Medierea în materie penală este posibilă astăzi pentru orice infracţiune în care avem o victimă şi un autor, indiferent de natura infracţiunii, urmând ca acel acord de mediere să de-a naştere unor efecte diferite.
Medierea în materie penală este o instituţie relativ nouă, avem legislaţia începând cu anul 2010 dar acum odată cu intrarea în viguare a noului Cod Penal şi Noului Cod de Procedură Penală capătă nişte valenţe deosebite.
Astfel dacă vorbim de infracţiuni mai simple, adică cele urmăririle la plângere prealabilă sau la împăcarea părţilor cum ar fi lovirea, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, vătămarea corporală ca urmare a unor accidente de circulaţie, aici înţelegerea dintre părţi confiinţită în acordul de mediere duce chiar la încetarea procesului penal, deci pur şi simplu procurorul când primeşte acel acord încetează dosarul, nu mai merge mai departe cu el. La fel judecătorul, dacă primeşte acel acord de mediere stopează procedura.
Pentru alte infracţiuni, până în 7 ani închisoare, procurorul dacă primeşte acordul acela de mediere în cursul urmăririi penale poate să renunţe la urmărirea penală, deci este un efect facultativ,dincolo era efect obligatoriu stoparea procedurilor. Aici este facultativ dacă procurorul constată că nu există un interes public al statului pentru urmărirea acelui infractor.
De regulă când procurorul vede că este un litigiu relativ simplu sau cu consecinţe uşoare, paguba s-a reparat şi totul este consemnat într-un acord de mediere logic nu mai are rost să cheltuie statul bani cu urmărirea cu tragerea la răspundere penală a respectivului infractor, şi în restul cazurilor, de exemplu pentru infracţiune de omor, de distrugeri grave cu consecinţe deosebite, în momentul care ai acord de mediere judecătorul poate să-ţi de-a o sancţiune redusă.
El va ţine seama de atitudinea ta de a repara prejudiciul sau poate chiar ai reuşit să repari prejudiciul, faptul că te-ai înţeles cu victima, de exemplu ai eşalonat repararea prejudiciului pe câţiva ani. Judecătorul poate să ţină seama de acel acord de mediere atunci când individualizează pedeapsa. Existând chiar cazuri când poate să renunţe să aplice sancţiunea, pur şi simplu nu aplică sancţiunea considerând că procesul penal a constituit pentru tine o suficientă ameninţare, un avertisment pentru tine.
Medierea nu prea este cunoscută în rândul oamenilor pentru că nu este promovată suficient de profesioniştii dreptului.
În primul rând poliţiştii, apoi procurorii, judecătorii şi avocaţii ar trebui să promoveze medierea. De ce? Pentru că ar duce la descărcarea organelor judiciare de un anumit număr de cauze considerate suficiente pentru a se aloca timpul pentru alte cauze cu adevărat complexe.
În al doilea rând avocaţii ar trebui să popularizeze medierea, cel puţin în materie penală, pentru că în special cei care au ca şi clienţi infractorii unii ajung să scape de dosare penale şi alţii chiar de închisoare, există posibilitatea aceasta. Adică în momentul când există un regret clar al inculpatului şi o reparare a prejudiciului şi o înţelegere a lui cu victima s-ar putea să asistăm ca în viitor statul să decidă să nu mai urmărească infractorii respectivi.
Aici nu este o încurajare a fenomenului infracţional ci invers.
Atunci când ai înţelegere dintre doi oameni între care s-a comis o infracţiune procesul nu merge mai departe, asta înseamnă că nu vei avea nici cale de atac, deci iată două instanţe care nu vor mai lucra în acel dosar, posibil ca între victimă şi inculpat, să luăm cazul a doi vecini care s-au bătut de la nu ştiu ce teren pe care l-au revendicat, vă daţi seama că dacă ei s-au înţeles probabil că au rezolvat şi problema cu acel teren şi astfel împiedicăm declanşarea unor efecte viitoare, unor dosare viitoare şi în felul acesta cred că putem reduce chiar starea de recidivă care în România este suficient de mare, undeva la 60-70%.
Anul trecut au fost pe rolul instanţelor 3,35 milioane de dosare, deci 1 din 3-4 adulţi din România s-au judecat într-un dosar civil sau penal. Numărul de medieri nu ştiu dacă a atins 10.000, ceea ce înseamnă foarte puţin la cât ne aşteptăm şi tocmai acesta este rostul unor astfel de întruniri, să sensibilizăm şi să discutăm din ce în ce mai mult, să sensibilizăm opinia publică, decidenţii politici şi judiciari asupra faptului că există această instituţie şi trebuie să apelăm la ea pentru că toată lumea are de câştigat, şi avocaţii care îşi duc clienţii direct la mediator şi îşi rezolvă problema, şi clienţii care nu mai ajung în instanţă, şi instanţele care nu mai primesc dosare din acelea simple sau de zi cu zi, de rutină, şi statul până la urmă cheltuie mai puţini bani pentru astfel de procese.
Declaratie : Cristi Danileţ, judecător şi membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), la Conferinţa „Medierea în România – Istoric şi perspective”
sursa: Curierul National
Comments are closed.