale procedurii de mediere se referă la economia de timp şi bani, în comparaţie cu procedura clasică de judecare în instanţă a conflictului. Aceasta fără a mai menţiona şi disconfortul psihic pricinuit de un proces de judecată (stresul, sentimentul de ruşine faţă de cunoscuţi, efectele negative asupra copiilor acolo unde este cazul, etc.). Medierea presupune şi o sedinţă prealabilă de informare, gratuită, prin care părţile implicate sunt informate asupra costurilor şi beneficiilor celor două modalităţi avute la dispoziţie – mediere ori judecată.

Cei interesaţi de această procedură pot afla detalii despre avantajele şi dezavantalele medierii, despre clauzele care pot fi soluţionate prin această procedură iar de pe site-ul Consiliului de Mediere (www.c-mediere.ro) pot afla lista mediatorilor autorizaţi din România.

Conform aceleiaşi reglementări legislative, orice persoană care are capacitate deplină de exerciţiu şi care are studii superioare, poate deveni mediator. Consider însă ca un bun mediator ar trebui să aibă cunoştinţe teoretice şi practice, precum şi capacitati psihologice, care să îi permită să desfăşoare cu succes această profesie. Este nevoie de cunoştinţe vaste în domeniul de mediere, pe de o parte, iar mediatorul trebuie să de-a dovadă şi de bune abilităţi psihologice (extraversiune, empatie, obiectivitate, etc.), pe de alta parte. Un bun mediator trebuie să ajute părţile implicate să găsească singure soluţia optimă pentru  stingerea conflictului.

sursa:http://mokudozen.wordpress.com/2014/02/08/despre-conflicte-si-medierea-acestora/

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014

(Visited 33 times, 1 visits today)

Comments are closed.