Obisnuim sa avem un medic la care apelam cand nu ne simtim bine, un asigurator pe care il contactam cand incheiem o polita de asigurare sau cand avem un accident, un mecanic auto la care ducem masina cand se strica, un meserias bun la toate care repara cate ceva prin casa.Si cu siguranta nu ducem masina la medic sau meseriasul la asigurator. Ideea este ca s-a format o conexiune intre nevoia aparuta si modul de comportament care duce la rezolvare. Apelam la cei care sunt specializati in domenii in care noi nu suntem.
In cursul vietii noastre, inca de la nastere, suntem in contact cu alte persoane, cu care vrem, nu vrem, stabilim relatii.Unele mai bune, unele excelente, altele mai putin bune si altele dezastruoase.
Invatam sa ne ferim, sa ne protejam, fie schimbandu-le , fie renuntand la unele dintre ele. Dar nu putem trai intr-o independenta totala. Nici intr-o dependenta totala.Si atunci avem varianta de mijloc-interdependenta-.
O relatie, oricat de buna ar fi, nu ne poate multumi tot timpul in proportie de 100 %.Asa ca inevitabil adunam frustrari. Atat in relatiile de familie cat si in relatiile de servici.Sau in comunitate.Nici nu le bagam in seama pe fiecare in parte si scapam din vedere ca si daca vin din parti diferite se aduna in acelasi loc: interiorul fiintei.
Exista un moment in viata fiecaruia in care realizam ca am ascuns, de noi in primul rand, o problema care, din pacate, nu s-a rezolvat de la sine, ci a devenit evidenta.Ne simtim coplesiti si neajutorati pentru ca nevoia nou aparuta nu are conexiune.
Acum putem conecta nevoia de solutionare a conflictului cu medierea, care este amiabila, consensuala si permite pastrarea relatiei.
Cand avem un conflict de interes apelam la un mediator pentru a-l rezolva prin mediere.