Soluţionarea disputelor dintre elevi
Discuţia în vedere soluţionării este puternic ritualizată şi decurge şi patru etape:
1. Introducere: Salut, clarificarea scopurilor, numirea principiilor – păstrarea secretului şi a neutralităţii – , explicarea procesului de soluţionare, explicarea regulilor de discuţie, căderea de acord asupra demarării discuţiilor.
2. Explicaţii: raport, rezumat, întrebări, exprimarea problemelor, determinarea gradului de implicare în conflict, trecerea la următoarea fază.
3. Soluţii: estimarea posibilităţilor de soluţionare, înregistrarea posibilităţilor de soluţionare, alegerea soluţiilor, căderea de acord asupra unei soluţii.
4. Acord: înregistrarea celor asupra cărora s-a căzut de acord, semnarea acordului, adoptarea acordului. Acordul va fi de ex. conţinut într-un formular special de soluţionare a conflictelor.
Etape în cadrul soluţionării unei dispute la şcoală
Metodele clasice de soluţionare a conflictelor pot fi combinate şi cu proceduri de arbitraj.
 |
la început, părţile conflictuale vor încerca să îşi soluţioneze diferendul după propriile metode (după regulile învăţate).
|
 |
dacă părţile conflictuale nu vor reuşi să îşi rezolve singure problemele, colegii de şcoală vor trebui să îi ajute.
|
 |
dacă nici această variantă nu se va dovedi de succes, atunci va trebui să intervină un cadru didactic.
|
 |
dacă nici această variantă nu va rezolva problema, cadrul didactic va trebui să joace rolul de arbitru şi să dea un verdict.
|
 |
Verdictul dat de arbitru serveşte ca motivare extrinsecă pentru ca elevii să înveţe să găsească singuri o soluţie, posibil fiind ca cele două părţi să agreeze mai puţin verdictul decât o soluţie proprie a problemei.
|
 |
în cazurile mai serioase, funcţia de soluţionare a conflictelor şi verdictele vor fi date, ca ultimă instanţă, de directorul şcolii.
|
|
|
(Visited 42 times, 1 visits today)
V-ar mai putea interesa si: