Modificările aduse în ultima perioadă sistemului judiciar românesc continuă cu această „modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă“, numită mediere
Această alternativă extrajudiciară de soluţionare a litigiilor ar trebui să prezinte câteva beneficii având în vedere faptul că permite părților continuarea dialogului, prin intermediul negocierii asistate de către o persoană imparțială ce va avea calitatea de mediator. În prezent, sistemul judiciar este aproape blocat în România, atât din cauza felului în care este organizat, cât și a numărului foarte mare de litigii. Astfel, în funcție de instanța competentă, primul termen de judecată poate să fie acordat și la mai bine de un an de la data înregistrării unei acțiuni. Prin introducerea unei noi modalități de soluționare a conflictelor, este clar că se încearcă degrevarea instanțelor de judecată.
Cine poate deveni mediator?
Legea este foarte clară în acest sens; conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 192/16.05.2006, există niște criterii stricte pentru persoanele ce își doresc sa devină mediatori. Astfel, un mediator trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă capacitate deplină de exerciţiu; să aibă studii superioare; să aibă o vechime în muncă de cel puţin trei ani; să fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; să se bucure de o bună reputaţie şi să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; să fi absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere; să fi fost autorizat ca mediator, în condiţiile prezentei legi.
Cât de funcţională este legea?