Press "Enter" to skip to content

INTERPRETARE versus … PERVERTIRE

M P 0

In loc de ,,moto”:      ,,Asta e măreţia dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”

                                                                       Augustin Zegrean, 20 august 2012

Chiar asa sa fie? Inţelegerea şi respectarea legilor de către cetăţeni presupune un sistem juridic cu legi clare, coerente, neechivoce si stabile iar o lege confuza, cu una sau mai multe ,,portiţe” încurajează interpretarea subiectivă in functie de interesele personale sau de grup si, in final, conduce la nerespectarea ori ignorarea ei.

Pe de alta parte, oricât de bine ar fi elaborata o lege, aceasta nu poate să prevadă toate situatiile la care urmează să se aplice. In practica dreptului, cazurile particulare sau chiar lipsa de claritate a legii poate fi suplinită insa printr-o operatiune logico-rationala, obligatorie, care este definita ca  ,,interpretarea legii”. Prin aceasta se lamureste sensul si intelesul exact al dispozitiilor cuprinse in lege si se ofera si solutiile juridice corespunzatoare fiecarui tip de cazuri sau spete. In teoria generala a dreptului avem un capitol special referitor la interpetarea si aplicarea dreptului astfel ca voi trece rapid peste multele clasificari si criterii, retinand ca:

Dupa formă, interpretarea legii poate fi: oficială sau neoficială –in functie de puterea/forta juridica a interpretarii si literală, extensivă sau restrictivă- dupa rezultatul la care se ajunge prin interpretare;

Dupa  metoda folosită, cele mai importante sunt:

  1. interpretarea gramaticală –  cand stabilirea sensului normei se face cu ajutorul analizei morfologice  şi sintactice a textului – tinand cont de cazul, numărul, poziţia părţilor unei propoziţii  şi a semnificaţiei semnelor de punctuaţie;
  2. interpretarea sistematică- cand norma de drept este analizată în comparaţie cu alte norme având în vedere principiile sistemului de drept din care fac parte şi principiile generale ale legislaţiei – se pleacă de la calificarea prevederii legale ca normă generală ori normă specială urmărind determinarea domeniului de aplicare a unei dispoziţii legale
  3. interpretarea istorică – prin luarea în considerare a finalităţii urmărite de legiuitor atunci când a emis actul normativ care cuprinde dispoziţia supusă interpretării (într-un context istoric, social-politic anume), avandu-se in vedere  “expunerea de motive” si dispoziţiile cuprinse în “preambulul” actului normativ;
  4. interpretarea logică – lămurirea sensului actului normativ pe baza legilor formale a raţionamentelor logice, inductive şi deductive, doctrina si jurisprudenta retinand trei reguli:

A) Excepţia este de strictă interpretare şi aplicare  când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care acea normă juridică nu le prevede.

B) Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede.

C) Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei şi nu în sensul neaplicării.

La acestea se adauga si  patru rationamente/argumente principale:

a) Argumentul ,,per a contrario” –- în cazul a două situaţii contradictorii, care se neagă una pe cealaltă numai una este adevărată, fiind exclusă a treia posibilitate.

b) Argumentul ,,a fortiori” (cu atât mai mult) – raţiunea aplicării unei norme de drept la o anumită situaţie este mai puternică decât în situaţia avută în vedere expres de către textul normei de drept respective;

c) Argumentul de analogie – unde există aceleaşi raţiuni trebuie aplicată aceeaşi lege/soluţie -argument  utilizat pentru acoperirea lacunelor legislative.

d) Argumentul reducerii la absurd – porneste de la demonstrarea imposibilitatii logice a unei situatii, consecinta fiind ca numai o alta solutie este posibila;

mai sunt si alte cateva argumente de o importanta secundara sau chiar discutabila…

 

Ordinea de folosire a acestor reguli nu este nici ea intamplatoare:

  1. Mai intai, se are in vedere litera legii;
  2.  Dacă e prea putin, se continua cu interpretarea gramaticală a legii;
  3.  Dacă nici aceasta nu ne lamureste, se trece la interpretarea logică, ( cu cele trei reguli de interpretare logică dupa care se apeleaza la argumentul de analogie si argumentul reducerii la absurd) si interpretarea continua… pana la epuizarea tuturor posibilitatilor.

Explicarea si intelegerea sensului unei legi cu respectarea regulilor  mai sus prezentate face parte din stiinta dreptului si se numeste ,,INTERPRETAREA LEGII” iar folosirea oricaror alte criterii mai mult sau mai putin subiective care pot conduce la concluzii care altereaza sau exced literei si spiritului legii nu poate fi calificata decat ,, PERVERTIRE”.

In loc de ,,studiu de caz”:

Un instrumentist (care poate fi foarte talentat) aude o singura data o melodie iar dupa catva timp o poate reda (vocal, la acordeon, vioara, etc) aproape, sau, chiar identic. Metoda se cheama ,,dupa ureche” iar tipul se numeste … lautar.

In interpretarea actelor normative, aceasta metoda este bine sa fie evitata, indiferent de nivelul talentului ori de bunele intentii care-l anima pe ,,solistul” care, este obligat sa urmareasca si sa respecte permanent …partitura”.

 

Concluzii:

  1. Adoptarea permanenta de amendamente şi ordonanţe de urgenţă dupa dorintele si interesele diferitelor grupuri, fara respectarea, atat a  regulilor minime de tehnica legislativa dar si a normelor de interpretare,  au condus la unul din cele mai viciate si  contradictorii sisteme de drept din  Europa, afectând astfel pe termen mediu si lung, a unor intregi domenii de activitate economico-sociale precum si încrederea şi respectul cetateanului în justiţia romaneasca.
  2. ,3,4,5….10 – va rog respectuos sa le formulati si sa le adaugati chiar dvs!

Mediator

Ion Constantin

(Visited 287 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns