Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “centru de mediere”

Medierea – viitorul soluţionării conflictelor

M P 0

Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Iniţial legea prevedea că această modalitate este facultativă, dar apoi Guvernul României a aprobat o OUG care prevede că obligativitatea informării despre mediere se va aplica de la 1 februarie 2013. Publicăm, în continuare, un interviu cu domnul Adi Gavrilă Directorul General al Centrului de Mediere Craiova.

Neacşu Marin: Domnule director, vom discuta despre o instituţie şi o activitate poate prea puţin cunoscute publicului larg. Vă rog sa vă prezentaţi şi să prezentaţi instituţia pe care o conduceţi în Craiova.

Adi Gavrilă: Sunt Adi Gavrilă, directorul general alCentrului de mediere Craiova, de la înfiinţarea sa din 2003 ca Centru Pilot de Mediere, prin ordinul 1391/2003 al Ministrului Justiţiei, cu sprijinul Ambasadei SUA, al Baroului Dolj, pe lângă Judecătoria Craiova şi tribunalul Dolj, ca singurul centru Pilot din România, cu scopul de a testa medierea pe profilul cultural al românului si a include concluziile acestui centru pilot, tip laborator, în procesul de elaborare a Legii Medierii care la vremea aceea era în formă proiect la Direcţia de Elaborări Studii şi Acte Normative în cadrul Ministerului Justiţiei şi ulterior pentru implementarea profesiei de mediator. Practic La Craiova s-a declanşat şi a luat naştere primul Centru de Mediere, aici s-au format 450 de mediatori înainte de apariţia legii medierii şi practic şi în baza experienţei noastre s-a implementat acest sistem, această profesie, această formă de rezolvare a divergenţelor, conflictelor care pot apărea în societate, între cetăţeni sau între cetăţeni şi instituţii. Practic primele activităţi de mediere s-au desfăşurat pe bază de voluntariat, atâta vreme cât meseria nu era recunoscută în nomenclatorul meseriilor şi eram doar în fază de experiment. Rezultatele obţinute în acea fază de pionierat au contribuit la apariţia Legii Medierii si din 2006 a unei noi profesii, aceea ce mediator. Astfel, în perioada 2005-2005 Centrul de Mediere Craiova a fost un Centru Naţional de formare a mediatorilor, pe un parteneriat cu toate barourile din ţară, instruind câte 10 mediatori pentru fiecare judeţ. Aceştia au fost avocaţi selectaţi de reprezentanţii noştri în jur de 450 din toată ţara şi în felul acesta s-a realizat nucleul formării altor mediatori pentru că cei mai mulţi dintre ei au format la rândul lor în zonele unde lucrau, alte centre de mediere, ei fiind atât primele elemente demediere, de răspândire informaţiilor privind această meserie dar şi formatori de viitori mediatori. Deci Craiova a contribuit la apariţia acestei profesii în România.

Neacşu Marin: Felicitări! Dacă am ajuns aici, ce ne puteţi spune despre scopul şi obiectul acestei activităţi şi meserii, ce fel de conflicte rezolvă şi cum?

Adi Gavrilă: Deşi suntem încă la începutul acestei profesii şi activităţi, acum avem o legislaţie, avem oameni formaţi, avem baza de formare şi aplicare a acestei profesii, suntem totuşi pe o treaptă superioară, deşi încă la început. Avem, acum in Consiliu de Mediere cu sediul la Bucureşti, care are rolul de a superviza activitatea, de a acorda licenţe şi avize mediatorilor, formatorilor şi verificatorilor în acest domeniu, deci suntem pe un drum bun. Medierea se aplică pe toate tipurile deconflicte, civile, de familie, penale, cam tot ce presupune sau poate duce la apariţia unui proces în instanţă, inclusiv conflicte de muncă, probleme legate de contractele de muncă, cu alte cuvinte orice conflict care poate fi încheiat prin negociere între părţi. În articolul 1 al Legii 192/2006, lege care reglementează această activitate, se prevede: „Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.”

Iniţial legea prevedea că această modalitate este facultativă, dar apoi Guvernul României a aprobat o OUG care prevede că obligativitatea informării despre mediere se va aplica de la 1 februarie 2013 când intră în vigoare Noul Cod de procedură civilă şi că, în caz de nerespectare a procedurii informării (urmată înainte de sesizarea instanţei sau până la termenul dat de judecător în acest sens), acţiunea se va respinge ca inadmisibilă.”

Dacă avem acum mediatori, trebuie să se facă mai mult pentru a se cunoaşte legislaţia şi a se populariza atât profesia în sine ca şi activitatea care conform legii a devenit obligatorie pentru orice caz care ajunge în instanţă.

Neacşu Marin: Vreţi să spuneţi că medierea este obligatorie în toate procesele care au loc în instanţă? 

Vreţi să vă daţi în judecată vecinul? Se schimbă regulile la instanţă!

M P 0

Vreţi să vă daţi în judecată vecinul pentru că a „furat” din terenul dumneavoastră când a refăcut gardul? Sau intenţionaţi să-l aduceţi în faţa magistraţilor, sub acuzaţia de malpraxis, pe medicul care v-a tratat? Începând de la 1 februarie 2013 , legea impune ca înainte să vă îndreptaţi către instanţa de judecată să vă opriţi la un centru de mediere pentru a încerca să vă înţelegeţi pe cale amiabilă.

Instanţele de judecată sunt sufocate, iar procesele au ajuns să dureze ani de zile, în condiţiile în care multe dintre dosarele ajunse în faţa judecătorilor ar putea fi soluţionate într-un timp mult mai scurt, dacă s-ar cere ajutorul unui mediator. Drept pentru care, s-a decis schimbarea legislaţiei.

Când este obligatorie consultarea unui mediator ?
Potrivit Legii 115/2012, intrată în vigoare în octombrie anul trecut, dar care urmează să fie aplicată de la 1 februarie 2013, în anumite speţe, reclamanţii sunt obligaţi ca înainte să depună sesizarea la instanţa de judecată, să se oprească mai întâi la biroul unui mediator.
„Nu există obligaţia rezolvării disputei pe această cale, ci obligaţia informării cu privire la această metodă alternativă de soluţionare a conflictelor. Legislaţia impune această obligaţie în speţele civile, care presupun dispute pe o valoare mai mică de 50.000 de lei, în litigiile de familie (divorţ, partaj, exercitarea drepturilor părinteşti), în toate litigiile civile cu privire la vecinătate (grăniţuire, ieşire din indiviziune), litigiile penale în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă şi se stinge la retragerea plângerii (loviri şi alte violenţe, vătămare corporală din culpă, viol, violare de domiciliu, furt între soţi, furtul la plângerea prealabilă). De asemenea, este cazul litigiilor care ţin de