Noua ordonanță de urgență privind legea medierii a adus această problemă în atenția opiniei publice feministe. Opuși de principiu medierii în cazul de viol (pentru că agresorul scapă) mai mulți feminiști și feministe s-au îngrijorat cu atât mai mult văzând că informarea despre mediere ar putea fi obligatorie. Pe de altă parte declarațiile Consiliului de Mediere nu au făcut nimic pentru a liniști aceste temeri. Dimpotrivă, prin lipsa lor de sensibilitate au îngrijorat și persoane care, precum subsemnatul, nu simpatizează neapărat cu feminismul militant.
În dezbaterea noastră punctul de vedere feminist a fost reprezentat de Tudorina Mihai– găsiți un articol reprezentativ pentru poziția ei aici. Laura Ștefănuț în schimb crede că medierea este oportună întrucât măcar oferă un cadru mai sigur pentru un proces care se desfășura informal și până acum. Cristi Danileț mai vechi promotor al medierii în sistemul juridic susține că totul este o mare neînțelegere alimentată de o confuzie procedurală.
Nu am prescurtat agresiv textul dezbaterii, argumentele juridice nefiind punctul tare al zonei mele de competență. În schimb mi s-a părut util să creez un rezumat. Iată-l:
Înainte de medierea formală (2008+) a existat medierea informală (Danileț, Ștefănuț): dacă victima era recompensată cumva de agresor ea își putea retrage plângerea iar acțiunea înceta. Domnul Danileț a fost chiar insistent în a sublinia că aceste reguli datează din… 1968. În cazul specific al violului, (1) medierea este facultativă dar (2) informarea este obligatorie. Totuși (3) această obligație nu are și o sancțiune corespunzătoare care să o acompanieze (Danileț) și, în același timp, (4) acțiunea victimei nu va putea fi respinsă pe motive procedurale dacă refuză informarea (Danileț, confirmare explicită după dezbatere). Problema apare în momentul în care ne gândim cum este tratată victima pe culoarele Justiției. Aici participanții au căzut cu toții de acord că sistemul nu este pregătit să trateze victimele în mod protector și decent. Nu doar în mediere ci și în procedura curentă.
Avem, deci, o problemă. Cum procedăm? Cristi Danileț, Laura Ștefănuț și (ultimul pe listă) eu am susținut, cu grade diferite de entuziasm, că nu Legea Medierii trebuie modificată în primul rând ci corpul mediatorilor pregătit și monitorizat. Tudorina Mihai, în schimb, crede că nu este nevoie, într-un lanț procedural care deja defavorizează victima, să mai adăugăm încă o verigă de aceeași calitate discutabilă.
*
Andrei Tiut: Mulțumesc tuturor de participare. Să vorbim întâi despre utilitatea medierii în cazurile de viol, fără a intra în detaliile legii. Au existat voci care sugerează că numărul violurilor ar putea crește dacă violatorul „scapă basma curată”. Domule Danileț, dacă cunoașteți, care sunt statisticile și analizele care au luate în considerare de inițiatorii legii?
Cristi Danileț: Cred că suntem cu toții într-o mare eroare. Infracțiunea de viol și medierea nu au legătură în așa mare măsură pe cât se lasă a se înțelege.
Cu alte cuvinte, legea medierii introdusă în 2006, în vigoare din 2008, modificată de trei ori până acum nu aduce nimic nou substanței infracțiunii sau procedurii acesteia.
Să mă explic: în codul penal sunt mai multe infracțiuni, unele care se urmăresc din oficiu (adică imediat ce organul judiciar afla de comiterea lor) și unele la plângerea prealabilă a victimei (adică în lipsa plângerii organul judiciar nu poate face nimic). E ok până aici?
Tudorina Mihai: Da. Violul face parte din infracțiunile în care retragerea plângerii sau împăcarea părților conduce la ne-urmărirea penală
Cristi Danileț: Violul în forma din art. 197 alin 1, adică infracțiunea de viol în forma simplă, poate fi cercetat și sancționat doar dacă e formulata și menținută plângerea prealabilă. Dacă nu există sau e retrasă, organele judiciare nu pot face nimic sau trebuie să se oprească. Am fost clar până aici?
Ei, această reglementare exista în Codul penal din anul…1968.
Și până acum victimele unor astfel de infracțiuni alegeau, în loc de proces, să nu depună plângere, sau dacă au depus-o să și-o retragă. Unele se căsătoreau cu autorii, alții primeau niște bani probabil.
Aceste înțelegeri aveau loc în afara ochilor polițiștilor, sau procurorilor, sau judecătorilor. Uneori de rușine, alteori de presiune.
Tudorina Mihai: Da, este normal că o victimă să poată avea posibilitatea de a-și retrage plângerea dacă, indiferent de motive (emoțional, inclusiv presiuni din partea familiei). Nu ar fi corect să fie târâtă în proces dacă nu vrea asta.
Cristi Danileț: Acum, noua lege a medierii spune că astfel de înțelegeri, dacă au loc, se pot face cu intermedierea unui mediator. Deci nimic nu e obligatoriu.
Laura Ștefănuț: Cei care susțin că va crește numărul violurilor ca urmare a introducerii medierii fac două erori esențiale: în primul rând și până acum exista posibilitatea retragerii plângerii penale, iar acesta se întâmpla des prin înțelegerea informală intre părți. Pe de altă parte, violul nu este o acțiune chiar atât de rațională, încât făptuitorul să premediteze asta, acum, că există medierea.
Tudorina Mihai: Legea Medierii prevede obligativitatea ședinței de informare asupra „avantajelor medierii”. Orice victimă a unui abuz sexual va trebui să ia în considerare împăcarea cu agresorul prin invitarea la o asemenea ședință. Acesta este un semnal de permisivitate pe care Statul îl dă în legătură cu o infracțiune gravă.
Cristi Danileț: 1. Violul este o infracțiune gravă: se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
2. Acțiunea penală pentru infracțiunea de viol se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
3. Dacă victima nu depune plângerea prealabilă sau dacă și-o retrage, organele judiciare nu pot instrumenta cazul.
Tudorina Mihai: Da, corect.
Laura Ștefănuț: OK, cunoșteam.
Cristi Danileț: 4. Medierea în România nu este obligatorie nici în civil, nici în penal.
5. de la 1 febr intervine obligativitatea informării despre avantajele medierii în anumite tipuri de cauze.
Andrei Tiut: Aici este partea contestată.
Cristi Danileț: 6. Printre acestea, în penal, sunt și cele la plângere prealabilă
Acest lucru se prevede expres prin Legea 115/2012.
7. În dec a apărut OUG 90/2012 care prevede o sancțiune pentru neîndeplinirea obligației de informare, dar numai în CIVIL!!! Aceasta OUG va intra în vig la 1 febr.2013
Laura Ștefănuț: La plângere prealabilă? Adică? Care este situația în cazul violului?
Cristi Danileț: vezi pct.2.
Tudorina Mihai: Da, știm deja aceste lucruri. Problema este că violul reprezintă o infracțiune la care victima se confruntă de multe ori cu piedici și presiuni în a raporta ceea ce i s-a întâmplat, începând de la a spune familiei, de a vorbi cu poliția, IML și până a ajunge cu plângerea în instanță. Introducând și această ședință de informare OBLIGATORIE, nu faceți decât să puneți o presiune în plus, în loc să găsiți mijloace de ajuta victima să meargă cu plângerea până în fața judecătorului și a sancționa agresorul. Înțelegeți problema?
Andrei Tiut: înțeleg că informarea este obligatorie doar în civil corect?
Cristi Danileț: Tudorina. Nu înțeleg problema
Laura Ștefănuț: De acord cu Tudorina, violul este deja prin excelență încălcarea voinței personale și un dezechilibru de putere pe care îl accentuați cu această ședință de informare obligatorie.
Cristi Danileț: Andrei: numai în civil există sancțiune. Ce e obligatoriu dar fără sancțiune devine… neobligatoriu.
Andrei Tiut: Eu sunt mulțumit cu acest răspuns.
Laura Ștefănuț: A, ok, deci nu este obligatorie ședința de informare.
Tudorina Mihai: Ba da, este.
Tudorina Mihai: (1^2) Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materie prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f).” – asta spune OUG90/2012
Cristi Danileț: Corect, Tudorina
Laura Ștefănuț: Dl Danileț, eu acuzam doar legea în cazul în care impunea victimei să treacă printr-o ședință de informare.
Cristi Danileț: Numai că violul este la art 60 ind 1 alin 1 lit g!!!
Ai citit lit g modificată prin OUG 90?
Tudorina Mihai: În care se spune că dacă victima refuză ședința de informare împreună cu agresorul atunci ședința va avea loc separat?
Laura Ștefănuț: D-le Danileț, eu voiam să-mi confirmați că nu este obligatorie ședința de info în caz de viol fiindcă sunt voci relevante care spun opusul.
Tudorina Mihai: g) în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea parților înlătura răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprima consimțământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuza să participe împreună cu făptuitorul, ședința de informare se desfășoară separat.”
Cristi Danileț: corect.
Laura Ștefănuț: eu am citit legea și sunt de părere că nici ședința nici medierea nu sunt obligatorii în caz de viol. Dacă dl Danileț confirma, chiar nu mai are sens acest “ba da ba nu”,
Andrei Tiut: Tind să fiu de acord.
Cristi Danileț: Medierea nu e oblig în România ÎN NICIUN CAZ
Tudorina Mihai: Deci? Despre ce vorbim? Aici se spune că ședința se desfășoară oricum. În plus, foarte mulți mediatori cu care am discutat sunt de aceeași părere.
Andrei Tiut: Aș rezuma poziția Consiliului de Mediere astfel: informarea este obligatorie, nu există sancțiune explicită, dar instanțele AR PUTEA decide o sancțiune.
Cristi Danileț: numai informarea e obligatorie ÎN ANUMITE CAZURI, inclusiv la viol. Atenție, nu e vorba de ce se întâmplă la instanțe, cazul nu e acolo încă. CI numai la polițist/procuror.
Laura Ștefănuț: D-le Danileț, dar nu credeți că faptul că cei de la Consiliul de Mediere (prin vocea unei avocate) susțin obligativitatea ședinței de informare în caz de viol va crea… harababură? Credeți că afirmația lor se bazează pe o interpretabilitate a legii sau are alte motive?
Andrei Tiut: Susțin această întrebare.
Cristi Danileț: Numai puțin. Să presupunem ca informarea pentru viol ar fi obligatorie. cu ce și pe cine deranjează? Ca să înțeleg problema.
Andrei Tiut: Pe mai multe feministe, și înțeleg punctul lor de vedere.
Cristi Danileț: Dar și bărbații pot fi violați. Avem cazuri!!!
Andrei Tiut: Bărbații nu se gândesc însă la asta.
Tudorina Mihai: În al doilea rând, obligatorie sau nu, pentru mine este o problemă în faptul că o victimă a violului este întrebată înaintea procesului dacă nu ar dori să ia în considerare o mediere (adică în mod activ este îndemnată să se împace cu agresorul). Medierea nu este ceva la care victima să apeleze dacă vrea, ea îi este vârâtă în cap la tribunal, pe toate căile observ, iar ea trebuie să decidă dacă vrea sau nu acele ședințe. Această birocratizare va descuraja și mai mult victimele.
Cristi Danileț: Eu cred că dintr-o eroare de interpretare a unei proceduri am ajuns să infamăm artificial lucrurile.
Laura Ștefănuț: Dacă e vorba de o informare de către un mediator, ar fi o problemă. Are loc o nouă procedura prin care se explica avantajele medierii, deci e mai mult decât o simplă informare.
Andrei Tiut: Problema este că se aplică o (posibilă) presiune asupra unei persoane fragile. Adică mediatorul de fapt vinde marfa proprie, ca să fiu cinic.
Cristi Danileț: Credeți că e mai bine că victima să povestească în plângere ce a pățit, apoi la polițist în cadrul audierii, apoi să repete la procuror, apoi în fața primei instante, apoi în instanță de recurs????
Tudorina Mihai: Da, o persoană care are deja o vulnerabilitate mare, care a trecut printr-o traumă și care în loc să fie ajutată să meargă până la capăt în justiție pentru a cere dreptate, i se presară în cale încă o piedică.
Cristi Danileț: Nu credeți că e mai bine să fie cât mai puțin audiată pe problemă ei? Ca procesul să fie cât mai nepublic? Ca ea să fie mai ocrotită?
Tudorina, care e piedica? Că eu nu înțeleg? Psihologică, procedurală???
Laura Ștefănuț: Tudorina și Cristi, victima putea negocia și înainte, fără mediator. E mai bine să se facă acest lucru într-un cadru organizat.
Cristi Danileț: Așa e.
Laura Ștefănuț: Cred că excluderea variantei medierii e la fel de rea ca obligativitatea acesteia – încalcă voința victimei. Dacă aceasta vrea mediere, de ce să nu îi oferim posibilitatea de a face asta?
Cristi Danileț: Legea medierii în vigoare din 2008 prevede această POSIBILITATE.
Laura Ștefănuț: Da
Cristi Danileț: Informarea pentru medierii, introdusa recent, e OBLIGATORIU de parcurs în anumite cazuri, deci și pentru viol. Dacă victima vrea de fața cu autorul bine, dacă vrea separat bine. Dar după informare ea alege dacă INTRĂ în mediere sau merge MAI DEPARTE cu procesul. Oricum, în timpul procesului, până în faza de recurs, se poate răzgândi și retrage oricând plângerea.
Laura Ștefănuț: Victimele unui viol devin un soi de paria în comunității, ceea ce le descurajează de multe ori să depună plângere și să treacă printr-un proces public. Chiar dacă o fac, condamnarea agresorului nu este o certitudine. Dacă au opțiunea medierii pot confrunta agresorul fără că trauma lor să fie făcută publică și în condițiile în care agresorul își recunoaște vina. Unele studii (desigur, nu e vorba de studii realizate în România) arată că reintegrarea socială a victimele este mai ușoară după parcurgerea medierii decât a unor procese tradiționale.
Tudorina Mihai: Medierea este o formă care îl avantajează clar pe agresor pentru că are șansa să scape de pedeapsă (în schimbul banilor de exemplu). Consider că avantajul unei medieri într-un spațiu “ocrotitor” nu are temei în condițiile în care vine la pachet cu ne-sancționarea violatorului. Cum ar arăta o medierea încheiată cu “succes”? O mediere în care părțile se împacă – agresorul scapă de închisoare, victima primește bani (și poate din confruntarea cu agresorul se poate stabiliza emoțional sau poate nu, din contră, mediatorii nu sunt psihologi, ei pot traumatiza și mai mult punând victima să retrăiască abuzul).
Andrei Tiut: Cred că medierea trebuie să fie pentru victimă. Dacă în secundar câștiga și agresorul mi se pare mai puțin important.
Cristi Danileț: Așa este și acum, Tudorina.
Laura Ștefănuț: Sunt studii care arată ca medierea e mai bună și pentru victimă decât un proces tradițional: se reintegrează social mai repede, scapă de publicitatea care o face să devină un paria (victimele violului nu-s privite prea bine).
Tudorina Mihai: Legea Medierii încurajează clar această practică.
Cristi Danileț: De ani de zile e așa în România. Victima își poate retrage plângerea. Am prins niște ani când numai căsătoria îl scapă e pedeapsa pe autor. Au fost cazuri când cei doi se căsătoreau și gata. Tudorina, ești în eroare de procedură. Tu discuți de fond, de fapt.
Andrei Tiut: Pe de altă parte Tudorina ridica o problemă corectă: mediatorii nu sunt psihologi. Oare nu ar fi util ca în faza de mediere sau în fața procurorului victima să fie asistată psihologic? Pun această întrebare pentru că ca dl. Danileț a invocat și duritatea procedurii normale.
Cristi Danileț: Deja discutam despre altceva. Asta e adevărata problemă: prima audiere să fie cu psiholog, să fie filmată și apoi să se vizualizeze casetă la procuror și la instanță, fără să mai traumatizăm victima la audieri și re-audieri.
Laura Ștefănuț: D-le Danileț, dar nu credeți că ar fi trebuit ca legea să prevadă pedepse mai dure (cu închisoare) pentru recidiva după mediere? Îmi dau seama că asta ar fi dificil din punct e vedere procedural, dar am înțeles că se practica în unele state.
Cristi Danileț: Dacă victima își retrage plângerea, în urma medierii sau indiferent de ea, autorul scapă cu totul, nu se trece în cazier nimic. Deci dacă comite o nouă fapta, el este „curat”.
Tudorina Mihai: Dvs. știți ce concepții au mediatorii despre agresiunile sexuale? Am avut ocazia să stau de vorbă cu dl. Pepi Mustățeanu și am rămas șocată. Spunea că medierea este foarte bună atunci când soțul își violează soția de exemplu pentru că evită destrămarea familiei. Astfel de oameni pretind că vor media imparțial, că nu vor pune presiuni suplimentare asupra victimei, începând de la „inocenta” ședință de informare? Eu cred că acea ședință de informare pe care o aduce nouă Lege a Medierii este extrem de nocivă și va duce la un număr și mai mic de violuri sancționate în justiție și la un număr și mai mic de violatori care ajung să plătească cu închisoarea pentru faptele lor.
Andrei Tiut: Și preferi că victima să fie asistata de psiholog (gratuit) să să omorâm medierea?
Laura Ștefănuț: Cum pot exista mediatori proști pot exista și doctori proști dar nu interzicem medicina!
Cristi Danileț: Informarea e obligatorie pentru viol, nu trebuie ca cei doi să fie față în față, victima alege dacă intră apoi în mediere sau nu. Dacă intră în mediere și are succes, își retrage plângerea. Dacă nu are succes, continuă procesul. Oricum pe timpul procesului victima poate să stopeze totul prin retragerea plângerii, lucru posibil în România din 1968 încoace.
Cristi Danileț: Cu alte cuvinte:
cu sau fără mediere,
cu sau fără informarea obligatorie pentru mediere,
victima este liberă să decidă dacă merge cu procesul mai departe sau nu.
Așa e de jumătate de secol.
Și e normal să fie așa.
Andrei Tiut: Toate întrebările mele au fost deja puse – în general de către fete. Dacă doriți să vă adresați câte o întrebare reciproc.
Cristi Danileț: Problema e de asistență a victimei violului, sau de audiere repetată e ei fără psiholog etc. Dar asta nu are legătură cu recentele modificări. Regret că s-a inflamat spațiul public artificial.
Tudorina Mihai: Inclusiv posibilitatea ca o infracțiune atât de gravă precum violul să fie mediată mi se pare inadmisibilă și ar trebui să dispară. Statul nu se poate face complice la scăparea violatorilor de pedeapsă.
Cristi Danileț: Tudorina, am cunoscut pe cineva, victima a unei tentative de viol, care a fost convinsă până la urmă de o rudă să depună plângere. A scris povestea, s-a dus la poliție și la registratură i s-a dat hârtia înapoi spunându-i-se „D-șoară, să fim serioși. Dacă ăla ar fi vrut să vă violeze ar fi reușit”.
Laura Ștefănuț: Tudorina, adică tu preferi să încalci voința unei femei (care vrea mediere) în numele unui ideal cum că statul trebuie să-i pedepsească într-un anume fel pe agresori?
Cristi Danileț: Deci, problema reală este „cum tratez un caz de viol”. Știți că nu avem standarde, norme în acest domeniu???
Tudorina Mihai: Este foarte grav că se întâmplă așa ceva, d-le Danileț, iar noi avem datoria să cerem Statului să ia măsuri în acest sens – de exemplu să facă programe de formare cu polițiști ca să îi învețe cum să trateze cu victimele care au o sensibilitate deosebită urmare a traumei suferite.
Laura Ștefănuț: Nu există un sistem de reabilitare a infractorilor perfect pe lumea asta, câțiva ani la închisoare nu garantează că violatorul se căiește, după cum nici medierea nu o poate face. De asta, deși se pare că recidiva e mai mică în cazul medierii, nu cred că trebuie să avem în vedere situația agresorului, ci în primul rând voința victimei – dacă aceasta vrea mediere în locul unui proces tradițional, atunci mediere să fie!
Cristi Danileț: Polițiștii nu sunt antrenați, psihologii nu intervin, procurorii nu au timp, judecătorii judecă în ședința publică etc. Astea sunt adevăratele probleme.
Tudorina Mihai:… și hodoronc tronc mai introducem și obligativitatea informării asupra medierii – adică informarea aspră posibilității de a o da la pace cu violatorul.
Cristi Danileț: Da, pentru că asta oricum o are. Numai că acum stă de vorbă autorul cu victima între patru pereți și o poate amenința. Acum avem un intermediar specializat.
Cristi Danileț: Dacă există asociații feministe, aș vrea să văd programe dezvoltate cu poliția și mediatorii pentru tratarea cazurilor de viol.
Tudorina Mihai: Nu este vorba de a obliga victima să meargă mai departe pentru binele colectivității – de aceea îi lăsăm posibilitatea de a retrage plângerea – dar trebuie create mecanisme prin care cât mai multe victime să ajungă cu plângerile lor în instanță – consiliere juridică, psihologică, polițiști formați, procurori, etc. Toate acele programe care să ducă la o rată mai mare de raportare a acestui tip de infracțiune și o rată mai mare a plângerilor care ajung în instanță și sunt judecate.
Andrei Tiut: Dacă poate retrage plângerea admitem medierea informală.
Cristi Danileț: @Tudorina Bingo!
Cristi Danileț: @Andrei Da.
Laura Ștefănuț: Tudorina, dar poate ea nu vrea să facă public violul. De ce vrei să îi încălcăm voința?
Tudorina Mihai: Atunci poate ar trebui să i se permită un proces cu ușile închise
Andrei Tiut: Da, ar fi un avantaj.
Laura Ștefănuț: D-le Danileț, ați punctat bine problemele în caz de viol și mă bucur că le admiteți. Ce anume credeți că rămâne nerezolvat după introducerea medierii?
Cristi Danileț: Nu medierea s-a introdus, ci obligativitatea informării pentru mediere.
Cristi Danileț: Victima trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa cuiva specializat: unui asistent, psiholog, mediator, polițist. Dar specializat. Trebuie să știe ce posibilități are. Și apoi să decidă. Sunt împotriva teoriei cum că toate victimele de viol trebuie să facă plângere și toți autorii să răspundă.
Tudorina Mihai: Deci spuneți că nu toți violatorii ar trebui să răspundă pentru faptele lor?
Tudorina Mihai: Eu sunt de acord doar cu faptul că nu toate victimele pot fi obligate să facă plângere, sunt de acord pentru că nu trăim într-o societate ideală, trăim într-o cultură care blamează femeile violate, bagatelizează violurile, se fac tot felul de glume pentru a reduce din gravitatea faptei (i-a plăcut).
Cristi Danileț: Nu orice faptă penală comisă atrage răspunderea autorului. Din varii motive.
Cristi Danileț: De exemplu un minor sub 14 ani care a omorât pe cineva nu va face închisoare. de fapt nu va fi deloc tras la răspundere penală.
Cristi Danileț: De jumătate de secol, la noi dacă victima unui viol nu vrea să deschidă un proces, are această posibilitate. Eu susțin însă ca decizia de a opri să a continua procesul trebuie să o facă în cunoștință de cauză, de aceea e necesară specializarea celor implicați.
Dacă legea e proastă, să o schimbăm. Dar nu e vorba de legea medierii, ci de Codul penal din 1968.
Laura Ștefănuț: Exact, societatea nu este ideală, să faci abstracție de toate motivele care fac o victimă să prefere medierea în loc de proces public e ca și cum ai rezolva o problemă de fizică fără să iei în calcul forța de frecare. În realitate, forța de frecare e esențială – parașutele așa funcționează
Laura Ștefănuț: D-le Danileț, nu poate exista o soluție prin care recidiva unui agresor după ce a fost “iertat” la mediere să fie pedepsită mai aspru?
Cristi Danileț: Nu
Laura Ștefănuț: Care ar fi principalul motiv?
Cristi Danileț: Cel cu privire la care s-a retras plângere nu mai este cercetat, deci procesul nu se finalizează cu o condamnare, deci nu poți spune legal că el e vinovat, deci nu se înscrie nimic în cazier, deci dacă comite o nouă infracțiune el nu e `recidivist`.
Tudorina Mihai: Aș dori o clarificare, medierea se putea face și până acum în cazul violului, vreau să spun pe căi oficiale?
Cristi Danileț: Da, oficial se face din 2008.
Andrei Tiut: Mulțumesc.
Andrei Tiuthttp://civitaspolitics.org/2013/01/28/cateva-nuante-despre-mediere-informare-si-viol/