Medierea interculturală a conflictelor – Medierea în fotbal
În următorul text, Hans-Jürgen Rojahn descrie un caz din liga de fotbal de juniori din Germania.
La un meci al echipelor de tineret, a cărui miză era retrogradarea din grupa A, Jens Meyer de la TUS Altdorf a fost lovit violent, rupându-şi piciorul. În minutul 75, agresorul Ali Maret, jucător de origine străină de la Eintracht Neuberg a fost înlocuit, părăsind terenul pe partea adversarului. (Toate numele au fost schimbate de autor).
Pe banca de rezerve de pe acea parte se află un jucător de la TUS Altdorf. Acesta îi strigă jucătorului eliminat ceva ce nimeni nu înţelege. Ali se simte jignit şi-l loveşte în faţă pe tânărul aflat pe bancă. Unchiul celui lovit sare şi el la bătaie şi îl pocneşte pe Ali. Alţi părinţi şi jucători intervin, pentru a-i despărţi pe cei doi. După ce se reinstalează liniştea, jocul continuă.
Fluierul final al meciului nu înseamnă însă şi sfârşitul conflictului dintre TUS Altdorf şi Eintracht Neuberg. O nouă rundă urmează: cearta şi bătaia continuă şi în faţa Comitetului Regional de Disciplină. Între timp se anunţă proiectul „Medierea interculturală a conflictelor – medierea în fotbal“. Acest proiect, iniţiat de Tineretul Sportiv dinHessen, a fost derulat în asociere cu Societatea de Fotbal din Hessen încă din 1998. Conducerea acestui proiect constituie imediat o echipă de mediatori, pe care o pune în legătură cu cluburile în cauză. Tratativele din faţa Comitetului Regional pentru Disciplină sunt iminente. Cele două cluburi aprobă intervenţia echipei de mediatori, pentru că situaţia este delicată: meciul retur urmează să aibă loc peste doar patru săptămâni.
„Dizolvarea tensiunilor“
În asemenea sisteme complexe s-a dovedit înţeleaptă iniţierea unor discuţii preliminare separate cu părţile aflate în conflict, înainte de actul propriu-zis de mediere. Aceste discuţii au rolul de a lămuri participanţii cu privire la procedura ce urmează a avea loc, cei implicaţi putând astfel „să se răcorească puţin“. Prima discuţie preliminară are loc cu reprezentanţii clubului TUS Altdorf. La început, conflictul este prezentat în amănunţime din perspectiva martorilor. Între timp a avut loc şi şedinţa Comitetului de Disciplină: Ali Meret de la Eintracht Neuberg primeşte o suspendare de şapte luni, unchiul victimei trebuie să plătească o amendă, la fel şi clubul Eintracht Neuberg.
Problema principală este aşadar cum poate să fi organizat returul fără să apară probleme. TUS Altdorf atrage permanent atenţia asupra diferenţelor dintre cele două cluburi. Ei susţin că sunt un club la care joacă doar tinerii din regiune. Fotbaliştii din lotul TUS Altdorf sunt, în mare parte, liceeni care studiază în instituţiile de învăţământ din oraşul situat în apropiere. La Eintracht Neuberg, în schimb, echipa este formată preponderent din tineri de origine străină. Reprezentanţii TUS Altdorf ţin însă să sublinieze că nu au nimic împotriva străinilor. În echipa lor activează, de altfel, doi jucători străini.
Cei doi conducători de joc au spus că după meciurile Eintracht Neuberg se simţeau ameninţaţi atunci când se întâlneau cu grupuri mai mari de jucători ai acestei echipe. La întrebarea mediatorilor, ce ar putea aduce o discuţie comună, ei au răspuns: “Eventual dizolvarea tensiunilor, dar şi în afara fotbalului trebuie reduse agresiunile, sfera sportivă trebuie separată de cea privată, ambele echipele trebuie să participe ca un întreg.“ Toate persoanele prezente s-au pronunţau în favoarea unei proceduri de mediere.
„Să fii idiot e rău destul – dar să mai fii şi străin: aici s-a terminat!“
La discuţia preliminară cu Eintracht Neuberg au luat parte şefa echipei de tineret, preşedintele acesteia şi 7 jucători din echipă. Şi aici se prezintă mai întâi conflictul din viziunea celor prezenţi. Şefa echipei subliniază faptul că toţi regretă foarte mult incidentul. Din toată discuţia reiese că jucătorii de la Eintracht se confruntă permanent cu acuzaţii xenofobe. Literal : “Să fi idiot este rău destul, dar să mai fii şi străin: aici s-a terminat!”. Jucătorii de la Eintracht spun că nu vor să fie văzuţi pretutindeni ca o bandă de bătăuşi. Ei îşi doresc ca la meciurile pe care le joacă să participe arbitrii experimentaţi, mai în vârstă.
Tinerii îşi prezintă în mod intensiv şi plin de temperament opiniile şi dorinţele. La sfârşitul discuţiei, toţi se pronunţă în favoarea intervenţiei unei echipe de mediatori în conflictul cu echipa de la TUS Altdorf. Aşadar, ambele cluburi îşi doresc să ia parte la discuţia comună de mediere, cu toţi jucătorii şi cu adulţii responsabili de care dispun. În total, se strâng 40 de persoane. Nu participă atât de mulţi oameni la o mediere. Aici însă există multe persoane afectate de acest conflict.
Pentru ca medierea să se poată desfăşura în numai 3 ore, într-o singură seară (participanţii nu au fost de acord cu stabilirea mai multor înfăţişări), cei prezenţi desemnează câte 10 vorbitori pentru fiecare club (3 adulţi, 7 jucători). Ei sunt elementele-cheie în toate fazele procesului de mediere. Încă de la faza discuţiilor preliminare, cele două echipe au căzut de acord asupra faptului că nu trebuie să se mai ajungă niciodată la asemenea ieşiri violente.
Discuţiile s-au axat aşadar asupra spiritului de fair-play ce urmează să fie adoptat pe viitor în meciurile dintre cele două echipe. Pentru că ambele părţi păreau interesate să-şi concentreze jocul într-o atmosferă cât mai netulburată şi sportivă. La sfărşit, mediatorii au formulat un acord, semnat şi contrasemnat de toţi cei 20 de vorbitori. Acest acord prevedea ca la o încălcare a acordului, echipa care se face vinovată să facă cinste celeilalte echipe cu un suc. S-a convenit ca şefii celor două cluburi să urmărească atent orice infracţiune, îngrijindu-se de distribuirea sucurilor către cealaltă echipă.
Meciul retur care a urmat procesului de mediere a decurs “într-un cadru liniştit şi corect”, fapt care a fost adus şi la cunoştinţa mediatorilor. Mai mult, toate elementele asupra cărora s-a căzut de acord au fost respectate.
http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_5/mediation.htm
