Press "Enter" to skip to content

Legea Medierii in Republica Moldova

M P 0

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

 

LEGE

 

cu privire la mediere

 

În temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) dinConstituţia Republicii Moldova, Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I.

Dispoziţii generale

 

Articolul 1. Scopul prezentei legi

Prezenta lege determină principiile medierii, statutul mediatorului, procedura de desfăşurare a medierii, în condiţiile prevăzute de legislaţie.

 

Articolul 2. Noţiunea de mediere

(1) Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane.

(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le asiste în soluţionarea conflictului, prin găsirea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

(3) Părţile pot recurge la mediere benevol, inclusiv după pornirea unui proces în instanţele judecătoreşti sau arbitrale, în orice fază a acestuia.

(4) În orice convenţie, părţile pot prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de mediere este independentă de validitatea convenţiei din care face parte.

(5) Autorităţile, inclusiv cele judecătoreşti, vor informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii de mediere şi le vor recomanda să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

 

Articolul 3. Principiile de bază ale medierii

Procesul de mediere se desfăşoară în baza principiilor accesului liber şi egal la mediere, liberului consimţământ, confidenţialităţii, imparţialităţii, neutralităţii, independenţei şi liberei alegeri a mediatorului.

 

CAPITOLUL II

Drepturile, OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PARTICIPANŢILOR ÎN procesul de mediere

 

Articolul 4. Participanţii în procesul de mediere

(1) Participanţii în procesul de mediere sunt părţile şi mediatorul.

(2) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi şi se poate efectua de unul sau mai mulţi mediatori.

(3) Părţile participă în procesul de mediere personal sau prin reprezentant conform legislaţiei în vigoare.

(4) Pe parcursul medierii, părţile, de comun acord, au dreptul să fie asistate de avocat, interpret, precum şi de alte persoane, dacă legislaţia nu prevede altfel.

 

Articolul 5. Drepturile şi responsabilităţile părţilor la procesul de mediere

(1) Părţile au dreptul:

a)    să accepte sau să refuze medierea;

b)   să solicite un mediator;

c)    să-şi aleagă în mod liber mediatorul din rândul persoanelor pe care le consideră apte de a desfăşura medierea chiar dacă acestea nu sunt înscrise în Tabelul mediatorilor;

d)   să fie informate cu privire la procesul de mediere, efectele medierii, efectele semnării unui acord;

e)    să fie informate cu privire la consecinţele nerespectării prevederilor acordului;

f)    să se retragă, în orice moment, din procesul de mediere;

g)   să renunţe la mediator;

h)   să semneze un acord;

(2) Părţile sunt responsabile de rezultatele medierii şi de conţinutul acordului semnat.

(3) Părţile au şi alte drepturi şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.

 

Articolul 6.Calitatea de mediator

(1) Mediator este persoana care asistă părţile în procesul de mediere în vederea soluţionării conflictului dintre acestea.

(2)Calitatea de mediator este compatibilă cu altă calitate sau profesie, exceptând cazurile de incompatibilitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) În cazul în care drept mediator a fost acceptat un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistenţa şi/sau reprezentarea ulterioară a intereselor uneia din părţile procesului de mediere în legătură cu conflictul mediat.

 

Articolul 7. Drepturile mediatorului

(1) Mediatorul are dreptul:

a)    la plata unui onorariu, stabilit prin negociere cu părţile, în funcţie de natura şi obiectul conflictului, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere ;

b)   să informeze publicul referitor la desfăşurarea activităţii sale cu respectarea principiului confidenţialităţii;

c)    să aplice propriile reguli de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor stipulate în prezenta lege;

(2) Mediatorul are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie sau de contractul de mediere.

 

Articolul 8. Obligaţiile mediatorului

(1) Mediatorul are obligaţia:

a)    să asigure respectarea principiilor medierii;

b)   să se abţină de la mediere în cazul unor incompatibilităţi prevăzute la art. 35 sau în alte cazuri prevăzute de legislaţie;

c)    să informeze părţile cu privire la procesul de mediere, scopul şi efectele acesteia;

d)   să dirijeze procesul de mediere în mod imparţial şi neutru;

e)    să depună toată diligenţa pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil;

f)    în cazul în care medierea s-a soldat cu un acord, să depună toată diligenţa pentru a nu admite ca acesta să conţină clauze contrare legii şi/sau bunelor moravuri;

g)   să restituie documentele ce i-au fost încredinţate de părţi în cadrul procedurii de mediere;

h)   să nu admită săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale sau bunelor moravuri;

i)     să respecte normele deontologice.

(2) Mediatorul poartă răspundere civilă, în condiţiile legii, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale.

(3) Mediatorul are şi alte obligaţii prevăzute în mod explicit de legislaţie.

 

            Articolul 9. Conflictul de interese

(1) Mediatorul se va abţine de la soluţionarea unui conflict dacă există anumite circumstanţe ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial.

(2) Dacă, pe parcursul medierii, apare o circumstanţă de natură să afecteze scopul acesteia, precum şi neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţă părţilor care vor decide de comun acord asupra menţinerii sau renunţării la serviciile acestuia.

            (3) În cazul în care mediatorul a fost determinat să se retragă din mediere datorită unor împrejurări ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, el este obligat să restituie plăţile efectuate de către părţi.

 

Articolul 10. Interzicerea audierii mediatorului

(1) Informaţia obţinută în cadrul medierii este confidenţială şi nu poate fi folosită fără acordul scris al părţilor.

(2) În scopul  asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, în temeiul şi condiţiile legii, mediatorul nu poate fi audiat în privinţa faptelor sau actelor de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere.

 

Articolul 11. Confidenţialitatea

(1)  Informaţia obţinută în procesul de mediere nu poate fi divulgată şi invocată de către părţi în alt proces sau în faţa altor instanţe, precum şi nu poate fi folosită  inadecvat în scopuri proprii.

(2) Mediatorul poate de asemenea:

a)                  să atenţioneze participanţii la procesul de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să solicite şi semnarea unui acord de confidenţialitate;

b)                  la solicitarea expresă a uneia din părţi, să asigure confidenţialitatea informaţiei comunicate în raport cu cealaltă parte;

(3) Fără a ţine cont de principiul confidenţialităţii, mediatorul este obligat să informeze autorităţile competente referitor la o infracţiune iminentă, despre care ia cunoştinţă în cadrul procesului de mediere.

 

CAPITOLUL III

Dobândirea calităţii de mediator.

Tabelul mediatorilor

Articolul 12.Condiţiile de dobândire a calităţii de mediator

Poate desfăşura mediere persoana care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a)      are capacitate deplină de exerciţiu;

b)      nu are antecedente penale;

c)      posedă limba acceptată de părţile care participă la mediere.

 

Articolul 13. Activitatea profesionistă de mediator

(1) Persoana care doreşte să desfăşoare în mod profesionist activitate de mediator are obligaţia de a absolvi cursurile de pregătire iniţială a mediatorilor şi de a fi atestată de cătreConsiliul de Mediere.

(2) Persoana care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi care doreşte să desfăşoare activitate profesionistă de mediere în Republica Moldova este absolvită de obligaţia trecerii unei pregătiri iniţiale.

 

Articolul 14. Pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor

(1) Pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor se asigură prin semnarea de contracte de colaborare cu instituţii profesionale specializate, inclusiv cu Institutul Naţional al Justiţiei, sau cu asociaţii obşteşti interesate, în conformitate cu programele de studiu aprobate de cătreConsiliul de mediere.

(2) Lista instituţiilor şi organizaţiilor responsabile, în baza contractelor semnate, de pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor este publicată anual în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi plasată pe pagina web a Ministerului Justiţiei.

 

Articolul 15. Atestarea mediatorilor

(1) Persoanele care au urmat cursurile de pregătire iniţială pot solicita atestarea sa.

(2) Atestarea mediatorilor se efectuează de cătreConsiliul de mediere conform Regulamentului privind desfăşurarea atestării mediatorilor aprobat prin ordinul ministrului justiţiei la propunereaConsiliului.

(3) Regulamentul privind desfăşurarea atestării mediatorilor este plasat pe pagina web a Ministerului Justiţiei.

(4) Statutul de mediator se confirmă prin atestatul pentru exercitarea profesiei de mediator, eliberat în baza ordinului ministrului justiţiei. Atestatul-model este aprobat de ministrul justiţiei.

 

Articolul 16. Modul de organizare a activităţii profesioniste de mediator

(1) Mediatorul atestat îşi poate desfăşura activitatea prin birou individual sau birou asociat de mediatori.

(2) În biroul individual al mediatorului îşi exercită profesia un singur mediator atestat (fondatorul biroului). Biroul individual al mediatorului activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.

(3) Biroul asociat de mediatori este fondat de doi sau mai mulţi mediatori atestaţi (fondatori ai biroului). Mediatorii îşi exercită profesia de sine stătător. Biroul asociat de mediatori este persoana juridică.

(4) Birourile individuale şi birourile asociate de mediatori se înregistrează prin adresarea  unei cereri de înregistrare cătreConsiliul de mediere.Cererea de înregistrare va conţine în mod obligatoriu date despre sediul biroului.

(5) Biroul se înregistrează în termen de 15 zile lucrătoare din ziua depunerii cererii, prin ordinul ministrului justiţiei.

(6) Prevederile alin. (1) – (5) nu se aplică avocaţilor şi notarilor, ce au dobândit calitatea de mediatori atestaţi şi care intenţionează să desfăşoare activitatea profesionistă de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.

(7) Mediatorul sau mediatorii asociaţi, pot angaja sau contracta traducători, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere.

(8) Regulamentul cu privire la înregistrarea birourilor mediatorilor este aprobat de către ministrul justiţiei.

 

Articolul 17. Tabelul mediatorilor

(1) Mediatorii atestaţi sunt înscrişi în Tabelul mediatorilor, întocmit şi actualizat de cătreConsiliul de mediere. Tabelul mediatorilor şi modificările acestuia se aprobă de către ministrul justiţiei.

(2) Tabelul mediatorilor va cuprinde informaţia privind:

a)    numele şi prenumele mediatorului atestat;

b)   sediul profesional;

c)    domeniul medierii în care acesta este specializat;

d)   limba în care este capabil să desfăşoare medierea;

e)    dacă este cazul, faptul suspendării calităţii de mediator;

f)    alte date, cu acordul mediatorului.

(3) Tabelul mediatorilor este plasat pe pagina web a Ministerului Justiţiei, fiind actualizat periodic.

(4) Ministerul Justiţiei va asigura publicarea anuală a Tabelului mediatorilor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nu mai târziu de data de 25 decembrie.

 

Articolul 18. Remunerarea activităţii mediatorului. Asigurarea şi impozitarea

(1) Mediatorul poate solicita un onorariu pentru activitatea sa, precum şi compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părţile. Onorariul mediatorului nu este dependent de rezultatele medierii.

(2) Mărimea onorariului şi modul de compensare a cheltuielilor ocazionate de mediere se stabilesc prin acord cu părţile.

(3) Mediatorul achită impozitele, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi medicale obligatorii, în condiţiile legii.

 

Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului

(1) Mediatorul atestat răspunde disciplinar pentru încălcarea obligaţiilor sale prevăzute de lege.

(2) În raport cu gravitatea abaterii, mediatorului atestat i se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare:

a) observaţie scrisă;

b) suspendarea exercitării activităţii de mediator, pe o durată de la o lună la 6 luni

c) retragerea împuternicirilor pentru exercitarea activităţii de mediator.

(3) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordinul ministrului justiţiei, la propunereaConsiliului de mediere.

(4) Răspunderea disciplinară nu scuteşte mediatorul de răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

 

Articolul 20. Suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

(1)Calitatea de mediator atestat se suspendă:

a)    la cererea mediatorului;

b)   în cazul unei incompatibilităţi, până la eliminarea acesteia;

c)    în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de suspendare a exercitării activităţii de mediator.

(2)Calitatea de mediator atestat încetează:

a)    la cerere, prin renunţarea făcută în scris de către mediator;

b)   în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de retragere a împuternicirilor pentru exercitarea activităţii de mediator;

c)    odată cu rămânerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărâri de condamnare.

(3) La propunereaConsiliului de mediere, ministrul justiţiei, în termen de 15 zile lucrătoare suspendă sau încetează prin ordin calitatea de mediator. Ordinul ministrului justiţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) În caz de încetare a calităţii de mediator, informaţia despre el se radiază din Tabelul mediatorilor, iar atestatul său se declară nul.

 

Articolul 21. Contestarea ordinului ministrului justiţiei

Ordinul ministrului justiţiei poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

 

CAPITOLUL IV.

Consiliul de mediere

 

Articolul 22.Consiliul de mediere

(1) În vederea organizării şi coordonării activităţii mediatorilor, pe lângă Ministerul Justiţiei se înfiinţeazăConsiliul de mediere.

(2)Consiliul de mediere este compus din 9 membri desemnaţi de ministrul justiţiei, dintre care cel puţin 7 persoane sunt din rândul mediatorilor sau fac parte din corpul  ştiinţifico-didactic ori din cadrul unor asociaţii obşteşti.

(3) MembriiConsiliului îşi desfăşoară activitatea pe un termen de 4 ani cu posibilitatea prelungirii mandatului.

(4)Consiliul de mediere este condus de un preşedinte ales de membrii acestuia pentru o perioadă de 2 ani.

(5)Calitatea de membru aConsiliului de mediere nu este remunerată.

(6) Regulamentul de funcţionare aConsiliului de mediere se aprobă de către ministrul justiţiei.

 

Articolul 23. Şedinţele Consiliului de mediere şi adoptarea hotărârilor

(1)Consiliul adoptă hotărâri valabile cu majoritate simplă de voturi a membrilor care îl compun.

(2) Membrii care fac opinie separată au dreptul să o anexeze în scris la hotărâreaConsiliului.

(3)Consiliul poate invita la şedinţele sale persoane care nu sunt membri ai acestuia.

 

Articolul 24. AtribuţiileConsiliului de mediere

Consiliul de mediere are următoarele atribuţii:

a)  efectuează atestarea mediatorilor în conformitate cu regulamentul aprobat de ministrul justiţiei;

b)  verifică modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor de mediere, precum şi modul de respectare a standardelor de pregătire iniţială şi continuă;

c)  elaborează proiecte de standarde şi de programe-cadru, inclusiv pentru pregătirea iniţială şi continuă în domeniul medierii;

d) întocmeşte şi actualizează Tabelul mediatorilor;

e)  examinează sesizările privind activitatea mediatorilor;

f)   hotărăşte asupra răspunderii disciplinare a mediatorului;

g)  elaborează şi aprobă normele deontologice;

h)     exercită alte atribuţii prevăzute de lege şi/sau de regulamentul de funcţionare.

 

Articolul 25. Examinarea sesizărilor privind încălcările comise de mediator

(1) Orice persoană interesată poate sesizaConsiliul de mediere în legătură cu nerespectarea de către mediator ale obligaţiilor sale prevăzute la art. 8.Consiliul este în drept să se autosesizeze.

(2) Examinarea sesizării se efectuează în modul prevăzut stabilit deConsiliu.

(3) În cazul în care se stabileşte existenţa unei încălcări,Consiliul poate adopta o hotărâre de sancţionare.

(4) În temeiul hotărârii de sancţionare adoptate deConsiliului de mediere, ministrul justiţiei emite ordinul privind tragerea la răspundere disciplinară a mediatorului şi privind aplicarea sancţiunii disciplinare recomandate, în conformitate cu prevederile art. 19.

(5) Rezultatele examinării sesizării se aduc la cunoştinţă mediatorului şi autorului sesizării.

 

Capitolul V.

Procedura de mediere

 

Articolul 26. Solicitarea medierii

(1) Procedura de mediere poate fi solicitată de către oricare dintre părţi.

(2) Solicitarea medierii poate avea loc, cu acordul părţilor, şi la iniţiativa instanţei de judecată sau, după caz, a organului de urmărire penală.

(3) În cazul în care una din părţi a propus lansarea procedurii de mediere, iar acceptul din partea celeilalte părţi nu a parvenit într-un termen de 15 de zile, se consideră că medierea nu a fost acceptată.

(4) Solicitarea medierii poate fi relansată.

(5) În cazul în care ambele părţi acceptă medierea, ele vor încheia un contract de mediere.

 

Articolul 27. Contractul de mediere

(1)Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către partea invitată.

(2)Contractul de mediere trebuie să cuprindă următoarele clauze:

a) identitatea părţilor aflate în conflict şi, după caz, a reprezentanţilor acestora;

b) obiectul conflictului mediat;

c) angajamentul părţilor de a achita onorariul mediatorului, precum şi mărimea sau modul de calcul al acestuia.

(3) Procedura de mediere începe în ziua în care părţile în conflict încheie contractul de mediere.

(4)Cursul termenelor de prescripţie se suspendă pe durata desfăşurării medierii, de la data încheierii contractului de mediere.

 

Articolul 28. Medierea litigiului civil propus spre examinare instanţei de judecată sau arbitrale

(1) Acceptarea medierii suspendă, la cererea ambelor părţi, examinarea cauzei civile în instanţa de judecată, precum şi în cea arbitrală.

(2)Cererea de repunere pe rol, conform prevederilor legii, este scutită de taxa de stat.

(3) În cazurile în care litigiul civil a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa de judecată va dispune încetarea procesului, în condiţiile art. 265-266 dinCodul de procedură civilă.

(4) Odată cu pronunţarea încheierii de încetare a procesului, instanţa de judecată va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei de stat achitate la intentarea acţiunii.

 

Articolul 29. Desfăşurarea medierii 

(1) Medierea se desfăşoară în baza cooperării dintre părţi şi a utilizării de către mediator a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.

(2) Medierea are loc la sediul mediatorului sau în alt loc convenit cu părţile.

 

Articolul 30. Încetarea medierii

(1) Medierea încetează, după caz:

a) prin convenirea asupra unui acord între părţi;

b) prin constatarea de către mediator că părţile nu pot ajunge la un acord;

c) prin renunţarea la mediere;

d) dacă o parte, persoană fizică, decedează, sau, persoană juridică, se lichidează.

(2) Mediatorul va putea constata că părţile nu pot ajunge la un acord dacă conflictul mediat nu se soluţionează în cel mult 3 luni de la data acceptării medierii şi părţile nu solicită continuarea procedurii de mediere.

(3) Dacă, în legătură cu conflictul supus medierii a fost intentat un proces de judecată, la încetarea procedurii de mediere, mediatorul va informa, în scris, instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la un acord în urma procesului de mediere.

 

Articolul 31. Acordul dintre părţi

(1) Dacă în urma procedurii de mediere, părţile acceptă reciproc condiţiile formulate, ele semnează un acord de împăcare. Mediatorul contrasemnează acordul de împăcare.

(2) Acordul de împăcare trebuie să includă angajamentele asumate de părţi şi poate fi afectat de modalităţi.

(3) Acordul dintre părţi are calitatea unui act sub semnătură privată şi este executoriu, în condiţiile legii civile, de la data indicată în el, iar în lipsa unui termen expres de executare, la expirarea termenului de 15 zile de la data semnării lui, sau în conformitate cu prevederile legale exprese.

(4) Mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii asupra căreia vor conveni părţile.

(5) Acordul dintre părţi nu trebuie să conţină prevederi care aduc atingere legii, ordinii publice şi bunelor moravuri. Mediatorul poate să verifice îndeplinirea acestei condiţii, fiind în drept să solicite avizul unui specialist, fără a dezvălui identitatea părţilor.

(6) Acordul dintre părţi poate fi supus autentificării notarului sau altei autorităţi competente, potrivit legii.

 

Capitolul VI.

Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte

 

Secţiunea 1-a. Conflictele de familie

 

 Articolul 32. Particularităţile medierii în cadrul raporturilor familiale

(1) Pot fi soluţionate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri ce apar în raporturile familiale.

(2) Mediatorul va urmări ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, să nu împiedice creşterea şi dezvoltarea normală a acestuia.

(3) Dacă, în cursul medierii, se stabilesc fapte care pun sau pot pune în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al copilului, mediatorul este obligat să sesizeze autoritatea competentă privind protecţia drepturilor copilului.

 

Secţiunea a 2-a. Medierea în cauzele penale

 

Articolul 33. Generalităţi privind medierea în cauzele penale

(1) În condiţiile articolului 4, părţi la medierea în cauzele penale sunt victima infracţiunii şi făptuitorul.

(2) Se consideră făptuitor persoana fizică sau juridică bănuită, învinuită, inculpată sau condamnată de săvârşirea unei infracţiuni.

(3) În medierea pe cauze penale, dacă una din părţi este minor, este obligatorie participarea pedagogului sau psihologului.

(4) Procesul de mediere este reglementat de prezenta lege,Codul Penal al Republicii Moldova,Codul de procedură penală al Republicii Moldova,Codul de executare al Republicii Moldova şi alte acte normative.

(5) Procesul de mediere nu substituie sau suspendă procesul penal.

(6) Faptul participării la mediere nu poate servi ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei.

(7) Nesemnarea unui acord de împăcare nu poate prejudicia situaţia părţilor.

(8) Prevederile prezentuluiCapitol pot fi aplicate, în condiţiileCodului cu privire la contravenţiile administrative, şi medierii cauzelor contravenţionale.

 

Articolul 34. Drepturile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale

Mediatorul în cauzele penale este în drept:

a) să ia cunoştinţă de informaţia privind fondul cauzei;

b) să ia cunoştinţă de informaţiile privind părţile participante la mediere;

c) să aibă întrevederi cu părţile, inclusiv cu partea privată de libertate, fără a i se limita numărul şi durata întrevederilor.

 

Articolul 35. Incompatibilităţile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale

(1) Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele penale: ofiţerul de urmărire penală, procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum nici persoana incompatibilă în baza unor legi speciale.

(2) În cazurile prevăzute de alineatul (2) al articolului 33 dinCodul de procedură penală al Republicii Moldova, mediatorul trebuie să se abţină de la participarea în procesul de mediere.

 

Articolul 36. Medierea garantată de către stat

În cazul medierii cauzelor penale în care împăcarea părţilor are drept rezultat înlăturarea răspunderii penale, părţile au dreptul de a beneficia de serviciile unui mediator plătit de către stat, în condiţiile stabilite de către Guvern.

Articolul 37. Informaţia oferită mediatorului

(1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în procedura cărora se află cauza penală, până la începerea procesului de mediere, cu acordul părţilor, pun la dispoziţia mediatorului materialele necesare, fără a prejudicia desfăşurarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.

(2) Mediatorul poartă răspunderea, în condiţiile legislaţiei, pentru divulgarea informaţiei pusă la dispoziţie sa la etapa urmăririi penale sau de judecare a cauzei în cadrul unui proces.

 

Articolul 38. Oficializarea medierii

(1) Mediatorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, în procedura căreia se află cauza penală spre examinare, acordul de împăcare a părţilor, împreună cu un raport scris privind măsurile aplicate şi rezultatul medierii, fără a dezvălui însă conţinutul întrevederilor.

(2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată verifică, în prezenţa părţilor, dacă acordul de împăcare a fost semnat conştient, benevol şi cu respectarea drepturilor acestora şi procedează în conformitate cu legislaţia.

 

 

CAPITOLUL VII.

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39.

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării.

(2) Articolul 36 va fi aplicat în funcţie de alocările bugetare pentru implementarea acestuia, dar nu mai târziu decât începând cu 1 ianuarie 2009.

 

Articolul 40.

Guvernul, în termen de 6 luni, va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege.

Ministerul Justiţiei:

– va elabora actele normative în corespundere cu prezenta lege şi va asigura implementarea prezentei legi;

– va desemna în termen de o lună de la data publicării prezentei legii membriiConsiliului de mediere. În termen de 10 zile de la data desemnării tuturor membrilor, Ministerul Justiţiei convoacă prima şedinţă aConsiliului.

 

Preşedintele Parlamentului

 

Notă informativă

la proiectul de Lege cu privire la mediere

 

Proiectul de lege cu privire la mediere urmăreşte să ofere o reglementare viabilă a medierii, ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, înscriindu-se în ansamblul de măsuri ce vor contribui la creşterea calităţii actului justiţiei.

Medierea este o alternativă a procesului judiciar, contribuind la degrevarea instanţelor de judecată de numărul extrem de cauze. Fiind un procedeu de soluţionare a litigiului care constă în investirea unei persoane neutre cu dreptul de a intermedia comunicarea dintre părţi, cu acordul acestora din urmă, în scopul atingerii unui consens asupra condiţiilor de soluţionare a litigiului, medierea are avantajul de a oferi rezultate care să fie mai convenabile pentru părţile aflate în conflict, care să le satisfacă mai bine interesele şi care să fie, prin urmare, mai durabile. Concomitent, rezultatele medierii pot fi obţinute cu cheltuieli mai mici, într-o durată de timp mai scurtă, comparativ cu procedurile în instanţa judecătorească.

Drept fundament al mijloacelor de soluţionare alternativă a litigiilor bazate pe mediere este obţinerea unui compromis, bazat pe respectarea intereselor părţilor aflate în litigiu. Procesul de mediere avînd un minim de formalitate, este flexibil şi depinde întru totul de dorinţa părţilor de a se antrena în negocieri, de a determina durata medierii şi de a o înceta. Eşecul unei medieri nu împiedică reluarea procesului ori de cîte ori părţile doresc acest lucru. Eficacitatea medierii este sporită prin probabilitatea mai mare de acceptare şi, respectiv, de executare benevolă a condiţiilor convenite de părţi.

Proiectul de lege este elaborat şi în scopul armonizării legislaţiei interne cu prevederile internaţionale, deoarece asigurarea unui acces mai bun la justiţie prin dezvoltarea şi promovarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor constituie unul din obiectivele cheie ale politicii Uniunii Europene.  Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană (capitolul 2.1 p.2) prevede elaborarea unui cadru legislativ în vederea dezvoltării procedurilor alternative de soluţionare a litigiilor.

În proiectul înaintat spre examinare se conţin prevederi referitoare la medierea atît pe cauze civile cît şi penale, deoarece prevederile care reglementează noţiunea şi principiile medierii, statutul şi condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator au un caracter general şi pot fi aplicate atît pentru medierea în cauzele civile cît pe cauzele penale.  Practica internaţională la acest capitol nu este uniformă, în unele state medierea este reglementată printr-o singură lege în altele prin diferite acte ce se referă la medierea pe anumite categorii de cauze.

Proiectul este structurat în şapte capitole astfel:

Capitolul I, „Definiţii generale” defineşte medierea şi determină principiile fundamentale ale procesului.

Capitolul II, prevede drepturile şi responsabilităţile părţilor la procesul de mediere, inclusiv statutul mediatorului. Activitatea de mediere se va desfăşura de către mediatorii atestaţi.

Condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator, de atestare şi de admitere în activitatea profesionistă de mediator sînt prevăzute în Capitolul III. Mediatorii atestaţi se vor organiza în birouri individuale sau asociate de mediatori atestaţi şi vor fi înregistraţi în tabelul mediatorilor atestaţi. Proiectul de lege prevede condiţiile de răspundere ale mediatorului pentru încălcarea obligaţiilor sale.

În vederea organizării şi coordonării activităţii, pe lîngă Ministerul Justiţiei se va înfiinţa un Consiliu de mediere. Membrii Consiliului sînt selectaţi şi desemnaţi de Ministrul Justiţiei. Calitatea de membru a Consiliului nu este remunerată. (Capitolul IV).

Capitolul V, reglementează procedura de mediere în cauzele civilie, stabileşte particularităţile medierii litigiului civil propus spre examinare instanţei de judecată sau arbitrale şi particularităţile medierii în cadrul raporturilor familiale.

Capitolul VI, din proiect reglementează procedura de mediere în cauzele penale stabilind particularităţii medierii pe cauze penale, incompatibilităţi suplimentare ale mediatorului în procesul de mediere pe cauze penale, etapele medierii. Rezultatele pozitive ale medierii pot fi de folos atît pentru victima cît şi pentru infractor inclusiv în faza de executare a pedepsei penale.  Prevederile Capitolului VI vor putea fi aplicate şi medierii cauzelor contravenţionale. Totuşi, unele aspecte pot şi trebuie precizate doar în noul Cad contravenţional.

Dispoziţiile finale şi tranzitorii sînt reglementate de Capitolul VII.

Adoptarea proiectului legii cu privire la mediere va determina modificarea ulterioară, deşi neesenţială, a Codului civil, Codului de procedură civilă, şi Codului de procedură penală pentru a se reglementa condiţiile de suspendare a curgerii termenilor de prescripţie şi excepţiile de audiere a participanţilor la procesul de mediere pentru a asigura realizarea principiului confidenţialităţii.

Considerăm că adoptarea proiectului de lege va contribui la dezvoltarea în Republica Moldova a căilor alternative de soluţionare a litigiilor.

Deputaţii în Parlament:

 

 

 

(Visited 74 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns