Am lucrat mai bine de șapte ani într-un alt mediu – cel european. Acolo, insistența lobby-ului privat sau simpla prezență a acestuia prin preajma legiuitorilor face reglementarea în cauză suspectă din perspectiva interesului public. Ceva e putred în Danemarca, își zic cei de bună credință ! Și analizează cu grijă în ce detaliu se ascunde diavolul.
Spre surpriza prietenilor mei feminiști, acesta a fost motivul pentru care m-am uitat cu mai multă atenție prin legea medierii. O puteți găsi aici cu modificărileaici.
Fac precizarea întrucât au curs tone de cerneală (virtuală) în legătură cu posibila aplicare a medierii în cazul infracțiunii de viol. De acolo mi-a venit impulsul inițial dar apărătorii înverșunați ai legii m-au făcut și mai suspicioasă.
Am plecat de la ipoteza că este imposibil ca legea să prevadă așa ceva ! Metodele de soluționare alternativă a conflictelor privesc, de regulă, cauzele civile și comerciale. Utilizarea în cazurile penale ar trebui să fie strict delimitată, acolo unde este permisă…
Ar fi absurd ca legea să prevadă două tipuri de făptuitori, cel cu bani și cel fără bani; sau cel șarmant și convingător în a cere iertare și cel mocofan. Un violator bogat, de exemplu, recurge la mediere, cade la pace cu victima infracțiunii și devine curat și nepătat, fără cazier judiciar, numai bun să o ia de la capăt. Altul, violator sărac, nu poate plăti, merge în instanță, este declarat vinovat, stă la pușcărie, i se face cazier și plătește toată viața pentru ceea ce altul plătește cu un cec… Lucrurile se mai petrec și așa; o știm. Dar aceste situații ne provoacă indignarea; legalizarea lor ar fi falimentul justiției! Toți suntem egali în fața legii dar cu o precizare: cei care ajungem acolo și nu se opresc la mediator!
Infracțiunile pentru care retragerea plângerii și împăcarea părților duce la înlăturarea răspunderii penale sunt expres prevăzute în Codul penal. Verific și văd că violul nu este printre ele. Momentan, sunt