Press "Enter" to skip to content

La mediere

M P 0

O ceartă. Doi oameni: soţi, prieteni sau colegi, vecini sau parteneri comerciali au o neînţelegere. Nimic nou sub soare. Cearta esta una din modalităţile frecvente de manifestare a omului modern, atât de frecvente încât cred că au loc mai des decât clipele de iubire sau de dăruire. Nu ştiu dacă oamenii de ştiinţă de la universităţile din Anglia au făcut vreun studiu pe această temă, încă, dar cu siguranţă îl vor face:) . De ce? Pentru că mereu ne certăm. Mereu avem senzaţia că altcineva ne-a nedreptăţit, că a greşit faţă de noi, că nu ne-a respectat suficient, etc. De foarte multe ori e doar o impresie, doar o înţelegere greşită a ceea ce a intenţionat să facă sau să spună celălalt. Pentru că avem deja o idee preconcepută poate, pentru că nu avem răbdare să încercăm să comunicăm cu cealaltă persoană, pentru că nu suntem deschişi şi ne lăsăm purtaţi de prima impresie. Suntem orgolioşi. Este şi normal să fim într-o oarecare măsură. Supăraţi sau jigniţi fiind nici nu mai acceptăm să ascultăm punctul de vedere al celui care ne-a supărat. Sau chiar dacă îl ascultăm, noi interpretăm totul prin prisma stării noastre interioare, şi comunicarea devine total ineficientă. E greu ca un al treilea să intervină, obiectiv fiind, şi să ne deschidă ochii. Nu prea se bagă nimeni în aşa ceva pentru că riscă să îşi facă dintrodată nu unul ci doi duşmani.

Dar uite că există şi profesionişti care ne pot ajuta în situaţia când cearta degenerează într-un conflict mai grav. Dacă pentru cupluri există de multă vreme varianta terapiei de cuplu efectuată la un psiholog, mai recent, adică din mai 2006, s-a legiferat şi în România profesia de mediator. Ce este medierea în contextul legii 192 din 2006? Este „modalitatea de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor“. Mai precis, părţile sunt puse faţă în faţă şi ajutate de mediator să comunice eficient şi să găsească soluţia amiabilă convenabilă ambelor părţi.

Cunosc un caz, puţin hilar la prima vedere, dar de natură a creea suferinţe puternice celor implicaţi. O fostă soţie, înşelată în ultima parte a căsniciei ei de fostul soţ care începuse o relaţie cu o cunoştinţă comună lor, spunea oricui avea ocazia că persoana respectivă este o curvă care se culcă cu bărbaţi căsătoriţi. Fără să spună că de fapt, ea şi soţul ei aveau de multă vreme conflicte majore şi că hotărâseră să se despartă, ulterior intervenind relaţia sotului ei cu respectiva femeie. E drept că divorţul nu era pronunţat, dar cauza reală a divorţului era limpede că nu avea nicio legătură cu respectiva.

Aflând despre cele spuse de soţia care se considera înşelată, iubita fostului soţ i-a intentat acesteia proces acuzând-o de calomnie. La primul termen judecătorul le-a informat că pot apela la mediere pentru soluţionarea conflictului, iar fostul soţ şi actualul iubit a insistat ca ele să accepte, fiind pus într-o postură extrem de delicată de conflictul celor două.

Au mers deci la un mediator, au platit împreuna onorariul, şi au acceptat să-şi spună faţă în faţă nemulţumirile. Mediatorul le-a ajutat să renunţe la poziţia ofensivă şi să încerce să înţeleagă fiecare motivaţia celeilalte. La a doua şedinţă de mediere deja erau împăcate cu gândul că fiecare a greşit având o atitudine exagerată, soţia vorbind urât despre cea care i-a luat locul în inima fostului soţ, iar aceasta din urmă acţionând-o în instanţa de judecată. Nu pot să spun că au rămas prietene după mediere, dar oricum starea lor psihică şi emoţională s-a îmbunătăţit mult. Soţia a acceptat în final ideea că nimic din exterior nu a dus la destrămarea căsniciei ei, ci doar conflictele interne, iar actuala iubită a înţeles că reacţia celeilalte a fost una determinată de suferinţa provocată de divorţ şi că obţinerea dreptăţii în instanţă nu i-ar fi folosit la nimic, ea ştiindu-se oricum nevinovată.

În astfel de situaţii, când surmontarea conflictului e scăpată de sub control şi când părţile nu au nicio şansă să stea faţă în faţă şi să discute calm, intervenţia mediatorului poate fi salvatoare. Se câştigă timp, bani, stresul unui conflict în instanţă este mult diminuat şi totul se rezolvă. Una este să ai o discuţie cu celălalt în cabinetul unui mediator şi cu totul altceva să spui ce te doare în faţa judecătorului şi a unei săli pline de lume. Confortul psihic este în mod evident superior astfel, şi chiar şi dispoziţia ta de a negocia este diferită. Poţi lua aşadar mult mai uşor cea mai bună decizie pentru tine.

E cel mai bine să nu ai conflicte dar dacă e să se întâmple apelează la un mediator şi sunt şanse mari să se rezolve totul mult mai uşor. Haideţi să uităm de instanţa judecătoarească şi să apelăm mai întâi la mediator. Hai la mediere şi nu vei regreta.

Articol scris ca răspuns la provocarea lansată de Blogal Initiative, “Vorbim despre mediere?”.

Sursa:http://www.dordefemeie.com/2014/02/08/hai-la-mediere/#comment-11419

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014

(Visited 82 times, 1 visits today)

Comments are closed.