Noua ordonanță de urgență privind legea medierii a adus această problemă în atenția opiniei publice feministe. Opuși de principiu medierii în cazul de viol (pentru că agresorul scapă) mai mulți feminiști și feministe s-au îngrijorat cu atât mai mult văzând că informarea despre mediere ar putea fi obligatorie. Pe de altă parte declarațiile Consiliului de Mediere nu au făcut nimic pentru a liniști aceste temeri. Dimpotrivă, prin lipsa lor de sensibilitate au îngrijorat și persoane care, precum subsemnatul, nu simpatizează neapărat cu feminismul militant.
În dezbaterea noastră punctul de vedere feminist a fost reprezentat de Tudorina Mihai– găsiți un articol reprezentativ pentru poziția ei aici. Laura Ștefănuț în schimb crede că medierea este oportună întrucât măcar oferă un cadru mai sigur pentru un proces care se desfășura informal și până acum. Cristi Danileț mai vechi promotor al medierii în sistemul juridic susține că totul este o mare neînțelegere alimentată de o confuzie procedurală.
Nu am prescurtat agresiv textul dezbaterii, argumentele juridice nefiind punctul tare al zonei mele de competență. În schimb mi s-a părut util să creez un rezumat. Iată-l:
Înainte de medierea formală (2008+) a existat medierea informală (Danileț, Ștefănuț): dacă victima era recompensată cumva de agresor ea își putea retrage plângerea iar acțiunea înceta. Domnul Danileț a fost chiar insistent în a sublinia că aceste reguli datează din… 1968. În cazul specific al violului, (1) medierea este facultativă dar (2) informarea este obligatorie. Totuși (3) această obligație nu are și o sancțiune corespunzătoare care să o acompanieze (Danileț) și, în același timp, (4) acțiunea victimei nu va putea fi respinsă pe motive procedurale dacă refuză informarea (Danileț, confirmare explicită după dezbatere). Problema apare în momentul în care ne gândim cum este tratată victima pe culoarele Justiției. Aici participanții au căzut cu toții de acord că sistemul nu este pregătit să trateze victimele în mod protector și decent. Nu doar în mediere ci și în procedura curentă.
Avem, deci, o problemă. Cum procedăm? Cristi Danileț, Laura Ștefănuț și (ultimul pe listă) eu am susținut, cu grade diferite de entuziasm, că nu Legea Medierii trebuie modificată în primul rând ci corpul mediatorilor pregătit și monitorizat. Tudorina Mihai, în schimb, crede că nu este nevoie, într-un lanț procedural care deja defavorizează victima, să mai adăugăm încă o verigă de aceeași calitate discutabilă.
*
Andrei Tiut: Mulțumesc tuturor de participare. Să vorbim întâi despre utilitatea medierii în cazurile de viol, fără a intra în detaliile legii. Au existat voci care sugerează că numărul violurilor ar putea crește dacă violatorul „scapă basma curată”. Domule Danileț, dacă cunoașteți, care sunt statisticile și analizele care au luate în considerare de inițiatorii legii?