In loc de ,,moto”: ,,Asta e măreţia dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”
Augustin Zegrean, 20 august 2012
Chiar asa sa fie? Inţelegerea şi respectarea legilor de către cetăţeni presupune un sistem juridic cu legi clare, coerente, neechivoce si stabile iar o lege confuza, cu una sau mai multe ,,portiţe” încurajează interpretarea subiectivă in functie de interesele personale sau de grup si, in final, conduce la nerespectarea ori ignorarea ei.
Pe de alta parte, oricât de bine ar fi elaborata o lege, aceasta nu poate să prevadă toate situatiile la care urmează să se aplice. In practica dreptului, cazurile particulare sau chiar lipsa de claritate a legii poate fi suplinită insa printr-o operatiune logico-rationala, obligatorie, care este definita ca ,,interpretarea legii”. Prin aceasta se lamureste sensul si intelesul exact al dispozitiilor cuprinse in lege si se ofera si solutiile juridice corespunzatoare fiecarui tip de cazuri sau spete. In teoria generala a dreptului avem un capitol special referitor la interpetarea si aplicarea dreptului astfel ca voi trece rapid peste multele clasificari si criterii, retinand ca:
Dupa formă, interpretarea legii poate fi: oficială sau neoficială –in functie de puterea/forta juridica a interpretarii si literală, extensivă sau restrictivă- dupa rezultatul la care se ajunge prin interpretare;
Dupa metoda folosită, cele mai importante sunt: