Medierea este, după cum se știe, o cale alternativă în soluționarea conflictelor. Alternativă cui? Alternativă justiției. Nevoia unei astfel de alternative este pe deplin justificată. Pe de o parte de numărul din ce în ce mai mare de procese cu care se confruntă sistemul judiciar autohton, iar pe de altă parte, de eficacitatea clară a procesului de mediere în găsirea de soluții pentru părțile aflate in diverse conflicte, eficacitate care ajuta evident la reducerea cazurilor din instanțe.
În sprijinul acestor idei, a fost modificată de curând Legea 192/2006 privind medierea și prin introducerea obligativității informării asupra avantajelor medierii.
În cuvinte simple, în cazurile în care legea nu prevede altfel, părțile aflate în conflict sunt ținute să se informeze, cu ajutorul unui mediator, asupra avantajelor medierii înainte de a ajunge în instanță. Dacă mediatorul este de acord să facă informarea, are obligația să o facă gratuit.
Legea nr. 192/2006 cu completările şi modificările ulterioare
” Art. 2. (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 601. (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1013-1024 sau la cea prevăzută la art. 1025-1032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.”
De ce se face informarea ?
Având în vedere că instituția medierii este relativ nouă în România, beneficiile acesteia nu au devenit încă de la sine înțelese și pe cale de consecință, popular acceptate.
Se simte atunci nevoia, ca avantajele medierii să fie aduse la cunoștința tuturor celor care pot beneficia de ele.
Bineînțeles că, de îndată ce cuvântul “mediator” va fi la fel de ușor de înțeles după folosință precum “doctor”, “inginer” sau “avocat”, nevoia informării va scădea. Până atunci însă, informarea trebuie să fie completă.
* Cum se face informarea ?
Unul dintre principiile fundamentale ale medierii este cel al liberei voințe a parților.
Cu alte cuvinte, pentru ca medierea să aibă loc, toate părțile aflate în conflict trebuie, în primul rând, să poată alege că vor să participe. Iar alegerea nu se poate face în lipsa informațiilor.
În această idee, este important ca toți potențialii beneficiari ai medierii unui conflict să participe la informarea gratuită.
În ședința de informare Consiliul de Mediere recomandă dezvoltarea următoarelor aspecte:
– Medierea ca metodă de rezolvare a conflictelor (definiție, principii);
– Drepturile și obligațiile părților implicate;
– Drepturile și obligațiile mediatorului;
– Rolul mediatorului în cadrul procedurii;
– Avantajele pe care părțile le pot avea dacă urmează procedura medierii.
Dacă toate părțile participă la ședința de informare este adesea în avantajul lor deoarece înțeleg împreună și deodată avantajele reciproce.
Exista însă situații, obiective sau subiective, care fac acest lucru complicat sau chiar imposibil. ( ex. părțile se află in orașe diferite, părțile nu doresc să se vadă, etc. )
În aceste situații este importantă creativitatea mediatorului, de a găsi cea mai bună soluție pentru a face ca lucrurile să se întâmple.
Acest subiect va face însă obiectul unui alt articol …
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013