Medierea penala in Romania este posibila in baza articolelor 67-70 din Legea Medierii nr. 192/2006, articole care compun Sectiunea a II-a, Cap. 6 din Lege, sectiune intitulata ”Dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale”. De asemenea, art. 16, art. 81 si art. 83 din Noul Cod de procedura penala stipuleaza dreptul la un mediator pentru inculpat si persoana vatamata, precum si efectele procesual penale ale unui acord de mediere penala. DIRECTIVA 2012/29/UE a Parlamentului European si a Consiliului reglementeaza cadrul medierii penale ca procedura de justitie reparatorie, stipuland cateva linii directoare pentru practicienii medierii penale, dar si pentru state in ceea ce priveste incurajarea medierii penale si promovarea politicilor pentru implementarea justitiei reparatorii, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.
Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Penal si Noului Cod de Procedura Penala, medierea penala capata o nota distincta si efectiva, atat prin largirea perspectivei medierii penale – aceasta putand fi posibila oriunde exista un prejudiciu cauzat unei persoane fizice sau juridice -, cat si prin stipularea in mod expres a efectelor unui acord de mediere in aceste cazuri.
Privitor la confuzia impacarii cu medierea penala ca institutii procesual penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. 9/2015 ca medierea penala este o institutie procesual penala diferita de institutia impacarii, avand conditii de desfasurare si proceduri distincte, asemanandu-se doar ca efect procesual in unele cauze penale.
Ce urmareste medierea penala este, cu prioritate, repararea prejudiciului ori raului produs de o infractiune, in cele mai bune conditii. Prejudiciul ori raul produs de o infractiune este suferit de persoana vatamata. Daca pe legislatiile penale anterioare persoana vatamata nu avea un cuvant greu de spus, fiind doar cea care sesiza fapta penala organelor judiciare, deseori fiind tinuta in umbra procesului penal si nerecuperandu-si prejudiciile cauzate de faptele penale, in noua legislatie, persoana vatamata este in centrul procedurilor penale, prin instrumentul medierii pus la dispozitia ei si a faptuitorului.
Persoana vatamata este repusa in drepturile ei procesuale prin medierea penala. Ne referim la drepturile ei procesuale raportate la recuperarea prejudiciului cauzat de fapta, singurul interes major al victimei. Desi unele persoane vatamate doresc sa fie active si in procedurile penale pentru tragerea la raspundere penala a faptuitorului – ca interes principal -, in practica, marea majoritate a persoanelor vatamate au ca interes principal recuperarea prejudiciilor cauzate de faptele penale. Cu alte cuvinte, nu ma pot gandi ca inculpatul x va lua 7 ani de puscarie atata vreme cat eu – persoana vatamata – am de recuperat 30.000 de euro de la el, bani cu care am fost inselat. Vreau cu precadere banii inapoi. Orice persoana vatamata gandeste asa, indiferent de situatia procesuala ori materiala a inculpatului. Daca merge la inchisoare, se prea poate sa nu aiba nimic pe numele lui si eu raman cu prejudiciul nerecuperat, cu o sentinta definitiva si executorie, platesc onorarii avocatiale, expertize, cheltuieli legate de executarea silita si nu am ce executa (de cele mai multe ori, condamnatii nu au bunuri executabile care sa indestuleze prejudiciul). Asadar, costul cu durata procesului, costul cu bani pentru avocati ori expertize, costul cu executarea si toate costurile emotionale aferente aduc victima in stadiul de neputinta. Spre deosebire de procesul penal, costurile financiare ale medierii penale pentru persoana vatamata sunt minimale, deoarece plata medierii se face cu precadere de catre inculpat.
Medierea penala focuseaza in principal aici, in recuperarea prejudiciilor cauzate de infractiuni, in cele mai bune conditii si cu cele mai mici costuri.