Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “Legea nr. 192/2006”

Cum și când este posibilă medierea în materie penală?

M P 0

Daca ar fi sa oferim un raspuns scurt, am spune ca in orice conflict in care exista una sau mai multe victime si unul sau mai multi faptuitori medierea este posibila. Sigur ca efectele produse de intelegerea partilor consemnata in acordul de mediere nu are intotdeauna aceleasi efecte, discutia pe aceasta tema fiind una lunga, de aceea nu voi insista asupra acestor aspecte pe care le pot explica mult mai bine persoanelor interesate prin viu grai, punctual, dupa semnarea unui contract de mediere.

Pentru a intelege rolul si locul medierii in materie penala este important sa spunem, inainte de toate, ca medierea in materie penala este un concept pe care suntem datori sa il explicam detaliat cu scopul de aseza aceasta practica in randul conceptelor juridice demne de atentia justitiabilului roman.

Sintagama “mediere in materie penala” este compusa din doua concepte care isi aduc in aceasta notiune propria incarcatura semantica

Medierea aduce cu sine propria definitie asa cum a fost ea exprimata in Legea nr. 192/2006, la care as adauga, fiind vorba de mediere in materie penala, si Recomandarea Comitetului Ministrilor, in virtutea art. 15.b. din Statutul Consiliului Europei nr. (99) 19 privind medierea in materie penala despre care vom mai aminti in cele ce urmeaza.

Notiunea de “materie penala” vine cu o incarcatura mult mai mare, plecand de la dreptul roman, trecand prin dreptul feudal si cel de inspiratie franceza, pana cel aflat in vigoare si supus modificarilor periodice din zilele noastre.

Indraznesc sa remarc faptul ca, in imensa incarcatura conceptuala, dreptul penal este privit intr-un mod minimalist de anumiti filosofi ai dreptului, prezentandu-l uneori ca fiind doar o prelungire a celorlalte ramuri de drept. Cei mai indrazneti spun chiar ca domeniul dreptului penal nu exista, el doar aplica sanctiuni pentru nerespectarea celorlalte ramuri de drept, adauga un plus de sanctiune la reglementarile relatiilor sociale prevazute in marile ramuri de drept, fara sa poata fi considerat o ramura aparte. Daca ar fi sa le dam crezare, discutia s-ar complica, fortandu-ne sa spunem ca atata timp cat dreptul penal nu este o ramura de drept implicit si medierea penala poate fi considerata imposibila, chiar ilegala. Iar argumentatia poate continua.

Privind pe de-a-ntregul conceputul de mediere in materie penala, remarcam o perspectiva des intalnita la mediatorii din intreaga lume occidentala care isi impartasesc experientele pe www.mediate.com spunand ca, pentru a stabili ca o mediere este in materie penala, ar trebui ca mediatorul sa faca incadrari juridice asupra faptelor prezentate in mediere, atributie ce intra in obiectul de activitate a altor profesionisti in drept. In plus, nu toti mediatorii in materie penala sunt absolventi de studii juridice de lunga durata, conform Recomandarii nr. (99) 19 privind medierea in materie penala care mentioneaza la punctul V.22 Calificarea si formarea mediatorilor: „Mediatorii ar trebui sa fie recrutati din toate sectoarele societatii si sa posede in general o buna intelegere a culturilor si comunitatilor locale.”

Consfințirea înțelegerii părților din acordul de mediere de către instanța de judecată, în lipsa consimțământului tuturor părților

M P 0

Acordul de mediere este înscrisul sub semnătură privată încheiat de părți în fața mediatorului, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, prin care se soluționează pe calea amiabilă a medierii un litigiu între părți, nededus spre soluționare instanței de judecată (deși medierea poate avea loc și în cazul unui litigiu aflat pe rolul instanței, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator) și având ca obiect, potrivit art. 601, coroborat cu art. 64 alin. (1) și 67 alin. (1), (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, conflicte în materie civilă sau penală, cuprinzând următoarele domenii:
- protecţia consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

– continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;

- posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

- răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

– litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

Sedinta de informare privind medierea – OBLIGATORIE, dar GRATUITA!

M P 0

Din 9 Ianuarie 2013, potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 115/2012, daca legea nu prevede altfelpartile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator.

Mediatorul autorizat Mihaela Magdalena Huma ne-a lămurit în ceea ce priveste sedinta de informare referitoare la mediere. In opinia ei, participarea la sedinta de informare este o obligatie procesuala a partilor, si nu o procedura prealabila cum gresit a fost catalogata uneori.

Medierea este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor pe cale amiabila, cu ajutorul unei persoane specializate in calitate de mediator.

Aceasta nu inseamna ca partile vor fi obligate sa parcurga toata procedura medierii inainte de declansarea unui proces, ci doar la o sedinta de informare cu privire la posibilitatile de mediere a conflictului. Procesul nu va putea incepe, respectiv continua, fara parcurgerea acestei etape, in cadrul careia mediatorul va informa partile cu privire la procedura de mediere, efectele acesteia si regulile aplicabileexplicandu-le beneficiile acesteia in raport cu situatia concreta, astfel incat acestea sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa urmeze procedura medierii. Mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

In primul rand, partile aflate in conflict vor trebui sa-si aleaga un mediator care sa le faca informarea cu privire la posibilitatile de solutionare a conflictului pe calea medierii. Informarea se face de acelasi mediator pentru toate partile implicate, in sesiune comuna sau separata. Partile sunt libere sa decida daca aleg sa intre in mediere sau nu cu acelasi mediator cu care au facut informarea.

Informarea cu privire la mediere este obligatorie in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa cazsunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii: