Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “NCPC”

Medierea conform noului Cod de procedură civilă

M P 0

Preambul

Despre mediere, au fost scrise o serie de lucrări, în marea lor majoritate în format online[1], la care vom face referire parțial, în cele ce urmează, însă prea puțin a fost abordată problema unor implicații procesuale ale acestei instituții în contextul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În cele ce urmează, ne-am propus să formulăm câteva întrebări pe care practicianul dreptului și justițiabilul deopotrivă și le vor pune în viitorul apropiat și să încercăm să oferim câteva răspunsuri.

1. Mediere obligatorie versus mediere facultativă

1.1 Obiectul medierii

Pentru a determina obiectul medierii, cu alte cuvinte, cazurile în care părțile pot recurge la mediere și, dintre acestea, pe acelea în care medierea este obligatorie, trebuie să coroborăm dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată și completată[2].

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din legea medierii, părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. Alin. (4) al aceluiași articolexclude din obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau alt mod admis de lege. Noul Cod civil[3], în dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare a contractului de tranzacție, deși nu arată expres ce poate constitui obiect al acestuia, reglementează cazurile exceptate, acestea fiind capacitatea sau starea civilă a persoanelor, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii. Per a contrario, obiectul contractului de tranzacție îl constituie drepturi de care părțile pot dispune. Comparând conținutul textelor din cele două acte normative, constatăm cu ușurință că ele nu diferă decât sub aspectul formulării, nu și acela al reglementării.

Rezumând, părțile pot recurge la mediere ori de câte ori este vorba despre drepturi de care acestea pot dispune.

Art. 31 din legea medierii prevede că mediatorul trebuie să cunoască ce drepturi nu pot face obiectul medierii și, în cazul acestora, are obligația de a refuza medierea.

1.2. Momentul în care părțile pot recurge la mediere

Ca și în cazul tranzacției, acestea pot recurge la mediere pentru a preîntâmpina un litigiu, pentru a stinge un litigiu sau, chiar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau în situația existenței unui alt titlu executoriu, pentru a conveni asupra modalității de executare a obligației cuprinsă în acesta, deci inclusiv în faza executării silite [art. 2.267 NCC, alin. (1)].

1.3. Ședința de informare obligatorie

1.3.1. Ședința de informare prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată

Medierea, principiu al procesului în NCPC

M P 0

Medierea este o modalitate extrajudiciara de rezolvare a litigiilor. Procesul de mediere are ca si finalitate o solutie discutata, agreata si convenita de toate partile unui litigiu. Sedinta procesului de mediere, poate avea loc inaintea unui proces judiciar, pendinte unui proces judiciar sau dupa un proces judiciar, atat timp cat partile sunt dispuse sa poarte discutii de negociere pe anumite aspecte ale litigiului. Medierea este un proces absolut voluntar, un proces care reuneste vointa reciproca a partilor de a dialoga, de a discuta asupra unor solutii multumitoare pentru ambele parti. Procesul de mediere este un proces binestructurat, iar in cadrul sedintelor de mediere liniile de discutii urmeaza anumite nise, care impreuna converg spre o solutie de succes.

Incepand cu 1 februarie. a.c. intra in vigoare norme privind obligativitatea justitiabililor, parti intr-un litigiu, de a trece pe la un mediator inainte de a deschide un proces judiciar. Sedinta de informare pe care trebuie sa o parcurga partile impreuna cu mediatorul este gratuita si presupune o discutie a partilor cu mediatorul in ceea ce priveste rolul acestuia, rolul partilor, structura procesului de mediere, beneficiile majore ale medierii in acel caz, toate aceste aspecte in vederea solutionarii acelui litigiu prin mediere. Decizia de a parcurge intreg procesul de mediere, apartine exclusiv partilor, dupa parcurgerea sedintei de informare. Ele decid daca aleg procesul de mediere sau daca merg in instanta. Chiar si in instanta, pot, in orice moment al procesului judiciar, sa revina la mediator pentru mediere.

Justitiabilii apeleaza la procesul judiciar pentru a li se face dreptate. Oamenii in relatiile lor de zi cu zi, in raporturile lor de zi cu zi, intra inevitabil in conflict cu cei cu care relationeaza. Se nasc asadar raporturi conflictuale, nascute din relatiile de convietuire sociala. Raporturile sociale exista in baza intereselor, nevoilor, necesitatilor complementare dintre persoane. Interferenta nevoilor si intereselor persoanelor este cauza si fundamentul conflictului. Toate aceste raporturi sociale pot fi traduse, in raporturi juridice. Atat cat o fiinta umana exista, aceasta se afla in raporturi juridice. Cand aceste raporturi se destabilizeaza, ratiunile juridice cauta pe cel vinovat, cauta pe cel care a cauzat destabilizarea pentru a ii aplica o pedeapsa civila sau penala. Pedepsele civile sau penale sunt sanctiuni pentru incalcarea unor drepturi ale altuia, pentru destabilizarea raportului social,  juridic. Dar inainte de a traduce raportul in termeni juridici, acel raport este un raport uman, un raport intre persoane, un raport in care persoanele au anumite interese, motive determinante al raportarii reciproce. Intre mine si o persoana vizavi de care nu am nici un interes, nu relationez, nu se poate ivi un raport uman, social, juridic. Asadar relationam doar cu anumite persoane, cu care avem interese complementare sau cel putin tangente.

Procesul judiciar civil este o