Dat fiind faptul ca mai sunt persoane care se indoiesc de acest lucru, am sa evidentiez cateva motive pentru care eu apreciez ca, potrivit actualelor reglementari, medierea a devenit o procedura prealabila și obligatorie.
Citind unele comentarii, foarte putine de altfel, inteleg ca este contestat faptul ca medierea ar fi o procedura prealabila, aratand-se ca doar sedinta de informare este obligatorie, potrivit legii.
Intr-adevar, in prezent, potrivit legii, partile sunt tinute sa participe la o sedinta de informare.
Astfel, Art. 2.- (1) prevede: „Dacă legea nu prevede altfel, PARTILE, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente…”.
Haideti sa vedem cum se va aplica in practica aceasta dispozitie imperativa a legii.
– Intai de toate, trebuie sa observam faptul ca numai in raport cu instanta se pune problema obligativitatii sedintei de informare.
– Apoi, trebuie sa vedem cine trebuie sa participe la sedinta de informare in mod obligatoriu.
Potrivit art. 2 alin 1 redat mai sus, la ședinta de informare vor participa PARTILE (fie persoane fizice, fie persoane juridice).
Prin urmare, daca legea spune ca partile vor participa la informare, eu nu-mi pot imagina ca doar una din parti este tinuta sa se informeze, probabil, de regula, reclamantul.
De fapt, in practica, cum se intampla?
Mergand pe firul logic al lucrurilor, cand apare un conflict, una din parti ia initiativa declansari procesului judiciar – Reclamantul (reclamantii). El cheama in instanta cealalta parte – Paratul.
Ce prevede legea pentru aceste situatii? Ca reclamantul trebuie sa faca dovada, prin procesul-verbal, ca a participat la o sedinta de informare. Ce se intampla cu paratul (paratii)? De multe ori, paratul este luat prin surprindere cu citatia.Are si el obligatia de a participa la sedinta de informare? Potrivit legii, da. Si paratul trebuie sa vina la informare. Cine il cheama la informare, reclamantul care, in astfel de situatii, de regula nu poate comunica direct cu paratul? Asteapta sa-l invite instanta pe parat la mediere? Ce se intampla atunci cand paratul isi da seama ca astfel se mai pot taragana putin lucrurile?
Ce poate face reclamantul intr-o astfel de situatie cand vrea sa-si realizez dreptul cu celeritate? Participa la sedinta de informare si intelegand ca si cealalta parte trebuie sa participe la informare, in mod obligatoriu, cu privire la mediere, va trebui sa apeleze la serviciile mediatorului pentru a invita si cealalta parte la informare. Cu alte cuvinte, pentru cei ce cunosc procedura de mediere, vorbim de o etapa prealabila a procedurii prpriu-zise de mediere.
Pentru ca nici o lege din lume nu poate obliga pe nimeni sa incheie un contract, contractul putand reprezenta doar vointa libera a partilor, nici Legea medierii nu prevede intrarea, in mod obligatoriu, in procedura propriu-zisa de mediere, asa cum nici pana acum, desi partile erau tinute sa parcurga procedura concilierii, fara a fi obligate sa incheie vreun contrat.
Prin urmare, asa cum concilierea era prevazuta ca procedura prealabila obligatorie, tot astfel a devenit si medierea.
Daca facem o paralela intre cele doua proceduri, observam ca ele se aseamana.
Partile, in conciliere, trebuie sa faca dovada ca au incercat sa stabileasca o intalnire prin care sa depuna efortul in vederea solutionarii conflictului. In acest sens, de cele mai multe ori, faceau dovada ca s-au invitat reciproc la conciliere, ca si-au facut oferte dar n-au putut gasi o solutie singuri.
Tot astfel si in mediere. De regula, reclamantul vine la mediere, se informeaza si, pentru ca trebuie sa participe la informare si cealalta parte (pentru ca nu vrea sa intarzie judecarea procesului, tinand cont ca legea nu prevede un termen in care cealalta parte este tinuta sa se informeze), va solicita mediatorului sa trimita invitatia la mediere. Acesta va depune toate diligentele ca, dupa informare, sa invite ambele parti la o discutie in vederea declansarii procedurii propriu-zise a medierii. Altfel spus, mediatorul va invita ambele parti in vederea incheierii contractului de mediere. Insa, cum acest contract se incheie potrivit vointei partilor, acestea sunt libere sa aleaga: fie incheie contractul de mediere, fie aleg sa continue procedura la instanta. Insa, pana la acest moment, mediatorul trebuie sa dea dovada de profesionalism si sa depuna toate diligentele in acest sens, el neputand-se limita doar la un simplu formalism de transmitere a invitatiei si de informare, pentru ca apoi sa fie linistit, multumit ca a parcurs procedura, cu atat mai mult cu cat legea ne impune sa depunem tot efortul pentru ca partile sa inteleaga beneficiile medierii si sa acordam toate sansele acestora de a intra in procedura de solutionare amiabila a conflictului.
Prin urmare, asa cum am aratat mai sus, in opinia mea, medierea devine si ea procedura prealabila obligatorie, asemeni concilierii. De fapt, de ce este numita procedura prealabila? Pentru ca partile sunt tinute sa faca dovada parcurgerii acestei etape, explicit sau implicit, inainte de declansarea procedurii judiciare. Cu alte cuvinte, este o procedura prealabila, in raport cu instanta de judecata, astfel incat, odata cu depunerea cererii la instanta, partile sa faca dovada parcurgerii ei prin pr-vb.
Dincolo de toate acestea, trebuie sa mai observam ca legea stabileste o mare responsabilitate in sarcina mediatorului, aceea de a schimba mentalitati si nu doar de a parcurge in mod formal o procedura. Chiar si in prezent sunt parti care recurg la aceasta etapa prealabila a medierii pentru a-si intari pozitia in fata instantei, pentru a-si arata buna credinta, de regula cand cealalta parte nu doreste in niciun mod dialogul. Insa, noi avem obligatia, atat potrivit legii cat si contractului incheiat cu partea ce apeleaza la mediere, de a depune toate diligentele in vederea aduceii partilor la aceeasi masa.
Ca atare, cred ca aceste dispozitii ale Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator aseaza pe alte coordonate medeirea, in beneficiul tuturor factorilor implicati. Pentru aceasta, informarea n-ar trebui sa fie doar o achitare formala de obligatia impusa de lege.Cum facem asta? Fiecare mediator va trebui sa raspunda in felul sau și sa se achite de aceasta obligatie cum crede ca este mai bine.