Am lucrat mai bine de șapte ani într-un alt mediu – cel european. Acolo, insistența lobby-ului privat sau simpla prezență a acestuia prin preajma legiuitorilor face reglementarea în cauză suspectă din perspectiva interesului public. Ceva e putred în Danemarca, își zic cei de bună credință ! Și analizează cu grijă în ce detaliu se ascunde diavolul.
Spre surpriza prietenilor mei feminiști, acesta a fost motivul pentru care m-am uitat cu mai multă atenție prin legea medierii. O puteți găsi aici cu modificărileaici.
Fac precizarea întrucât au curs tone de cerneală (virtuală) în legătură cu posibila aplicare a medierii în cazul infracțiunii de viol. De acolo mi-a venit impulsul inițial dar apărătorii înverșunați ai legii m-au făcut și mai suspicioasă.
Am plecat de la ipoteza că este imposibil ca legea să prevadă așa ceva ! Metodele de soluționare alternativă a conflictelor privesc, de regulă, cauzele civile și comerciale. Utilizarea în cazurile penale ar trebui să fie strict delimitată, acolo unde este permisă…
Ar fi absurd ca legea să prevadă două tipuri de făptuitori, cel cu bani și cel fără bani; sau cel șarmant și convingător în a cere iertare și cel mocofan. Un violator bogat, de exemplu, recurge la mediere, cade la pace cu victima infracțiunii și devine curat și nepătat, fără cazier judiciar, numai bun să o ia de la capăt. Altul, violator sărac, nu poate plăti, merge în instanță, este declarat vinovat, stă la pușcărie, i se face cazier și plătește toată viața pentru ceea ce altul plătește cu un cec… Lucrurile se mai petrec și așa; o știm. Dar aceste situații ne provoacă indignarea; legalizarea lor ar fi falimentul justiției! Toți suntem egali în fața legii dar cu o precizare: cei care ajungem acolo și nu se opresc la mediator!
Infracțiunile pentru care retragerea plângerii și împăcarea părților duce la înlăturarea răspunderii penale sunt expres prevăzute în Codul penal. Verific și văd că violul nu este printre ele. Momentan, sunt liniștită.
- lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.pen., pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu);
- vătămarea corporală (art. 181 C.pen., pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu)
- vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 1 şi 3, C.pen.);
- violarea de domiciliu (art. 192 alin 1, C.pen);
- seducţia (art. 199 C.pen, pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală);
- furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art. 210 C.pen);
- abuzul de încredere (art. 213 C.pen);
- distrugerea (art. 217 alin 1, C.pen);
- tulburarea de posesie (art. 220 C.pen. pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală;
- abandonul de familie (art. 305 C.pen.);
- nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 C.pen.);
- tulburarea folosinţei (art. 320 C.pen);
Cum nu fac parte dintre cei care taxează feminiștii de isterici, caut mai departe problema. O campanie atât de puternică o fi având cauzele ei…
Art. 67 din legea inițială, cel care stabilește cauzele penale în care se poate aplica medierea sună astfel:
(1) Dispozitiile din prezenta lege se aplică in mod corespunzător și in cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau impacarea partilor inlatură răspunderea penală.
(2) Nici persoana vătămată și nici faptuitorul nu pot fi constrânse să accepte procedura medierii.
Art. 60 nou, din legea de modificare, la punctul g) cel încriminat de feminiști, spune:
g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vătămate și împăcarea părților înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima să iși exprime consimțământul de a participa la ședința de informare impreună cu făptuitorul.
Problema există, este reală și mai gravă decât cea a informării obligatorii! Sau nu există acolo unde se crede dar trebuie să explicăm cum.
Textul legii este formulat disjunctiv, se folosește sau, ceea ce înseamnă ca măcar una dintre condiții să fie adevărată; în textul modificării se folosește conjuncția și, adică se cere îndeplinirea ambelor condiții simultan.
Presupunem că aceasta a fost intenția legiuitorului, nu este o eroare de redactare. Concluziile sunt:
· Violul numit în formă simplă (la care este necesară plângerea victimei pentru declanșarea urmăririi penale) intră sub incidența legii medierii; înainte de a depune plângere pentru viol o persoană trebuie să fie informată despre avantajele medierii și poate alege să intre în procedură de mediere, să nu mai depună plângere penală, etc.
· Cazurile de viol menționate mai sus nu intră și sub incidența prevederii de la punctul g) al legii de modificare (participarea la ședința de informare împreună); atât violul cît și seducția sunt excluse, pentru că nu îndeplinesc simultan ambele condiții; nu există împăcarea părților în caz de viol, respectiv nu este nevoie de plângerea victimei în cazul seducției. (vedeți și Post Scriptumul)
Problema 1. Întrucât legiutorul nu prevede posibilitatea împăcării în cazul infracțiunii de viol, în niciuna dintre forme, prevederea posibilității medierii este lipsită de sens; aceasta urmărește să împace părțile (pentru a nu mai recurge la instanță). Există și decizii ale justiției în sensul inadmisibilității impăcării în caz de viol.
Problema 2. Infracțiunea de viol este o infracțiune gravă în care doar o mică parte dintre cazuri sunt reclamate din cauza caracterului ei specific. Legalizarea medierii acestei infracțiuni poate fi interpretată ca o piedică suplimentară în scoaterea la suprafață a fenomenului.
Problema 3. Din punctul meu de vedere, cea mai importantă. Actul de justiție nu urmărește doar să închidă gura (amiabil) reclamanților, ci îndeplinește o serie întreagă de funcții sociale: să prevină, să pedepsească, să apere societatea de repetarea infracțiunilor în viitor, să educe prin exemplu, etc. Într-un cuvânt, măcar teoretic, justiția mai are legătură cu actul de a face dreptate! Din acest motiv, violul trebuie să ajungă în fața instanței, în oricare dintre formele sale. Invocarea faptului că acestea au prea multe cazuri pe rol este total inacceptabilă pentru o societate sănătoasă!
Soluția
Legea 192/2006 trebuie modificată. Doar infracțiunile la care legea prevede că împăcarea părților duce la încetarea răspunderii penale pot face obiectul medierii, dacă se dorește și medierea în penal. Nici nu este prea complicat. Depinde ce părere au lobby-știi. Despre influența lor în procesul legislativ, nu fac nici un fel de comentarii. Nu acum! Acum mă duc la protestul feminiștilor să le explic despre ce este vorba.
Post scriptum
Feminiștii îmi semnalează că există și o modificare la modificare în care conjuncția din legea de modificare este înlocuită cu disjuncția, ca în legea inițială. Observațiile de mai sus rămân valabile, cu precizarea că, pe lângă faptul că se aplică medierea unde nu este cazul, informarea obligatorie include și infracțiunile sexuale (seducția și violul). Deci aveau dreptate și sub acest aspect!!!
Gabriela Creţu http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/lobby-ul-este-de-rau-si-cum-ar-fi-medierea-de-bine-89792.html
