Despre tema medierii se vorbeste tot mai mult in ultimul timp, insa nu am auzit despre importanta medierii in procedura insolventei.
. I-am propus clientului meu sa apelam la o mediere cu lichidatorul judiciar deoarece, prin sentinta Tribunalului Hunedoara, cererea acestuia a fost admisa pentru atragerea raspunderii patrimoniale. Clientul a fost de acord.
Pentru ca il cunosteam si pe lichidatorul judiciar, care nu din intamplare are si calitate de mediator, am gasit de cuviinta ca este bine sa-l sun si sa-l informez despre intentia noastra. A fost si el de acord cu propunerea mea. Urmatorul pas a fost acela de a gasi un mediator care sa fie agreat de ambele parti si iata ca l-am gasit in persoana unui alt lichidator, mediator si avocat. Pana aici toate bune.
Cand am ajuns in fata mediatorului mi-a insotit clientul si au urmat o parte din procedurile medierii in care lichidatorul judiciar, parte in mediere, ne-a ridicat „o mie si una de probleme” care mai de care de nerezolvat.
Era foarte convins ca speta nu poate avea alta rezolvare decat pe aceea de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului si a conducatorului societatii comerciale debitoare, pentru toate considerentele retinute prin hotararea judecatoreasca, dar si pentru cele pe care le-a enuntat de-a lungul celor 7 ani de judecata in fond si care n-au fost toate enumerate in hotararea judecatoreasca atacata. Mentionez ca anterior promovarii recursului am luat de la dosarul cauzei copii dupa actele care ne incriminau dar si dupa cele care ne asigurau o pozitie confortabila.
Desi eram edificata bine asupra motivelor noastre de recurs