Cazurile in care se impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale
a) fapta nu există; (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu există probe că o persoană a săvârşit o infracţiune;
c) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
d) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
e) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
f) a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
g) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
h) există autoritate de lucru judecat;
i) a intervenit un transfer de proceduri către un alt stat, potrivit legii.
Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile
(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.
(3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, părţile pot administra probe.
Drepturile persoanei vatamate