Press "Enter" to skip to content

Mediatorul, jurist sau ne-jurist?

M P 0

Parlamentarii sunt alesi de cetateni sa voteze legi. Activitatea parlamentarului este o activitate legislativa, Parlamentul fiind puterea legislativa intr-un stat democratic. Parlamentarii creaza legi, discuta legi si proiecte de legi, amendeaza legi si proiecte de legi, si in cele din urma aproba, voteaza legi. Facand parte din corpul legiuitor al tarii am fi tentati sa spunem ca un parlamentar trebuie in mod necesar sa aiba cunostinte temeinice juridice, sa aiba o facultate sau un master in domeniul juridic. Dar observam, ca parlamentarii in majoritatea lor nu au studii juridice. Neavand studii juridice, cum discuta, cum dezbat ei legi, neavand structuri si rationamente juridice?

O intrebare cat se poate de pertinenta.

Dar pentru a da un raspuns concret si corect, trebuie sa analizam scopul mandatului parlamentarului. Parlamentarul este mandatat de cetatenii unei zone a tarii sa le reprezinte interesele si nevoile lor. Inca inainte de a fi ales intrunind numarul necesar de voturi, eventualii parlamentari promit diverselor categorii sociale carora le implora votul, satisfacerea nevoilor si intereselor lor. Astfel daca au o intrunire cu asociatiile de pensionari le promit marirea pensiilor (interesul major al oricarui pensionar); daca au o intrunire cu reprezentantii IMM-urilor le promit scutiri sau micsorari de diverse taxe, diferite avantaje economice (interes major pentru IMM-uri); daca au o intrunire cu taranii agricultori le promit marirea subventiei agricole si sustinerea lor in valorificarea produselor lor (interes major al fiecarui taran agricultor), etc. Altele sunt nevoile si interesele unui locuitor dintr-un colegiu din Delta Dunarii, altele ale unui locuitor din colegiul din judetul Covasna, altele interesele unui locuitor din zonele geografice defavorizate, etc. Observam asadar ca parlamentarul este mandatat de catre cetateni pentru a le reprezenta si pentru a le satisface interesele si nevoile lor colective locale si zonale. Cel putin la nivel teoretic, mandatul parlamentarului nu este de a scrie legi propriu-zis, ci de a concepe proiecte de legi, de a dezbate proiecte de legi prin prisma nevoilor si intereselor celor de la care au mandatul, si de a vota legi tinand cont de interesele cetatenilor pe care ii reprezinta. Iata de ce un parlamentar nu trebuie sa aiba studii juridice, deoarece interesele si nevoile comunitatilor fac parte din sfera umana a realitatii sociale de zi cu zi, si nu din sfera juridica, cu toate ca interesele si nevoile comunitatilor si oamenilor in particular pot fi traduse in acelasi timp in drepturi si obligatii colective sau particulare, individuale.

Am adus in discutie aceste aspecte deoarece mediatorilor li se striga in cor, de catre avocati si juristi, ca fara studii juridice nu pot media un caz, nu pot interveni intre doua parti intre care exista un litigiu. Fara studii juridice nu ai cum sa cunosti tu mediator economist, teolog, psiholog, cadru didactic, inginer –  dreptatea, justitia juridica. Nu ai cum. Sunt total de acord cu domnii avocati si cu domnii juristi si cu toate vocile care face aceste afirmatii. Sunt adevarate. Mediatorii nu infaptuiesc dreptatea juridica pe care doar sistemul judiciar o are ca obligatie fundamentala.

Sunt total de acord, insa cu o majora precizare: rolul mediatorului atunci cand i se prezinta doua parti aflate in conflict nu este acela de a cauta si aplica legea incidenta in conflictul respectiv. Biroul de mediator nu este un spatiu destinat juridicului. Biroul de mediator nu este destinat interpretarii legilor. Mediatorul nu cauta ratiuni juridice si nici vinovatii; nu are nevoie de probe, nu are nevoie de martori, nu are nevoie de instrumentele judiciare.

Mediatorul este un facilitator al dialogului dintre parti. Cunoastem cu totii atitudinea partilor pendinte unui proces: nu se saluta, se innjura, se urasc, se ameninta, isi reproseaza, cu alte cuvinte relatia dintre reclamant si parat comporta o ruptura dialogala care se adanceste mai mult la fiecare termen judiciar.

In mediere, partilor li se ofera sansa de a dialoga. Li se ofera sansa de a vedea prin comunicare punctul de vedere si pozitia celuilalt. Nimeni dintre noi nu putem ghici ce interse are o persoana decat atunci cand o intrebam. De cele mai multe ori, fiecare dintre noi suntem in conflict cu cei cu care relationam zi de zi, chiar daca nu constientizam acel conflict, pentru ca este de o intensitate mica. Acest mic conflict pleaca de la lipsa de comunicare. Fara a intreba si fara a dialoga cu persoanele cu care interactionam, nu putem sti ce anume dorim de la ele concret (chiar daca multi m-ar contrazice la acest punct), dar mai ales ce anume doresc ele de la noi in mod concret, pentru a evita suspiciuni si/sau false interpretari. Masa dialogului, fie ca este extra mediere, fie ca este intr-un proces structurat de mediere, are beneficii extraordinare pentru partile care relationeaza zi de zi, in diverse contexte sociale. Prin dialog, in procesul de mediere, se sondeaza si se exploreaza de catre parti impreuna si ajutate de mediator, pe o anumita structura, conflictul si solutiie posibile. Dialogul este cel in urma caruia partile constientizeaza si isi concretizeaza dorintele, nevoile, interesele, necesitatile, suspiciunile, interpretarile, valorile spre care tind etc. Dialogul din mediere, este un dialog asistat de o persoana neutra si impartiala fata de parti, si acest aspect nu poate decat sa dea o si mai mare incredere partilor in procesul de mediere dar si in mediator ca parte a procesului care nu are vreun interes fata de una din parti dar are un interes in gasirea unei solutii reciproc multumitoare si satisfacatoare pentru ambele. Reciproc multumitoare si satisfacatoare a nevoilor si intereselor lor care au fost puse in discutie in procesul de mediere. Asadar medierea nu aduce satisfactie juridica de dreptate, care in procesul clasic nu apartine decat relativ doar unei parti, ci aduce satisfactia umana de dreptate relationala fata de ambele parti reciproc. Aceasta cu atat mai mult cu cat decizia si acordul apartine exclusiv partilor ele fiind singurele care decid in deplina cunostiinta de cauza. Iata de ce in procesul de mediere, si in mediere in general nu se vorbeste de drepturi si obligatii civile, de ratiuni juridice, de aplicabilitatea legilor, de probe, de martori. In mediere pana si terminologia difera; astfel, este preferabila notiunea de conflict, problema, situatie, celei de litigiu; este preferabila notiunea de persoana, celei de parti; este preferabila notiunea de mediere si nu proces de mediere; este preferabila notiunea de interes persoanl si nevoie persoanala celei de drept juridic; este preferabila notiunea de datorie relationala celei de obligatie civila; este preferabila notiunea de acord reciproc celei de sentinta judecatoreasca.

Ne-am permis analogia cu activitatea parlamentarului deoarece si medierea si activitatea acestuia vizeaza si se focuseaza pe interesele si nevoile cetatenilor. Bineinteles, activitatea parlamentara vizeaza interese si nevoi colective, locale si regionale, pe cand medierea vizeaza interse si nevoi personale si individuale. Nici medierea nici activitatea parlamentarului nu necesista studii juridice deoarece in procesul de pregatire a legilor, si in procesul de mediere, nevoile si interesele persoanelor nu sunt in sfera juridicului. Bineinteles juristii sunt absolut necesari, insa nu in orice moment al activitati parlamentare si nici in orice moment al medierii. Pentru activitatea parlamentara necesitatea lor e suplinita de comisiile juridice si corpul legislativ care elaboreaza propriu-zis legile, iar in activitatea de mediere, juristii si avocatii ofera siguranta cadrului legal si asitenta juridica partilor pentru a se evita discutii sau acorduri nelegale.

Medierea este un proces absolut voluntar, este un proces in care partile se pun la dispozitie una alteia pentru a dialoga si a incerca gasirea unei solutii integrative sau macar de compromis. Medierea vizeaza nevoile si interesele fiecarei persoane, ca parte a unui conflict. In Biroul de Mediere conflictul ramane netradus in termeni juridici, ratiunea relatiilor sociale suspendand pe timpul medierii  ratiunile juridice,  aplicate ulterior de juristi, avocati si judecatori.

Sursa: http://www.blog.mediatoru.ro/mediatorul-jurist-sau-ne-jurist/

(Visited 49 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns