Legea Medierii permite negocierea unor intelegeri intre faptuitor si victima sa prin intermediul mediatorului, persoana indrituita sa poarte discutii cu aceste persoane pentru a pune capat diferendului dintre ei, diferend generat de fapta penala. In urma medierii penale, posibila si accesata in cele mai multe cazuri la infractiunile contra patrimoniului (furt, inselaciune, distrugere), faptuitorul isi da concursul in repararea pagubei suferite de persoana vatamata. Cu alte cuvinte – din proprie initiativa si nefortat de nimeni – faptuitorul pune la dispozitia persoanei vatamate prejudiciul material si daune morale, in functie de caz si de solicitarile acesteia din urma.
Legea Medierii vine ca o garantie si o siguranta pentru persoana vatamata. Garantie, pentru ca mediatorul este investit cu increderea ei si astfel medierea se poate desfasura doar cu acordul ei dupa ce cunoaste mediatorul, abilitatile lui si efectele medierii cazului respectiv, deci dupa ce mediatorul se face cunoscut in fata ei si ii da explicatiile necesare privind actul de mediere. Astfel, persoana vatamata afla ca are posibilitatea recuperarii prejudiciului in timp record de la inculpat, are posibilitatea solicitarii de daune morale de la acesta, are posibilitatea solicitarii altor pretentii, mediatorul fiind interpusul autorizat de lege sa poarte discutiile si negocierea intelegerii dintre ei. Negocierea intelegerii si termenii finali ai intelegerii nu se rezuma doar la bani. Intelegerea poate contine o iertare pur si simpla, plata prejudiciului material, plata de daune morale, plata prejudiciului material plus daune morale, scuze publice, plata unei sume catre o institutie de caritate, plata unei sume simbolice si publicitatea platii etc.
Dincolo de aceste aspecte obiective, mediatorul are un rol si in latura subiectiva a conflictului generat de fapta penala. Mediatorul are rolul de a lamuri anumite aspecte alte faptei, aspecte ce ii trezesc persoanei vatamate amintiri, nelinisti, stari de angoasa, datorita neclaritatii lor, ori datorita unei interpretari difuze. De exemplu, in cadrul medierii unei inselaciuni, persoana vatamata mi-a spus ca, in timpul cand i se luau banii din casa, inculpatul avea in mana dreapta un servetel si ea nu stia daca in acel servetel avea sau nu un cutit sau un pistol. Acest lucru a trezit in mintea persoanei vatamate o neliniste profunda, se gandea la faptul ca ar fi putut fi victima unei agresiuni sau chiar ucideri, si, la aproximativ un an de la data faptei penale, ea inca avea cosmaruri cu acest incident legat de aceasta nedumerire. Mi-a spus de acest lucru si in sesiunea urmatoare avuta cu inculpatul i-am cerut detalii despre servetel, acesta spunand ca era doar o masura de protectie privind amprentele si ca nu avea nimic in mana, nici cutit, nici pistol, nici alt obiect. I-am transmis persoanei vatamate ca faptuitorul nu avea niciun obiect in mana, ci doar servetelul pentru a nu lasa amprente si ca nu a avut niciodata intentia de a o lovi sau agresa. Lamurirea acestui aspect in mediere a dus la o linistire a persoanei vatamate in aceasta privinta. Personal, consider ca in urma acestei medieri, dupa discutarea si altor aspecte conflictuale, persoana vatamata si-a recuperat din handicapul psihic suferit in urma faptei.
Medierea penala are asadar incidente si interferente atat in latura obiectiva, cat si in latura subiectiva a conflictului.
Cauza conflictului penal are corespondent in fapta insasi, in rezultatul faptei, dar si intr-o eventuala intelegere amiabila a celor implicati. Rezolvarea prin mediere a unei infractiuni tine mult de analiza cauzei. Fie ca vorbim de furturi, inselaciuni, violente, agresiuni domestice etc., toate acestea au un mobil, mobil ce importa foarte mult in analiza situatiei de fapt pentru solutionarea amiabila prin mediere.
Posibilitatea si normalitatea medierii penale survine ca o absoluta nevoie de satisfacere a intereselor persoanei vatamate. Marele interes al persoanelor vatamate este recuperarea prejudiciilor. Daca ai fost inselat cu 3.000 de euro de o firma de turism, se prea poate ca, in principal, sa iti vrei banii inapoi cat mai repede si prea putin te mai intereseaza daca patronul va face puscarie ori societatea respectiva va fi sanctionata penal. Asadar, e normal ca in aceasta calitate de persoana vatamata sa ai posibilitatea sa iti recuperezi cat mai repede prejudiciul. Este normal sa ai posibilitatea clarificarii unor aspecte conflictuale legate de fapta, altfel traiesti cu nelinistea unor chestiuni ce nu vor fi clarificate aproape niciodata. Chestiuni mai private ce nu vor fi trecute in nicio declaratie publica a inculpatului pot fi “culese” de persoana vatamata prin mediator, daca lucrurile in cauza sunt necesare satisfacerii interesului ori curiozitatii persoanei vatamate. O anumita “justificare” a faptei in fata persoanei vatamate aduce si un anumit grad de atenuare a nelinistii si stresului psihologic produs de fapta.
Normalitatea medierii penale vine si din nevoia de exprimare a persoanei vatamate. Discutarea cu mediatorul a conflictului penal, pe cat se doreste de persoana vatamata, vine sa ii reconsolideze increderea in sine, linistea personala, asigurarea ca face un bine, asigurarea ca faptuitorul nu o mai cauta, nu mai are nimic de impartit cu ea, ca isi cere scuze, ca se angajeaza sa nu o mai deranjeze in niciun fel si ca, dupa cateva luni de arest preventiv, se considera reabilitat si doreste sa se reintegreze in societate, la un loc de munca, in familia sa etc.
In definitiv, politicile penale isi doresc reabilitarea faptuitorului, acest lucru inseamna ca statul ii vrea pe acestia incadrati in societate la un loc de munca si eventual intr-o familie, ca celula de baza in organismul social. Tinerea la puscarie pe 5, 10, 20 de ani, dincolo de costurile exorbitante ale statului, ajungand la aprox. 30.000 lei/an/detinut, nu isi are efectul de reabilitare si nici nu se prea justifica in raport cu gravitatea faptei. Daca furi o bicicleta de 500 de lei si stai in puscarie 3 ani, de exemplu, se prea poate ca statul sa cheltuie cu tine 90.000 de lei si tu sa nu te reabilitezi, avand in vedere ca in puscarie nu ai colegi decat cu “studii” similare, experti in furturi, inselaciuni, violuri, agresiuni. Desi reabilitarea este posibila si depinde de foarte multi factori, in cele mai multe cazuri, realitatea ne arata ca cei care ies din detentie comit din noua fapte penale.
Reabilitarea prin acordarea unei a doua sanse oferita de catre persoana vatamata prin intermediul medierii penale se prea poate sa conduca la o asumare si constientizare a faptei penale si a consecintelor sale, o asumare si o constientizare efectiva prin plata prejudiciului catre persoana vatamata ori indestularea oricarei alte pretentii. Acest lucru cumulat deseori cu cateva luni de arest preventiv la unii inculpati ii face sa se apropie de reabilitare.
Intelegerile amiabile cu privire la faptele penale sunt vechi si foarte vechi. In treacat, amintesc Vechiul Testament, unde hotii erau iertati daca inapoiau valoarea bunului furat de 4 ori de 7 ori, in functie de recunoasterea sau nu a faptei.
Normalitatea discutiilor si intelegerilor amiabile intre faptuitor si persoana vatamata vine si din directia aspectelor private – ale relatiilor personale dintre acestia. In multe infractiuni, acestia sunt rude, prieteni, cunoscuti ori vecini. Firescul unui dialog este de la sine inteles in orice tip de conflict, dar mai ales in conflictele penale care au la baza astfel de relatii. Discutarea conflictului de ce ar fi interzisa? Medierea conflictului dintre ei ar duce doar la aplanarea tensiunilor, devoalarea conflictelor mai vechi, prevenirea de alte conflicte ori agresiuni, clarificarea aspectelor tensionate dintre ei cu ajutorul mediatorului. Aceste discutii nu au loc intre ei fara ajutorul mediatorului, acesta fiind cel care sondeaza aceste adancuri ale relatiei dintre cei aflati in conflictul penal. Atributele medierii penale sunt in zona solutionarii de conflicte interrelationale si deci medierea penala vine ca un impuls in reconfortarea persoanelor aflate in conflict si a relatiei dintre ei pe cat posibil. Stim prea bine ca uneori aceasta reconfortare survine pur si simplu in urma recunoasterii unei culpe, asumarii unei fapte, cererii de scuze si iertare, aflarii unui mobil, detectarii unei cauze ori unei idei declansatoare a situatiei.
Conform noii legislatii penale, persoana vatamata are acest drept la un mediator. Dreptul la un mediator pentru persoana vatamata este un drept care ii garanteaza inca o optiune sau posibilitate in satisfacerea intereselor ei, interese ce deriva din fapta penala/sunt determinate de aceasta. Lezarea sau anularea acestui drept ar leza sau ar anula tocmai posibilitatea satisfacerii intereselor persoanei vatamate. Cu alte cuvinte, i s-ar lua din mana persoanei vatamate acest instrument menit sa ii asigure repararea raului facut in timp util si cu costuri reduse substantial.
Instrumentul medierii penale este indispensabil din punctul meu de vedere si vine ca o institutie complementara altor institutii de drept penal si procesual penal. Indispensabil intr-o societate in care libertatea raporturilor umane este drept fundamental si constitutional si nimanui nu ii poate fi ingradita libertatea de a-si recupera pagubele suferite, chiar si cand deriva din fapte penale, atat timp cat metoda de recuperare este legala si autorizata, eleganta si decenta.
Sursa: Dorin Ilie~http://www.juridice.ro/395097/constitutionalitate-si-normalitate-in-medierea-penala.html
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti –
Comments are closed.