Din practica angajatorilor, dar și în doctrina de specialitate, se reține și posibilitatea încheierii unei clauze de mediere în contractelor individuale de muncă. Astfel, prin clauza de mediere, părțile stabilesc că în situația declanșării unui conflict de drepturi, înainte de promovarea oricărei acțiuni în instanță, au obligația de a parcurge procedura medierii.
Posibilitatea înserării în contractul individual de muncă a unei asemenea clauze specifice, neprevăzute de Codul muncii, decurge din principiul libertății de voință, astfel încât părțile sunt libere să stabilească conținutul acesteia, condiționat de respectarea normelor imperative, ordinii publice și bunelor moravuri . Înscrierea acestei clauze în contractul individual de muncă este generată de interesul părților de a încerca stingerea conflictului prin negociere, prin metode amiabile. În absența unor prevederi legale referitoare la clauza de mediere, părțile trebuie să acorde o atenție deosebită conținutului acesteia pentru a-i asigura legalitatea și eficiența.
Astfel, clauza de mediere reprezintă acordul părților contractului individual de muncă de a încerca soluționarea conflictelor individuale de drepturi, declanșate între ele, în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului sau cu privire la exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi, din alte acte normative sau din contractele colective de muncă, pe calea medierii. Părțile pot negocia o clauză de mediere fie în momentul încheierii contractului individual de muncă, fie ulterior, prin încheierea unui act adițional.
Nerespectarea clauzei de mediere de către oricare dintre părți ar putea atrage