Un deputat, un fost director al Hidroelectrica, doi învinuiţi din dosarul Referendumul şi doi inculpaţi din dosarul furtului de tablouri din Olanda sunt doar câţiva dintre justiţiabilii care în ultima perioadă au utilizat o prevedere care există în Codul de Procedură Penală încă din 2010, potrivit căreia recunoaşterea vinei permite, printre altele, accelerarea judecării dosarelor şi reducerea pedepselor. Noul Cod aduce o altă noutate: suspectul şi procurorul pot face o înţelegere în timpul cercetării penale, care trebuie validată de judecător, nemaifiind nevoie de o procedură în contradictoriu. Condiţia încheierii acordului este ca pentru infracţiunea în cauză pedeapsa să fie de maximum 7 ani de închisoare.
Recunoaşterea vinovăţiei este utilizată cu succes în procesele penale obişnuite încă din 2010, dar în ultimul an a început să fie folosită şi în dosarele de corupţie. Ultimul caz este cel al unui deputat care şi-a recunoscut faptele de corupţie, iar dosarul său a fost judecat pe fond într-o singură zi.Gândul a analizat patru astfel de dosare. Avantajele acestei proceduri sunt următoarele: dosarele sunt judecate rapid, instanţele pot judeca mai multe dosare, inculpatul beneficiază de o reducere a limitelor pedepsei, statul cheltuieşte mai puţin cu funcţionarea instanţelor.
Dacă în vechiul Cod de procedură penală se reglementa situaţia în care inculpatul recunoştea săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, potrivit noii legi intrate în vigoare la 1 februariel procedura recunoaşterii vinovăţiei poate fi aplicată încă din faza cercetărilor penale, printr-un acord semnat în acest sens între procuror şi inculpat şi care trebuie validat de judecător.
Cum funcţionează recunoaşterea vinovăţiei
În vechiul cod de procedură penală, dar şi în cel nou, se prevede că inculpatul poate să îşi recunoască vinovăţia pe durata procesului. Asta înseamnă ca inculpatul să admită acuzaţiile formulate de procurorii împotriva sa. Beneficiile acestei proceduri sunt destul de atractive. În primul rând, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Spre exemplu, dacă o persoană este inculpată pentru o infracţiune care este pedepsită cu un maxim de 6 ani, după recunoaşterea vinovăţiei, maximul pedepsei va fi de 4 ani. Un alt beneficiu al legii este acela că procesele se judecă mult mai rapid, nemafiind nevoie de dezbateri în contradictoriu, pentru că prin recunoaşterea vinovăţiei, inculpatul îşi asumă şi probatoriul procurorilor. Ceea ce înseamnă că acceptă acuzaţiile şi probele, şi reununţă într-un fel la apărarea clasică.
O nouă procedură, inspirată din legislaţia SUA, este acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Astfel că încă din faza cercetărilor, în cadrul urmăririi penale, suspectul poate face o înţelegere cu procurorul. Acestă înţelegere înseamnă că îşi recunoaşte faptele şi este de acord cu o pedeapsă stabilită de procuror. Acest acord poate fi încheiat numai pentru infracţiuni care nu se pedepsesc cu mai mult de 7 ani de închisoare.
Acordul poate fi iniţiat atât de către suspect, cât şi de către procuror. După cele două părţi cad de acord, semnează o înţelegere, care este analizată de către un judecător. Acordul devine oficial numai dacă şi judecătorul este de acord cu termenii înţelegerii. Beneficiile pentru un suspect în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei este acela că acesta nu mai aşteaptă până ce dosarul său este judecat în fond şi apel. În plus, odată ce a semnat înţelegerea, cuantumul pedepsei rămâne fix, nemaiexistând riscul ca în apel sau recurs un judecător să îi majoreze pedeapsa.
Având în vedere că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o instituţie nouă, încă nu există date despre soluţii pronunţate în baza acestei noi proceduri. În schimb, recunoaşterea vinovăţiei în procesul penal este utilizată atât în procesele penale obişnuite, cât şi în dosarele de corupţie din ultima perioadă. Recunoaşterea vinovăţiei a fost introdusă în lege în 2010 cu ocazia amendării codului de procedură penală prin legea micii reforme.
”Deputatul auto” a recunoscut, a fost judecat într-o zi şi a primit un an